tag:blogger.com,1999:blog-65595775573331662722024-03-13T01:01:23.293+02:00Poison WhiskeyWhile movies are in high demand |
The norm tend to be rather bland |
But the blog with the name |
...Of some kind of champagne? |
Will publish reviews that are grand!
(Fanart by Silviu Cacoveanu)Victorhttp://www.blogger.com/profile/17341651038089137839noreply@blogger.comBlogger645125tag:blogger.com,1999:blog-6559577557333166272.post-79062334509314861262016-06-04T11:12:00.000+03:002016-06-04T11:12:14.949+03:00TIFF 2016 - Competiție (5)<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #20124d;">O ultimă postare cu filmele din competiție de care nu am apucat să vorbesc <i>and I'm done here</i>.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #20124d;"><br /></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhh6qX4jHCMP-U0CmfCt7t3gMnBBhc8jYGZzQf_1pPurn1Cjun2np-pxLCE7QMGV814S8fmDnBptb9vzrfgOKQWNjrTThy2FZaPlgaNq1zKaRi59wxX1IiZOKmigOHlccwjUGNH7BcjFBxD/s1600/shelley.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="168" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhh6qX4jHCMP-U0CmfCt7t3gMnBBhc8jYGZzQf_1pPurn1Cjun2np-pxLCE7QMGV814S8fmDnBptb9vzrfgOKQWNjrTThy2FZaPlgaNq1zKaRi59wxX1IiZOKmigOHlccwjUGNH7BcjFBxD/s320/shelley.jpg" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">”Shelley”</td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #20124d;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #20124d;"><b><i>Shelley (Ali Abbasi, 2016)</i></b> - un <i>pregnancy horror</i> foarte consistent de la un capăt la altul în ceea ce privește ritmul și atmosfera pe care le crează. Totuși, mi-ar fi plăcut ca montajul să fie mai puțin fragmentat - în secvențele mai intense tăieturile de montaj sunt cam dese și uneori confuze. Altfel, foarte bun jocul Cosminei Stratan (văzută anterior doar în „După dealuri”), încât absența ei se face simțită în ultimul act ai filmului.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #20124d;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #20124d;"><b><i>A peine j'ouvre les yeux (Leyla Bouzid, 2015)</i></b> - un film cu tineri muzicieni tunisieni în perioada imediat de dinaintea izbucnirii Primăverii Arabe. Melodiile sunt foarte reușite, dar pentru un film care se vrea militant, revoluționar, e extraordinar de banal. Iarăși, foarte bună interpretarea actriței din rolul principal, Baya Medhaffer. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #20124d;"><br /></span></div>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgJsFwAqxDUIpdEuCp0vRff8NCeRPt4TrdiQu3GAHOc2YF5rghoS1JzSY8dIpTriKS7Mx5M6PVc-UJ2VY8CDu6NO5P_9-1IeF1pQpftFIZRSkdbx2tbF2asMncXtwohkoZlxHt39tqFPUqA/s1600/Sparrows_Feb_stills_1.225.2.png" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="173" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgJsFwAqxDUIpdEuCp0vRff8NCeRPt4TrdiQu3GAHOc2YF5rghoS1JzSY8dIpTriKS7Mx5M6PVc-UJ2VY8CDu6NO5P_9-1IeF1pQpftFIZRSkdbx2tbF2asMncXtwohkoZlxHt39tqFPUqA/s320/Sparrows_Feb_stills_1.225.2.png" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">”Sparrows”</td></tr>
</tbody></table>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #20124d;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #20124d;"><b><i>Þrestir / Sparrows (Rúnar Rúnarsson, 2015)</i></b> - regizorul a câștigat deja premiul pentru regie la TIFF 2016 pentru ”Volcano” (”Eldfjall”), un film care mi-a plăcut destul de mult la acea vreme. ”Sparrows” este o confirmare a talentului lui Rúnarsson, care are o abilitate aparte în a regiza actori tineri și a vorbi despre conflictele inter-generaționale (un tată alcoolic și fiul său adolescent în acest caz). Filmul se împiedică un pic în propriul scenariu în ultimele 15 minute, dar se salvează parțial cu un superb cadru final. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #20124d;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #20124d;">***</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #20124d;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #20124d;">Și, în final, iată cum mi-ar plăcea mie să arate palmaresul festivalului:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="color: #20124d;"><br /></span></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #20124d;"><b>Cel mai bun film:</b> TIKKUN</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #20124d;"><b>Regie:</b> DE L'OMBRE IL Y A - Nathan Nicholovitch</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #20124d;"><b>Interpretare:</b> DAVID D'INGEO (De l'ombre il y a) +/- COSMINA STRATAN (Shelley)</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #20124d;"><b>Scenariu:</b> ISLAND CITY</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #20124d;"><b>Imagine:</b> CÂINI<br /><i>Premiul Juriului:</i> evident, aceasta va fi decizia juriului...</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #20124d;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #20124d;">Găsiți toate postările mele despre competiția TIFF 2016 aici:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><a href="http://poisonwhiskey.blogspot.ro/search/label/TIFF%202016">TIFF 2016 on Poison Whiskey</a></span></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Victorhttp://www.blogger.com/profile/17341651038089137839noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6559577557333166272.post-71421130983012413282016-06-03T00:13:00.001+03:002016-06-04T11:03:30.185+03:00TIFF 2016 - Competiție (4): Câini<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: large;"><b>Câini</b></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: large;">(Bogdan Mirică, 2016)</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiigjAF1nrsXbWfWMax8hYupZoFZA3EewGB3l7uIz3m8caM5fo48sk1CU6EDYm0q5-e_rXcEoCcY3fOdSEM8hDghmQyO0xboFQ972zvCv4n19TjzfR659CDiUocXtXD4ouif2y_5kTGBtVs/s1600/caini-1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="188" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiigjAF1nrsXbWfWMax8hYupZoFZA3EewGB3l7uIz3m8caM5fo48sk1CU6EDYm0q5-e_rXcEoCcY3fOdSEM8hDghmQyO0xboFQ972zvCv4n19TjzfR659CDiUocXtXD4ouif2y_5kTGBtVs/s320/caini-1.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
<span style="color: #20124d;">Singurul film românesc din competiția oficială de anul acesta vine proaspăt de la Cannes, unde a câștigat premiul FIPRESCI al secțiunii Un Certain Regard (<i>not too shabby</i>). Dragoș Bucur joacă rolul aparent principal - Roman, care vine din București în Dobrogea să preia un teren lăsat moștenire de bunicul său, cu intenția de a-l vinde ulterior. Însă lucrurile se complică repede, iar Roman se lasă antrenat într-o intrigă complexă, cu traficanți, polițiști rurali, informatori și bucăți de cadavre găsite într-un heleșteu. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #20124d;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #20124d;">Încă de la prima secvență - un lung cadru care planează asupra unei mlaștini - este evident că Mirică vrea să facă un cu totul alt cinema decât cel făcut în ultimii zece ani în România. Sigur, nu este vorba de un cinema original, iar asemănările cu filmele fraților Coen au fost semnalate încă de la Cannes (și, de fapt, încă din scurtmetrajul ”Bora Bora” semnat de Mirică în urmă cu câțiva ani). Eu am mirosit și un pic de ”There Will Be Blood”, dar m-am gândit deasemenea și la cel mai recent film al lui Szabolcs Hajdu, ”Mirage”/”Délibáb”, tot un fel de deturnare subversivă a unui gen cinematografic clasic american (western-ul) și în care întâmplător îl regăsim și pe Dragoș Bucur. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #20124d;"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEji13eEsOAy9ALRE4omuUtXd8RUB0hkXmZsRLYkU88FluJgWzlAQ34em4c_ZMezMjW2YIkun2fJm7Rmb-1qtapnDA1YmJyh9gA1oJEhjSoWLCJe35OaxLi7tkRRFReWBylWR822YqcobGP9/s1600/646x404.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="color: #20124d;"><img border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEji13eEsOAy9ALRE4omuUtXd8RUB0hkXmZsRLYkU88FluJgWzlAQ34em4c_ZMezMjW2YIkun2fJm7Rmb-1qtapnDA1YmJyh9gA1oJEhjSoWLCJe35OaxLi7tkRRFReWBylWR822YqcobGP9/s320/646x404.jpg" width="320" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #20124d;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #20124d;">Prin design, „Câini” este gândit ca fiind plin de <i>red herrings</i>, <i>MacGuffins</i>, elipse narative și <i>subplot</i>-uri care nu sunt rezolvate. Această tactică reușește să țină spectatorul în tensiune, iar chiar dacă pay-off-urile nu sunt decât parțial satisfăcătoare (de exemplu, o parte din obligatoria baie de sânge finală este lăsată off-screen), la un nivel superficial, „Câini” este cu siguranță cel mai accesibil film din competiție. Din păcate, filmul mi s-a părut prea fragmentat, iar doar anumite secvențe izolate sunt cu adevărat reușite - precum acel superb plan secvență în care polițistul jucat de Gheorghe Visu „disecă” o probă. O altă problemă ar fi că Mirică mi se pare mai preocupat de cum arată filmul său decât de cum lucrul cu actorii. Din această cauză, cam fiecare actor pare să se descurce pe măsura materialului cu care lucrează. Visu și Vlad Ivanov, care joacă tipologii clare (omul legii și nelegiuitul), lasă o impresie puternică. Lui Bucur, al cărui personaj este un surogat pentru spectator, nu i se dă altceva de făcut decât să fie bucureștean eșuat la țară și, în consecință, apariția lui este mult mai ștearsă. Cât despre actorii din rolurile secundare/episodice, mai bine să nu spunem nimic. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #20124d;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #20124d;"><br /></span></div>
Victorhttp://www.blogger.com/profile/17341651038089137839noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6559577557333166272.post-42845544919405683972016-06-01T18:29:00.000+03:002016-06-01T18:29:17.943+03:00TIFF 2016 - Competiție (3)<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhgM9gYxR91ME6GvbOb_4jOhC1yflaiBcHCNsGDIApsw3SI8fyPUvR_ji7TshXJEN5H72GaQonxFCmOGkW1Mr9pAI6jqiM2fk06UxxZH6fROKlDQ2cN7PBFN-A9RedDFfXzBz2XH82J-lBn/s1600/Tikkun-W.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="color: #20124d;"></span></a></div>
<b><i><span style="color: #20124d;">Tikkun (Avishai Sivan, 2015)</span></i></b><br />
<div>
<span style="color: #20124d;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhgM9gYxR91ME6GvbOb_4jOhC1yflaiBcHCNsGDIApsw3SI8fyPUvR_ji7TshXJEN5H72GaQonxFCmOGkW1Mr9pAI6jqiM2fk06UxxZH6fROKlDQ2cN7PBFN-A9RedDFfXzBz2XH82J-lBn/s1600/Tikkun-W.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="172" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhgM9gYxR91ME6GvbOb_4jOhC1yflaiBcHCNsGDIApsw3SI8fyPUvR_ji7TshXJEN5H72GaQonxFCmOGkW1Mr9pAI6jqiM2fk06UxxZH6fROKlDQ2cN7PBFN-A9RedDFfXzBz2XH82J-lBn/s320/Tikkun-W.jpg" width="320" /></a></div>
<span style="color: #20124d;"><br /></span>
<span style="color: #20124d;">Unul dintre cele mai originale filme din competiția acestui este această curiozitate israeliană, cu iz de Bunuel, filmat în alb-negru și plasat într-o comunitate de evrei hasidici. Personajul principal, Haim-Aron, un student care ține să respecte ultra-strict regulile religiei sale, suferă un accident stupid, fiind salvat de tatăl său după o resuscitate prelungită. După ce revine la viață, Haim-Aron începe să prezinte derapaje din ce în care mai flagrante de la calea ultra-ortodoxismului, iar tatăl său este asaltat de viziuni/coșmaruri în care este acuzat că a încălcat voința divină readucându-și fiul la viață. Filmul este „dificil”,uneori apăsător, atmosferic, punctat de câteva superbe secvențe onirice - precum visul în care tatăl îl aruncă pe Haim-Aron într-o groapă umplută cu crocodili, <i>Old Testament - style </i>sau inconfortabila explorare a unui cadavru feminin în penultima secvență a filmului. Din perspectiva mea de necunoscător, m-a fascinat modul în care Avishai Sivan prezintă viața din această comunitate. În final, consider că filmul adoptă o atitudine critică față de acest mode de viață, plin de restricții, interdicții și pedepse crunte (vezi finalitatea poveștii). Sigur, filmul are și ceva defecte, dar din punct de vedere vizual (cea mai bună imagine din festival de până acum) și tematic reprezintă exact ce vreau să vad în această competiție care începe să pară prea plină de produse „derivate” - <i>Altceva!</i></span><br />
<i><span style="color: #20124d;"><br /></span></i>
<span style="color: #20124d;">*** </span><br />
<span style="color: #20124d;"><br /></span>
<span style="color: #20124d;">Am mai văzut câteva filme din competiție care nu prezintă însă foarte mare interes, dar pe care am să le trec în revistă pe scurt (dar, totuși, cu bunăvoință):</span><br />
<span style="color: #20124d;"><br /></span>
<span style="color: #20124d;"><b><i>Jajda / Sete (Svetla Tsotsorkova, 2015)</i></b> - un film bulgăresc, plimbat intens pe la festivaluri, dar care dincolo de imagini frumoase nu are prea multe de spus. Cele cinci personaje, între care se dezvoltă diferite tensiuni sexuale, sunt insuficient dezvoltate. Dar măcar e scurt...</span><br />
<span style="color: #20124d;"><br /></span>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjy-iY6PbYFy69lHbJjFV6wzFeYVF8EVyEceb9irm1y7l62z3MJU0-0wjxYGEsXbnD_UixvGPmD5KrfQAzsJPDuzG1-klKl0W_Wn9phnOO-caDze7ciKYNeR4zWVGedQ4XBDtca4fBLaDRV/s1600/jajda+2015.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><span style="color: #20124d;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjy-iY6PbYFy69lHbJjFV6wzFeYVF8EVyEceb9irm1y7l62z3MJU0-0wjxYGEsXbnD_UixvGPmD5KrfQAzsJPDuzG1-klKl0W_Wn9phnOO-caDze7ciKYNeR4zWVGedQ4XBDtca4fBLaDRV/s320/jajda+2015.jpg" width="320" /></span></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span style="color: #20124d;">„Jajda”</span></td></tr>
</tbody></table>
<span style="color: #20124d;"><br /></span>
<span style="color: #20124d;"><b><i>Tanna (Martin Butler & Bentley Dean, 2015)</i></b> - interesant mai degrabă din punct de vedere antropologic, fiind o perspectivă rară în viața unui trib izolat din Pacificul de Sud. Totuși, din punct de vedere cinematografic, este mult mai puțin aventuros decât documentarele lui Robert J. Flaherty, cele mai vechi datând deja de peste 90 de ani, iar comparația cu ”Tabu” al lui Murnau nu îl ajută deloc. Sesiunea de Q&A cu Bentley Dean a durat aproape 45 de minute, a fost foarte <i>entertaining</i> și a lăsat impresia că povestea filmărilor este mai interesantă decât filmul însuși... Și mai onestă...</span><br />
<span style="color: #20124d;"><br /></span>
<span style="color: #20124d;"><b><i>Fado (Jonas Rothlaender, 2016)</i></b> - în niciun caz un film slab, dar parcă unul pe care l-am văzut de prea multe ori și care are destule similitudini cu ultimele două câștigătoare ale Trofeului Transilvania - ”Stockholm” și ”El incendio”. Aș accepta să primească un eventual premiu pentru interpretare, însă nu mai mult de atât. </span><br />
<span style="color: #20124d;"><br /></span>
<br /></div>
Victorhttp://www.blogger.com/profile/17341651038089137839noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6559577557333166272.post-8419991184224491932016-05-31T16:34:00.001+03:002016-06-01T17:46:24.574+03:00TIFF 2016 - Competiție (2)<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #20124d;">Au început să apară în competiția oficială filmele cu, dar nu neapărat despre prostituție... Multe capcane în care regizorii debutanți pot cădea, dar să vedem cum s-au descurcat doi dintre aceştia.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i><span style="color: #20124d;"><br /></span></i></b></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhPc7BHbhN-OF0Axh3PxhZYQhFAbmjhnWuFAbnmAq_eu_LjvcOu_lKDtomizknPDAxOnJUeC55hZ0oM07ADxsgWEVLl0AaL9-i9-YP2Gk5qyKcKPBk5mvBUXOuFb96tlfilaM9LgE05Gyiu/s1600/open_door_2_-_h_2016.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhPc7BHbhN-OF0Axh3PxhZYQhFAbmjhnWuFAbnmAq_eu_LjvcOu_lKDtomizknPDAxOnJUeC55hZ0oM07ADxsgWEVLl0AaL9-i9-YP2Gk5qyKcKPBk5mvBUXOuFb96tlfilaM9LgE05Gyiu/s320/open_door_2_-_h_2016.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i><span style="color: #20124d;"><br /></span></i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i><span style="color: #20124d;">La pueta abierta (Marina Seresesky, 2016) </span></i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #20124d;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #20124d;">Rosa este o prostituată de vârstă mijlocie care locuieşte alături de mama ei infirmă (fostă prostituată şi ea) într-un mic apartament din Madrid. Relația celor două este deja destul de tensionată, dar lucrurile se complică cu adevărat după ce una dintre vecine (tot prostituată, ați ghicit) moare în urma unei supradoze, iar fiica acesteia de 7 ani se ascunde în apartamentul celor două protagoniste. Este de apreciat că filmul îşi acceptă condiția de comedie lejeră şi nu caută să impresioneze prin profunzime sau prin apelul la sentimentalisme. Marina Seresesky pune abil în scenă această poveste care se petrece aproape în integralitate în apartamentul Rosei şi în curtea interioară a clădirii. Un casting excelent completează lista de elemente care recomandă acest film. Finalul virează un pic prea mult înspre wish fulfillment, dar per ansamblu nu am prea multe de reproşat acestui film. Pe imdb.com nu e deschisă încă votarea, așa că luați-l cât încă e cald!</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i><span style="color: #20124d;"><br /></span></i></b></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFeeAlIa4w2QxR573lchPmm1Mn6aSK8tQK8VX-XsnBoPSOXGSG0-jikl2DKpZZNtGdVukQeUEe_If2crUomHZVec2Y50uBC5a4PHFg1xNy0t7hBzuyBF9Ch1OG1IjDFnHGSx48Y3m0tAS-/s1600/de_lombre_il_y_a.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFeeAlIa4w2QxR573lchPmm1Mn6aSK8tQK8VX-XsnBoPSOXGSG0-jikl2DKpZZNtGdVukQeUEe_If2crUomHZVec2Y50uBC5a4PHFg1xNy0t7hBzuyBF9Ch1OG1IjDFnHGSx48Y3m0tAS-/s320/de_lombre_il_y_a.jpg" width="243" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i><span style="color: #20124d;"><br /></span></i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b><i><span style="color: #20124d;">De l'ombre il y a (Nathan Nicholovitch, 2015) </span></i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #20124d;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #20124d;">Cu mai multe ambiții stilistice decât filmul anterior, „De l'ombre il y a” își plasează acțiunea pe cealaltă parte a mapamondului, în Cambogia, unde un travestit francez ajunge să păstorească o fetiță răpită de traficanți de ființe umane (sau, posibil vândută de proprii părinți). E un film care m-a adus adesea cu gândul la Claire Denis, datorită elipselor temporale, intensitatea din privirea interpretului din rolul principal (David D'Ingeo, co-autor al scenariului) sau subplot-urilor mai degrabă sugerate decât dezvoltate (de exemplu: travestitul are o prietenă care lucrează pentru Națiunile Unite și încearcă să pună mâna pe un fost Khmer Rouge responsabil de un genocid în masă). Mediul în care este plasată acțiunea și alegerea formatului 4:3 îl apropie un pic și de filmele lui Pedro Costa, iar totul este grefat pe o poveste à la ”Taxi Driver”. Acesta este cu siguranță unul dintre filmele cele mai solide din competiție și ar merita măcar un premiu de interpretare. </span></div>
Victorhttp://www.blogger.com/profile/17341651038089137839noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6559577557333166272.post-13422898577377888272016-05-29T10:30:00.001+03:002016-05-29T18:46:58.027+03:00TIFF 2016 - Competiție (1)<div style="text-align: justify;">
Primele două filme din competiție pe care le-am văzut, unul după celălalt, au format un neașteptat double-bill, ambele vorbind despre memorie (sau pierderea ei), degradarea relațiilor interumane și apelul la ficțiune ca alternativă/cură a realității. </div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhk4V5G_cPMa9hCZaDmEY8ZvwbgGq_5o_mOdXzD4RVBa-zSuynOrE4-Pxpgr1QPlhLWuD9Hd5qsw6g9eUNuozsf6vGesk1yg17o60ibSfLqGV7i2fTxleyT_OWjo8gd3wysf3VCcAmrDv3b/s1600/Island-City.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="color: black;"><img border="0" height="199" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhk4V5G_cPMa9hCZaDmEY8ZvwbgGq_5o_mOdXzD4RVBa-zSuynOrE4-Pxpgr1QPlhLWuD9Hd5qsw6g9eUNuozsf6vGesk1yg17o60ibSfLqGV7i2fTxleyT_OWjo8gd3wysf3VCcAmrDv3b/s320/Island-City.jpg" width="320" /></span></a></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<b><i>Island City (Ruchika Oberoi, 2015)</i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="text-align: justify;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="text-align: justify;">Pentru spectatorii recurenți ai festivalului, este inevitabilă comparația cu filmul care a câștigat Trofeul Transilvania acum 3 ani, „Corabia lui Tezeu”. Aceeași țară de origine (India) și o structură similară - trei povești diferite legate foarte vag între ele. În prima poveste - satiră fără subtilități inutile - un angajat al unei corporații este trimis într-un turneu de </span><i style="text-align: justify;">mandatory fun</i><span style="text-align: justify;"> </span><span style="text-align: justify;">la mall de către șefi, cu scopul de a crește productivitatea companiei. După un pic de rezisteță inițială, acesta capitulează și urmează orbește indicațiile Comitetului de Distacție. În a doua parte, o familie a cărei patriarh ajunge neașteptat în comă găsește un refugiu într-o telenovelă despre „bărbatul ideal”. Iar, în final, o tânără dintr-o familie modestă, promisă unui tip cu care nu are nimic în comun, începe să primească scrisori de dragoste anonime, care o determină să renunțe la viața ei actuală. Din păcate, admiratorul secret se va dovedi a fi un program de inteligență artificială. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Tonul filmului se schimbă progresiv de-a lungul celor aproape două ore de proiecție, de la comic-satiric la melancolic-resemnat. Ruchika Oberoi, aflată la primul film, regizează cu încredere în sine și cu virtuozitate, fără să lase prea multe momente de respiro în care eventualele defecte (în special ale scenariului) să devină mult prea evidente. Uneori, mesajul este cam prea explicit formulat, dar, per ansamblu, ”Island City” este un film plăcut, un debut promițător și probabil un candidat serios la Premiul Special al Juriului sau Premiu Publicului.</div>
<div>
<span style="text-align: justify;"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgK9JaGAfEoOxX5kF2cLsWrvilKUPbMhxSanuGl26I_QjohABPTftvLcesiycCYocsJXbUjpf2Rezb2a8xaTfAjtTzhjLWXtptnPSAhjXYXeALpvBh-XKbvQ-Dhhkf-Z_yQJIOwJoXrqACe/s1600/remainder_-_h_2015.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><span style="color: black;"><img border="0" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgK9JaGAfEoOxX5kF2cLsWrvilKUPbMhxSanuGl26I_QjohABPTftvLcesiycCYocsJXbUjpf2Rezb2a8xaTfAjtTzhjLWXtptnPSAhjXYXeALpvBh-XKbvQ-Dhhkf-Z_yQJIOwJoXrqACe/s320/remainder_-_h_2015.jpg" width="320" /></span></a></div>
<br />
<b><i>Remainder (Omer Fast, 2015)</i></b><br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
Creațiile lui Omer Fast rulează mai degrabă în muzee decât în săli de cinema. ”Remainder” este primul său lung-metraj narativ, dar din punct de vedere vizual păstrează elemente ce țin mai degrabă de filmul experimental sau de instalații video. Pe scurt este vorba de un tânăr care își pierde parțial memoria în urma unui accident. Folosind banii de despăgubire, acesta angajează o întreagă echipă de specialiști pentru a reconstitui detalii din viața sa anterioară în încercarea de a-și recupera amintirile. Avem așadar un mix de ”Schenectady, New York” și - hai să zicem - ”Lost Highway”. Trebuie să recunosc că nu mi s-a părut foarte bun, dar este o realizare foarte ambițioasă, iar anumite momente sunt foarte bine orchestrate. Păcat doar că nu există o finalitate la spirala narativă în care este antrenat personajul principal, doar o pseudo-concluzie enunțată <i>din off</i> la final. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: justify;">
Pentru un altfel de Omer Fast, recomand ”CNN Concatenated” (filmul integral se poate găsi prin mijloace alternative): </div>
<div style="text-align: left;">
<a href="https://www.blogger.com/%C2%A0https://www.youtube.com/watch?v=RCD3IxCZpsM"> <b>https://www.youtube.com/watch?v=RCD3IxCZpsM</b></a></div>
</div>
Victorhttp://www.blogger.com/profile/17341651038089137839noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6559577557333166272.post-10265559426574839452015-02-28T11:39:00.000+02:002015-02-28T11:39:08.558+02:00Tusk (SUA/Canada, 2014)<div style="text-align: center;">
<b><span style="font-size: large;">Tusk</span></b></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: large;">(SUA/Canada, 2014)</span></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgY_m0B16Mvp9oXQjYVY-1XsgBrrfJkXaq2Blv82tV0wPWIwm-apaCiAiQ32RKyjdAtqtehnGzLUqtNzEWDEEnc1K3vArOkhijG5Rfg9pFZ4gHYgRaReNLrszSZo4cEPbil6RYo7gbTN9Cs/s1600/tusk-watermarked-2-693x1024.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgY_m0B16Mvp9oXQjYVY-1XsgBrrfJkXaq2Blv82tV0wPWIwm-apaCiAiQ32RKyjdAtqtehnGzLUqtNzEWDEEnc1K3vArOkhijG5Rfg9pFZ4gHYgRaReNLrszSZo4cEPbil6RYo7gbTN9Cs/s1600/tusk-watermarked-2-693x1024.jpg" height="320" width="216" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Regia: Kevin Smith</div>
<div style="text-align: justify;">
Cu: Justin Long, Michael Parks, Haley Joel Osment, Johnny Depp</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Săptămâna trecută, am luat o pauză de la filmele plictisitoare care sunt nominalizate la Oscar și i-am dat drumul, în miez de noapte, lui ”Tusk”, o nebunie cinematografică semnată de Kevin Smith. În care Justin Long este un <i>podcaster</i> californian eșuat în Canada, în căutarea unei povești care merită spusă. Un bătrân dubios și ulterior de-a dreptul psihopat (Michael Parks) în ademenește <i>in the middle of nowhere </i>via unui anunț lipit pe peretele unei bude, iar intențiile sale nu sunt deloc blânde: Justin Long va fi drogat, iar ulterior supus unor serri de operații a căror scop este să îl transforme într-o morsă. De ce nu?</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgxtuxPyyED9Qf_up3Yl8JC7jrYhG4QdZ-SXTsL0Fcr5T0AB2BdcX0sO9q-NF198lYRxg7gLHMmSMpsG4z81Dyy_Dlr6tmCR2uzMw5eqxnIS1yaUbo5dJIHh9P2eRat8iV-2IxWNmBetesY/s1600/tusk-toronto-film-festival.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgxtuxPyyED9Qf_up3Yl8JC7jrYhG4QdZ-SXTsL0Fcr5T0AB2BdcX0sO9q-NF198lYRxg7gLHMmSMpsG4z81Dyy_Dlr6tmCR2uzMw5eqxnIS1yaUbo5dJIHh9P2eRat8iV-2IxWNmBetesY/s1600/tusk-toronto-film-festival.jpg" height="180" width="320" /></a></div>
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Pe cât de „idioată” este povestea astfel sumarizată, pe atât de intensă este prima jumătate a filmului, dominată de lungi secvențe dialogate în care Michael Parks pune stăpânire pe acest film, pe care îl transformă într-un <i>showcase</i> personal. Bineînțeles, în a doua jumătate, ”Tusk” se apropie mult mai mult de convențiile genului horror, mutând acțiunea de la personajul aflat în captivitate la prietenii acestuia din afară, care încearcă din răsputeri să îl găsească. Acest recul din ultimul act nu este un lucru rău în sine, însă ceea ce lasă un gust amar este apariția lui Johnny Depp, într-o interpretare foarte prost judecată. Teoretic, are doar două scene - un monolog și un flashback - dar accentul stupid și look-ul absolut bizar nu sunt nici pe de parte la fel de amuzante pe cât Smith și Depp își închipuie. Din fericire, lucrurile se mai îndreaptă înspre final, iar Kevin Smith își permite să folosească, ironic, melodia <i>Tusk</i> a formației Fleetwood Mac pentru confruntarea finală dintre morsa-Justin Long și Michael Park, care la rândul său se costumează în morsă.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiTUo4Cu9MD7K6gw5H6-fVzvk5_A6xpUT2W8GeZjIDwn6_SnpyZDN0kxBbKJC-HVkbzDCgoMYTTdWqNbcFFf0n8oCBTuOzfd-Qq8EDiO5HmkodVjaEFmupQLvTnhfQbJgxoBs2No83_sX-_/s1600/tusk_michael_parks.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiTUo4Cu9MD7K6gw5H6-fVzvk5_A6xpUT2W8GeZjIDwn6_SnpyZDN0kxBbKJC-HVkbzDCgoMYTTdWqNbcFFf0n8oCBTuOzfd-Qq8EDiO5HmkodVjaEFmupQLvTnhfQbJgxoBs2No83_sX-_/s1600/tusk_michael_parks.jpg" height="160" width="320" /></a></div>
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Kevin Smith e un regizor care nu prea mă interesa înainte să facă ”<a href="http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2011/10/red-state-sua-2011.html">Red State</a>”, care a fost unul dintre filmele mele preferate în anul în care a apărut. Chiar dacă ”Tusk” nu este la fel de bun și nici la fel de „nervos”, are cel puțin 45 de minute foarte intense, iar chiar dacă „se pierde” ulterior, realizatorul lui ”Clerks” nu uită să ne amintească că are talent din plin. Și, oricum, pentru un film care a pornit literalmente ca o glumă, ”Tusk” are și ceva consistență. Până la urmă, am avut impresia că filmul „dezaprobă” existența lipsită de substanță a personajului său principal, care are atât de multe în comun cu eroii pe care Kevin Smith i-a cultivat de-a lungul anilor. Chiar dacă sunt sceptic în privința faptul că Johhny Depp își va relua rolul în următorul său film, <i>Yoga Hosers</i>, mă bucur că Smith continuă pe același drum început cu ”<a href="http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2011/10/red-state-sua-2011.html">Red State</a>” și sper să rezonez cu el în continuare. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
Rating: probabil <b><span style="color: orange;">3.5/5</span></b> (sau<i style="color: black;"> two tusks up</i>)<br />
<br />
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/trTTjvPCLJQ" width="420"></iframe></div>
Victorhttp://www.blogger.com/profile/17341651038089137839noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6559577557333166272.post-39588691026132011092015-02-17T23:47:00.002+02:002015-02-18T00:48:22.458+02:00Oscar Docs 2015<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Față de alți ani, anul acesta nu e chiar un dezastru total. Deși sunt două excluderi oarecum surprinzătoare, ”Jodorowsky's Dune” și ”Life Itself”, amândouă documentare despre cinema. <i>I guess AMPAS voters don't like movies...</i></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span style="color: blue;"><br /></span></i>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhD57Aaipfatwr5eRBShhESC0MffSjkigwxnIrRr2dTxISbKw2jhAqqIx7EUSwj6ZWdGJ_GahRY2Capewypi7DfbMI05vpa2WENxrkrx4K9zzcz7m8oKB1N9D6HLnfFXztKg3jxS4Hh8acP/s1600/finding_viviane_maier2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhD57Aaipfatwr5eRBShhESC0MffSjkigwxnIrRr2dTxISbKw2jhAqqIx7EUSwj6ZWdGJ_GahRY2Capewypi7DfbMI05vpa2WENxrkrx4K9zzcz7m8oKB1N9D6HLnfFXztKg3jxS4Hh8acP/s1600/finding_viviane_maier2.jpg" height="180" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">”Finding Vivian Maier”</td></tr>
</tbody></table>
<i><span style="color: blue;"><br /></span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Despre <i style="font-weight: bold;">Finding Vivian Maier </i>(regia John Maloof & Charlie Siskel) am mai scris <a href="http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2014/12/best-of-year-2014-part-two-of-four.html">aici</a>. Este vorba despre <i>crowd-pleaser</i> destul de competent realizat, care retrasează viața personajului său titular, o dădacă cu personalitate borderline ale cărei impresionante fotografii stradale au fost descoperite post-mortem abandonate într-un depozit. În contra-partidă, membrii Academiei au nominalizat <b><i>Salt of the Earth</i></b>, un documentar co-regizat de Wim Wenders și Juliano Ribeiro Salgado despre tatăl acestuia din urmă, recunoscutul fotograf Sebastião Salgado. Prima jumătate a filmului ne deprimă luând unul după altul războaiele, genocidurile și calamitățile pe care Salgado le-a surprins de-a lungul carierei. Povara acestora l-au determinat pe Salgado însuși să își întrerupă activitatea și să se dedice ecologiei și fotografiilor cu subiecte din natură. Filmul se termină astfel într-o notă optimistă, garantând astfel nominalizarea. Este a treia nominalizare la Oscar pentru Wim Wenders, toate trei în aceeași categorie (tot e mai bine decât în cazul lui Herzog).</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhd5TjcC2-Mi-eVn-IzUGieJefRCt6b0ihADzlmgidW9aCPjzVvcyod-X9m6GaOhtvAvBstQcJEjAmorFe0beV3XxByt5qBaP2YJijk-NJg1fiNUZfcX4ml5HPeAJSE0r-XZkdx0DS3kIr7/s1600/the-salt-of-the-earth.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhd5TjcC2-Mi-eVn-IzUGieJefRCt6b0ihADzlmgidW9aCPjzVvcyod-X9m6GaOhtvAvBstQcJEjAmorFe0beV3XxByt5qBaP2YJijk-NJg1fiNUZfcX4ml5HPeAJSE0r-XZkdx0DS3kIr7/s1600/the-salt-of-the-earth.jpg" height="194" width="320" /></a></div>
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Veriga slabă a acestor nominalizări este <b><i>Virunga</i></b> (Orlando von Einsiedel), un documentar-activist care avertizează asupra pericolelor la care se expune parcul național eponim din Congo - sanctuar al gorilelor de munte, printre multe alte specii de faună și floră - odată ce o companie britanică a primit drepturile de exploatare a petrolului pe teritoriul parcului. Astfel de filme au avut succes în anii trecuți - <i>The Cove</i> fiind un caz notabil. ”Virunga”, însă, se rezumă la un narativ destul de simplist, punând în opoziție clară, pe de o parte, paznicii parcului, băștinașii și o tânără jurnalistă franceză și, de cealaltă parte, compania petrolieră, guvernul congolez corupt și rebelii. Subtilitățile și complexitatea multiplelor conflicte cu care regiunea se confruntă nu sunt explicate și par că nu sunt nici înțelese. Dintre cele trei-patru personaje principale care sunt urmărite pe parcursul filmului, șeful <i>rangerilor </i>și jurnalista sunt albi, pozând în eroi, iar principalul personaj negativ, un reprezentant al companiei petroliere, nu este filmat decât cu camera ascunsă. Și să nu uităm de recursul la tehnici de manipulare ieftină - precum juxtapunerea unui asalt al rebelilor cu moartea unei gorile adolescente din sanctuar, fără nicio legătură. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFOwQ3kVsFRbqSbxZ2SpRCGMhEBBmtloFWcz95HzyHshEreKCXPioXvLuGG-iRiJFa3lkY6j0illsjrkttKzIl07h_8JRNBm98xrxjw2WePVfFLzK02WEkTwtL5HmJxTeY6w91eXVxE4gQ/s1600/Virunga-e1410291005242.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFOwQ3kVsFRbqSbxZ2SpRCGMhEBBmtloFWcz95HzyHshEreKCXPioXvLuGG-iRiJFa3lkY6j0illsjrkttKzIl07h_8JRNBm98xrxjw2WePVfFLzK02WEkTwtL5HmJxTeY6w91eXVxE4gQ/s1600/Virunga-e1410291005242.jpg" height="176" width="320" /></a></div>
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Trofeul va fi cel mai probabil câștigat de <b><i>Citizenfour</i></b> (Laura Poitras), cronică a celor câteva zile în care Edward Snowden a dat liber la secrete câtorva jurnaliști într-un hotel din Hong-Kong. Sigur, este exasperant de <i>one-sided</i>, dar reușita acestui film este că ți-l revelează pe Edward Snowden dincolo de acea <i>still photo</i> care este atașată fiecărui articol despre el. Da, este regretabil că niciunul dintre jurnaliștii din acea cameră de hotel nu îi pune vreo întrebare sau nu se îndoiește de nici măcar una dintre afirmațiile acestuia și din păcate filmul nu prezintă dovezile efective, dar am impresia că nu acesta a fost scopul. Subiectul lui ”Citizenfour” este Snowden însuși, nu dezvăluirile acestuia. Și trebuie să recunosc că portretul pe care Poitras i-l face, așa oligo-dimensional cum este, reușește să fie convingător. Iar dacă se întreabă cineva, aș prefera ca guvernele să nu stocheze date despre toate activitățile tuturor numai pentru că pot face acest lucru...</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjWQaxV7xxORcE_ki8kmzlPssEDQnhy9uZgusCTpW1OxWGI-uz3AkBexTWqve3i1EPApvB6nCCWBaAcm1yCu8oudppEcePYNSsp8G37MKmA2tkSJyOGTiGmCogXIuRIy-GIRJJEXm4Gk0So/s1600/citizenfour.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjWQaxV7xxORcE_ki8kmzlPssEDQnhy9uZgusCTpW1OxWGI-uz3AkBexTWqve3i1EPApvB6nCCWBaAcm1yCu8oudppEcePYNSsp8G37MKmA2tkSJyOGTiGmCogXIuRIy-GIRJJEXm4Gk0So/s1600/citizenfour.jpg" height="178" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">”Citizenfour”</td></tr>
</tbody></table>
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Și, în final, <b><i>Last Days in Vietnam</i></b> (Rory Kennedy) îmbină mărturii la prima mână și imagini de arhivă pentru a povesti ultimele zile ale prezenței americane în Vietnam în aprilie 1975 și în special ultimele 24 de ore, care au văzut o uriașă operațiune de evacuare a americanilor din Saigon, dar și de „extragere” a unui număr semnificativ de vietnamezi ale căror vieți erau în pericol odată cu apropierea armatei comuniste. Foarte bine documentat și derulându-se cu intensitatea unui thriller, ”Last Days in Vietnam” ne prezintă un moment al istoriei care ne este mai puțin cunoscut, în special celor ca mine, care cunosc războiul din Vietnam mai degrabă din filme. Dacă aș avea un vot, probabil i l-aș acorda.</span><br />
<span style="color: black;"><br /></span>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhCMOp3NwQJ0wVE5bpeKzgr0NO_rfqcVHClrU-VaA2Bpci31lMELHBRoIx3Zt0HXMLS8p3-0f94eTdzR3wZwBU63Pm8l-T2_T81tGiMF3yAeqECZxddfMIIcAU50peQxFHv-q1wJo-zNlDK/s1600/last+days+in+vietnam.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhCMOp3NwQJ0wVE5bpeKzgr0NO_rfqcVHClrU-VaA2Bpci31lMELHBRoIx3Zt0HXMLS8p3-0f94eTdzR3wZwBU63Pm8l-T2_T81tGiMF3yAeqECZxddfMIIcAU50peQxFHv-q1wJo-zNlDK/s1600/last+days+in+vietnam.jpg" height="180" width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">”Last Days in Vietnam”</td></tr>
</tbody></table>
<span style="color: black;"><br /></span>
<span style="color: black; font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Vezi și: <b><a href="http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2014/02/oscar-docs-2014.html">Oscar Docs 2014</a></b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
Victorhttp://www.blogger.com/profile/17341651038089137839noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-6559577557333166272.post-72406009981721193842015-02-13T22:43:00.000+02:002015-02-13T23:03:57.760+02:00Foxcatcher (SUA, 2014)<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: large;"><b>Foxcatcher</b></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: large;">(SUA, 2014)</span></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2RSGemkBsoBRvhmXa_q7WsufsMIXsTGBNS1GxC96Or9zz3lErcNqEu3MR-N1PMomtlJicXmQP24XsJrr8ap7lZfeIcrZiHd5yWi228kLguNi68ersJKzo8DEMIKzcThekJdSKSsAkoIrR/s1600/foxcatcher-movie-poster-wallpaper-watch-an-unrecognizable-steve-carrell-in-trailer-for-oscar-buzzy-foxcatcher.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2RSGemkBsoBRvhmXa_q7WsufsMIXsTGBNS1GxC96Or9zz3lErcNqEu3MR-N1PMomtlJicXmQP24XsJrr8ap7lZfeIcrZiHd5yWi228kLguNi68ersJKzo8DEMIKzcThekJdSKSsAkoIrR/s1600/foxcatcher-movie-poster-wallpaper-watch-an-unrecognizable-steve-carrell-in-trailer-for-oscar-buzzy-foxcatcher.jpeg" height="200" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Regia: Bennett Miller</div>
<div style="text-align: justify;">
Cu: Channing Tatum, Steve Carell, Mark Ruffalo, Vanessa Redgrave</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Până acum nu m-a prea omorât după Bennett Miller. Trebuie să recunosc însă că probabil ”Capote” ar merita o a doua vizionare - sunt surprins cât de multe detalii îmi amintesc dintr-un film pe care l-am văzut acum 9 ani. Cât despre ”<a href="http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2011/12/moneyball-sua-2011.html">Moneyball</a>”, pentru un film plictisitor, nu aș putea spune că a fost prost. Garantat însă, niciunul dintre aceste două filme nu m-au pregătit pentru ”Foxcatcher”. Filmul începe cu o serie de imagini în care corpul impozant al lui Channing Tatum contrastează cu sărăcia situației materiale a personajului său, Dave Schultz, un luptător profesionist medaliat cu aur la Olimpiadă care este obligat să țină discursuri elevilor de școală generală pentru 20 de dolari. Un prim punct culminant este atins după vreo cinci minute, când Mark se antrenează/înfruntă cu fratele său Dave (Ruffalo), care - în comparație - pare mult mai „împlinit” în viață. Acest moment - excelent interpretat, coregrafiat și montat - este un <i>instant hook</i>.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtzsLfaR7OgI-zJCghhUdBr79nFMB1Jfn3KHVzXR0oXGYTXsuSKSC_bcPNunhPBh2iC0x20mE9YBuL8mGutjqN6dDY822B0JizR9o-TET087I_MD6Mq8Qqb_VFkd0L_6nRIYsP7q6tWae6/s1600/foxcatcher.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtzsLfaR7OgI-zJCghhUdBr79nFMB1Jfn3KHVzXR0oXGYTXsuSKSC_bcPNunhPBh2iC0x20mE9YBuL8mGutjqN6dDY822B0JizR9o-TET087I_MD6Mq8Qqb_VFkd0L_6nRIYsP7q6tWae6/s1600/foxcatcher.jpg" height="224" width="320" /></a></div>
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">”Foxcatcher” continuă pentru încă câteva zeci de minute până la apariția „vedetei” - Steve Carell în rolul miliardarului John E. du Pont, căruia prietenii apropiați îi spun <i>Eagle</i>... sau <i>Golden Eagle</i>. La fel ”Acvila” este, în viziunea lui Miller, imaginea decrepită și decăzută a aristocrației americane, ale cărei origini nu sunt nici ele prea sănătoase - <i>nouveaux riches</i> din secolul al XIX-lea, care și-au construit averea profitând de pe urma exploatării sclavilor sau speculând în timpul războaielor. Palid ca un vampir, cu un discurs de extraterestru încercând să imite graiul uman, apariția lui Carell în acest film descinde în <i>uncanny valley - </i>parcă există ceva care te face să te îndoiești că specimenul din fața ta aparține aceleași specii. Și cred că acesta a fost și efectul dorit. Iar, de altfel, parcă tot filmul se petrece pe o altă planetă, atât de departe de realitate pare ferma la care Du Pont își crește „herghelia” de atleți pentru a-și flata propriile neajunsuri. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjviGRHPsDF7nw5J2ZVahtZh_PoYIX3OxSZ4YOLczqVv4tZ7EUCtPWk5IU5E-YIO9C4Tpv7ERMkSYTmHyAD3NFLO3fQBjsWcV6nyjk8cgMnpHjTg0pkqXWJp7rfWxkbzWwgHtyHuZROCfaa/s1600/foxcatcher+-+carell9.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjviGRHPsDF7nw5J2ZVahtZh_PoYIX3OxSZ4YOLczqVv4tZ7EUCtPWk5IU5E-YIO9C4Tpv7ERMkSYTmHyAD3NFLO3fQBjsWcV6nyjk8cgMnpHjTg0pkqXWJp7rfWxkbzWwgHtyHuZROCfaa/s1600/foxcatcher+-+carell9.jpg" height="213" width="320" /></a></div>
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Pentru cei care nu cunosc cazul real, nu am să merg mai departe cu detaliile de sinopsis. Ajunge să spun că Miller mizează pe cartea minimalismului și rigorii, construind o atmosferă în care este clar de la bun început că ceva nu o sa sfârșească bine. Nu devine însă clar decât în ultimul act cât de <i>twisted </i>este <i>environment</i>-ul creat de Du Pont. Câteva imagini îți rămân întipărite în minte: ceața care invadează ecranul în secvențele în care miliardarul eliberează caii mamei sale decedate, arenele de lupte care parcă arată întotdeauna la fel, indiferent de continentul în care se desfășoară competiția și, nu în ultimul rând, iarna albă ce servește drept fundal pentru deznodământ. Inteligent și apăsător, dar fără vreo urmă de pretențiozitate, ”Foxcatcher” este, alături de ”Boyhood” și ”Love Is Strange”, unul dintre puținele filme americane independente-dar-cu-pedigree de anul trecut cărora merită să le acordați o șansă. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
Rating: <b><span style="color: orange;">4.5/5</span></b></div>
<div>
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/8361stZ8n0w" width="420"></iframe><br />
<br /></div>
Victorhttp://www.blogger.com/profile/17341651038089137839noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6559577557333166272.post-308831847532760032015-01-05T20:28:00.000+02:002015-01-05T20:28:31.491+02:00Pasolini (Italia/Franța/Belgia, 2014)<div style="text-align: center;">
<b><span style="font-size: large;">Pasolini</span></b></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: large;">(Italia/Franța/Belgia, 2014)</span></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhQ1fJO-FmH2hXZNFVQjOSPKzZ4aeLYSxwrW6WNrr6nWzN267wo6BdcsBkq6Zwy9ap5xgemRwUSq-KeljA5NLtssLDvnffqA4R5WTPvOV-nI-fplkzpqfaHb-DfY1uZWBMHo7DLMWeFKnG5/s1600/pasolini-poster.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhQ1fJO-FmH2hXZNFVQjOSPKzZ4aeLYSxwrW6WNrr6nWzN267wo6BdcsBkq6Zwy9ap5xgemRwUSq-KeljA5NLtssLDvnffqA4R5WTPvOV-nI-fplkzpqfaHb-DfY1uZWBMHo7DLMWeFKnG5/s1600/pasolini-poster.jpg" height="320" width="224" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Regia: Abel Ferrara</div>
<div style="text-align: justify;">
Cu: Willem Dafoe, Ninetto Davoli, Adriana Asti, Maria de Medeiros</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Ultimele ore din viața marelui regizor italian Pier Paolo Pasolini sunt recreate de Abel Ferrara, cu Willem Dafoe în rolul principal. Portretul este al unui om ale cărui idei sunt încă intacte, dar înfățișarea pare obosită. Fatigabilitate indusă de statutul de persoană publică - artist plurivalent și activist politic - care îl (ex)pune în lumina reflectoarelor și întrebărilor jurnaliștilor, dar și de stilul de viață. Nu se întâmplă foarte multe în cele 85 de minute ale filmului: o vizită și un prânz la casa mamei, două interviuri, extrase dintr-o carte neterminată și un scenariu rămas neprodus, o ultimă escapadă amoroasă și, bineînțeles, altercația care i-a adus moartea. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg08G8sl3s9uvxVtVK8Sei5m3Psckj6z1mmLxrK3WPort-ROFjaQhJx-6FwtT4Bz4AA3e43kIrtpzgipCluBq5u8Fj4vmiyS_oVMbG10Qflzoqxp-F_fEBukrWPVxDjG5JPwFCUJy9Y4DaJ/s1600/pasolini+-+willen+-+dafoe+-+abel+-+ferrara.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg08G8sl3s9uvxVtVK8Sei5m3Psckj6z1mmLxrK3WPort-ROFjaQhJx-6FwtT4Bz4AA3e43kIrtpzgipCluBq5u8Fj4vmiyS_oVMbG10Qflzoqxp-F_fEBukrWPVxDjG5JPwFCUJy9Y4DaJ/s1600/pasolini+-+willen+-+dafoe+-+abel+-+ferrara.jpg" height="213" width="320" /></a></div>
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Refuzând o narațiune stric lineară, Ferrara alternează liber de la „prezentul” acțiunii la diverse scene care au loc doar în imaginația personajului principal. Uneori trebuie să recunosc că am găsit filmul destul de confuz și cu siguranță există o problemă de fluiditate, cel puțin în prima parte. O scenă iese însă în evidență în primul act: prăbușirea unui avion, parabolă povestită de un personaj din cartea pe care Pasolini o scrie, secvență în care diferiții naratori se confundă unul cu celălalt, încât nu mai contează nici povestea, nici mesajul, ci „forma de prezentare”. POV-ul personajului care se prăbușește în deșert se substituie camerei lui Ferrara, vocea acestuia devine vocea lui Pasolini, iar la apariția unor beduini declară că „se vede pe sine în ei”. Un superb moment în care Ferrara colaborează - post-mortem - cu autorul Pasolini, care însă a scris parabola fără să intenționeze să o și filmeze.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3Y5BpUr9p1mvSELCICFTCKEOaK70zXZygNbahDEGyr64_SrlfsAAbfCkor3HTDWsuHGMy4V4UWxJbLfYhyphenhyphen4V2cXK8_jOumYJUjQINBH1QAR4WCwnPNwl3WLzM-GZkFAN3uYHJBlfZilc4/s1600/pasolini-death-conspiracy-willem-dafoe-abel-ferrara.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3Y5BpUr9p1mvSELCICFTCKEOaK70zXZygNbahDEGyr64_SrlfsAAbfCkor3HTDWsuHGMy4V4UWxJbLfYhyphenhyphen4V2cXK8_jOumYJUjQINBH1QAR4WCwnPNwl3WLzM-GZkFAN3uYHJBlfZilc4/s1600/pasolini-death-conspiracy-willem-dafoe-abel-ferrara.jpeg" height="187" width="320" /></a></div>
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">„Pasolini” ne cucerește însă în al treilea act, care începe cu o cină la care este invitat actorul Ninetto Davoli, jucat de Riccardo Scamarcio și soția acestuia. Pier Paolo începe să îi povestească un scenariu, iar Ferrara începe să îl ilustreze. Un Ninetto Davoli îmbătrânit joacă rolul principal din această poveste - Epifanio, care cutreieră globul pământesc urmărind o stea căzătoare care l-ar duce înspre un nou Mesia. Piesa de rezistență a acestei scurte reimaginări a scenariului lui Pasolini este secvența Sodomei, populat doar de homosexuali și lesbiene, care trăiesc separat, dar se reunesc o noapte pe an într-o orgie (pentru a propăși specia, cum s-ar spune). Regizorul părăsește apoi destul de brusc localul, bucuros că a reușit să-și ducă la capăt povestea și oarecum evitând să primească un răspuns. Agață apoi un tânăr <i>hustler</i> de pe stradă, care însă îl conduce într-o capcană. Secvența morții este relativ brutală (Ferrara este totuși destul de potolit), iar sfârșitul personajului este în aceeași măsură tragic și stupid (cel puțin în această versiune, care ignoră diverse teorii conspirative). Unul dintre ultimele cadre este devastator, în primul rând prin lungimea sa și prin strigătul de durere prelungit al mamei lui Pasolini odată ce primește vestea că fiul său a murit. </span><br />
<span style="color: blue;"><br /></span>
Rating: (<i style="color: black;">aproape</i>) <b><span style="color: orange;">4/5</span></b><br />
<b><span style="color: orange;"><br /></span></b>
<b><span style="color: orange;"></span></b></div>
Victorhttp://www.blogger.com/profile/17341651038089137839noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6559577557333166272.post-24487889825875417962014-12-28T23:00:00.000+02:002014-12-28T23:03:06.373+02:00Best of the Year 2014 - Last Part<div style="text-align: justify;">
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1x72qEcL-5rPCup0lNiNs_Eon_I6rdyGnOL5W10XpAkN7qTa7ZsLlCGMNJQ8mcsWa5SjOrHl6sm1-zX0U_IFoimMlbB9ln1gtDW6m-T35Rej_qdtBLTlzc4dO0JFNrhUfPaDEs8xyvPBT/s1600/south-park-season-18.png" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1x72qEcL-5rPCup0lNiNs_Eon_I6rdyGnOL5W10XpAkN7qTa7ZsLlCGMNJQ8mcsWa5SjOrHl6sm1-zX0U_IFoimMlbB9ln1gtDW6m-T35Rej_qdtBLTlzc4dO0JFNrhUfPaDEs8xyvPBT/s1600/south-park-season-18.png" height="243" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">"South Park Season 18, Episode 2 - <i>Gluten Free Ebola</i>” (Trey Parker, 2014)</td></tr>
</tbody></table>
<span style="color: black; font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b><br /></b></span>
<span style="color: black; font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b>South Park - Season 18</b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">În ultimii ani, realizatorii <i>South Park</i> parcă au început să „lenevească”. Sezoanele recente sunt per ansamblu mediocre, iar numărul episoadelor a scăzut de la 14 la 10, toate comasate în final de an. Totuși, al optsprezecelea sezon - probabil mai bine gândit de dinainte - a reprezentat o impresionantă revenire în formă. Toate cele 10 episoade sunt legate de un narativ lax care include diferite planuri ale lui Cartman de a cuceri lumea (de la o companie de succes finanțată prin crowdfunding care nu produce nimic până la născocirea unei senzații virale care meta-invadează realitatea), dar și viața dublă a lui Randy Marsh (care este identitatea secretă a cântăreței Lorde). Rezultatul este surprinzător de coerent: zece episoade despre dependența crescândă pe care noi toți, dar mai ales cei mai tineri dintre noi, o au de noile tehnologii (rețele sociale, realitatea virtuală, <i>freemium games</i> etc.) și <i>dualizarea</i> identității umane: într-un reală și una virtuală. Admirabil este că Trey Parker și Matt Stone au o atitudine relativ neutră față de toate acestea, dar se vede că ze preocupă să ia lucrurile în serios Highlight-urile „moralizatoare” ale sezonului sunt Sharon Marsh făcând o pledoarie pentru diversitate și Satan explicând comportamentul adictiv. Și, da, între timp realizatorii găsesc timp să își bată joc de celebrități precum Bill Cosby sau - pentru a nu știu câta oară - Michael Jackson. #IHATECARTMANBRAH</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgk1_lwHKHgDPxjyXRz1uEtBnw5gM8e9cebm4TLGEmzBr2E18tx1K18_Y3atNLUWujnmtODZljPE4fYZTtTi8RyRGZckBl13nLMWzekajhwWBWtVcuPe-x4j4v_SibyuAQO2xJMQosGYnUv/s1600/tom+a+la+ferme+xavier+dolan.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgk1_lwHKHgDPxjyXRz1uEtBnw5gM8e9cebm4TLGEmzBr2E18tx1K18_Y3atNLUWujnmtODZljPE4fYZTtTi8RyRGZckBl13nLMWzekajhwWBWtVcuPe-x4j4v_SibyuAQO2xJMQosGYnUv/s1600/tom+a+la+ferme+xavier+dolan.jpg" height="225" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">”Tom à la ferme” (Xavier Dolan, 2013)</td></tr>
</tbody></table>
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black; font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b>Tom à la ferme</b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Penultimul film al lui Xavier Dolan este și singurul său thriller de până acum. Tânărul canadian revine și în rolul principal, făcând probabil cel mai complex personaj de până acum. Iar ca regizor, se descurcă admirabil într-un teritoriu mai degrabă hitchcockian decât „obișnuitul” pop-sentimentalism. Cum Hitchcock însă nu ezita să își încarce filmele de tensiune gay între personaje, parcă cei doi nu mai par să fie la așa mare distanță unul de celălalt. Din păcate, filmul parcă nu a avut expunerea neceasară și un pic a căzut în umbra lui ”Mommy”, dar cred că nu trebuie să îi trecem cu vederea calitățile evidente și nici să uităm scene de antologie (precum confruntarea în lanul de porumb sau tango-ul, ambele între personajul lui Dolan și fratele <i>boyfriend</i>-ului decedat)</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjMjZb3OqKZARaABw3xG4U2xBFDWqVCOoOUs9KhYuLT8Hk03neC-SrmUPF0xxjci8SR1mZ50zjNcwRcJLHhgnJtuXiji7ys4MRyNJK-mpV4Dx2SJCuo-XT44_YgXbBcgUr7Gt8vaUfkfOFr/s1600/true-detective-religion.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjMjZb3OqKZARaABw3xG4U2xBFDWqVCOoOUs9KhYuLT8Hk03neC-SrmUPF0xxjci8SR1mZ50zjNcwRcJLHhgnJtuXiji7ys4MRyNJK-mpV4Dx2SJCuo-XT44_YgXbBcgUr7Gt8vaUfkfOFr/s1600/true-detective-religion.jpg" height="223" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">”True Detective - Season One” (Cary Fukunaga, 2014)</td></tr>
</tbody></table>
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black; font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b>True Detective - Season One</b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Serialul / mini-seria care a monopolizat spațiul public la începutul anului. Fiecare din cele opt episoade ale primului sezon au fost așteptate su sufletul la gură de fani în fiecare duminică/luni, invalidând strategia Netflix de a lansa un sezon întreg dintr-o lovitură. ”True Detective” este un mix curajos de Twin Peaks + Se7en + Red Riding Trilogy + Chinatown + Silence of the Lambs + literatură obscură a secolului XX, a cărui intrigă este în același timp un exemplu și o deconstucție a thriller-ului american. Realizatorii jonglează cu diferite planuri temporale, accelerând și încetinind parcă simultan progresul anchetelor, după principiul enunțat de perosnajul principal - <i>Time is a flat circle</i>. Faptul că toate episoadele au un scenarist (Nic Pizzolatto) și un regizor (Cary Fukunaga) unic ajută la impunerea unui stil unui, dar aparte, ușor diferențiabil de restul producțiilor de televiziune (ajută și bugetul impresionant oferit de HBO). Al treilea om responsabil de unicitatea serialului este omul cu muzica, T Bone Burnett, care asamblează pentru fiecare episod un soundtrack blues-country numai potrivit pentru atmosfera de Southern Gothic pe care <i>True Dete</i></span><i>ctive</i> o emană. Să nu uităm și de actori, Woody Harrelson și Matthew McConaughey, acesta din urmă datorându-și probabil Oscar-ul câștigat în februarie mai degrabă prezenței sale săptămânale în cel mai urmărit serial al lumii decât rolul pe care l-a făcut efectiv în ”The Dallas Buyers Club”.</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPzerzWbeGQIN1sApn0E0skz0_mtevh3OmOyP2eRHFzKqUOkNQivOxUtuLCloNloX36TegsuxceXLDIGuP0JL1-HEoRW3lvltuNZO9CyQ_Fd65c_InJ0d3vW21xKTa1H1naurpV4JDceq1/s1600/under+the+skin+scarlett+johansson.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgPzerzWbeGQIN1sApn0E0skz0_mtevh3OmOyP2eRHFzKqUOkNQivOxUtuLCloNloX36TegsuxceXLDIGuP0JL1-HEoRW3lvltuNZO9CyQ_Fd65c_InJ0d3vW21xKTa1H1naurpV4JDceq1/s1600/under+the+skin+scarlett+johansson.jpg" height="225" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">”Under the Skins” (Jonathan Glazer, 2014)</td></tr>
</tbody></table>
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black; font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b>Under the Skin</b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">SF revizionist și cel mai bun film al lui Jonathan Glazer. Scarlett Johansson ca alien în chip uman invadează Scoția zilelor noastre, răpind nesătulă bărbați creduli pentru cine-știe-ce motive dubioase. Un film rarefiat narativ, dar plin de imagini senzaționale, precum încăperea întunecată în care sunt atrași victimele Văduvei Negre (<i>see what I did there?</i>) sau dezvăluirea în final a ceea ce se ascunde <i>under the skin</i>. Extrem de bizat, ”Under the Skin” atestă posibilitățile nelimitate ale unui gen mult prea sufocat în zilele noastre de blockbustere răsuflate. <i>Give it a try! Do it for Scarlett's tits!</i></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><span style="color: blue;"><br /></span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black; font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b>Visitors</b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Godfrey Reggio lucrează la scară „mai mică”, noul său film fiind în esență o colecție de portrete în alb-negru și nu o serie de imagini time-lapse de pe întreg mapamondul. Experiment reușit, care se vrea critic la adresa ființei umane, auto-declarată stăpânitoarea unei planete, însă pentru mine a fost mai mult o fascinantă celebrare a mimicii umane, de la cea mai subtilă încruntare până la grimase bizare obținute de „subiecții” care aparent erau filmați în timp ce jucau jocuri video sau se uitau la televizor. Nu mi-a scăpat însă ironia prezenței unei gorile în tot acest catalog de prim-planuri. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg15Y3eaO_iodH-JAejSjmd7doG2WUkCXpwsvuMI5KJMIXtEl59ei4_tUebjnmBn-guGw9r5r702pIFpm9MDgEFgVyecp0Y27zZmp8xlrKHuuUiRWxi5FAcsWQPPhYDDfzikjz17sXNIfU1/s1600/visitors+film+godfrey+reggio.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg15Y3eaO_iodH-JAejSjmd7doG2WUkCXpwsvuMI5KJMIXtEl59ei4_tUebjnmBn-guGw9r5r702pIFpm9MDgEFgVyecp0Y27zZmp8xlrKHuuUiRWxi5FAcsWQPPhYDDfzikjz17sXNIfU1/s1600/visitors+film+godfrey+reggio.jpg" height="223" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">”Visitors” (Godfrey Reggio, 2013)</td></tr>
</tbody></table>
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black; font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b>The Wolf of Wall Street</b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Orgie și exces marca Scorsese. DiCaprio ni se revelează ca un mare talent comic și Jonah Hill câștigă pedigree. Mai pe larg, aici: http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2014/01/the-wolf-of-wall-street-sua-2013.html</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black; font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b>Xi You (Le Voyage a l'Occident)</b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Tsai-Ming Liang a fost prezent în cinematografe (mai occidentale, așa) cu ”Stray Dogs” anul acesta, însă eu din păcate nu l-am văzut. Va trebui să mă mulțumesc să menționez acest mediu-metraj experimental, în care Lee Kang-sheng (actorul său cel mai de încredere) și Denis Lavant merg în <i>slow-motion</i> pe străzile aglomerate și multiculturale ale Marsiliei. L-am lăudat încă de când a scăpat pe internet: http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2014/03/journey-to-west-frantataiwan-2014.html</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLyQiPLYyt6ZDPhaSjU7sqxHE4r4x6l-qQIAMdZ-Y-V0JRUeNnAN9oqJlMp84QJuAUik2Lt3OOKJBFBbWfxoLbOeO1XhmcZMVZQlkpR3nrHRrXsWxnHe5FRq8BjJsk3E4tG01JxkXbeYY4/s1600/image-still-from-Three-Landscapes-in-Figures-Landscapes-Time-by-Peter-Hutton-at-La-Loge-Brussels-2013_-image_-Courtesy-of-the-artist-La-Loge-DSC_2121.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLyQiPLYyt6ZDPhaSjU7sqxHE4r4x6l-qQIAMdZ-Y-V0JRUeNnAN9oqJlMp84QJuAUik2Lt3OOKJBFBbWfxoLbOeO1XhmcZMVZQlkpR3nrHRrXsWxnHe5FRq8BjJsk3E4tG01JxkXbeYY4/s1600/image-still-from-Three-Landscapes-in-Figures-Landscapes-Time-by-Peter-Hutton-at-La-Loge-Brussels-2013_-image_-Courtesy-of-the-artist-La-Loge-DSC_2121.jpg" height="305" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">”Three Landscapes” (Peter B. Hutton, 2013)</td></tr>
</tbody></table>
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black; font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b>Three Landscapes</b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Am mai văzut un singur film de Peter B. Hutton, ”At Sea”, care cronica viața unei nave de transport, de la „nașterea” într-un șantier naval, la călătoriile pe mare și, în final, la dezasamblarea ei odată eșuată pe o plajă din Bangladesh. La fel ca și acesta, ”Three Landscapes” este un film perfect mut (eu mi-am pus niște muzică baroc de acompaniament, totuși), care ilustrează - aproximativ în stilul lui James Benning - trei peisaje: un combinat industrial, o fermă și un deșert populat de beduini și cămile. Un documentar experimental de doar 50 de minute, care găsește mai multe idei vizuale pentru a exprima o idee simplă: în comparație cu natura și cu realizările sale, omul este minuscul. Vezi, de exemplu, zoom-ul din ce în ce mai mic al imaginilor succesive în care doi muncitori escaladează combinatul în care lucrează sau finalul în care cămilele se îndepărtează, până când oamenii nici u se mai disting, iar datorită aerului cald, animalele par să plutească deasupra orizontului ca un miraj. Filmul este găsibil...</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhNHD6BzZlK3AykJJql60nF6va9JCjgaNCxTfNtyAZQx40wO_Cj3i1Bck9VlSojYx5M3tKq7CVCEq0mnscZn517nAQT25lzTtIMGzIMHb6mVCO_W1bk7sNoWjXfRa-Mu4qMFoSy7A4nuSdJ/s1600/Whiplash.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhNHD6BzZlK3AykJJql60nF6va9JCjgaNCxTfNtyAZQx40wO_Cj3i1Bck9VlSojYx5M3tKq7CVCEq0mnscZn517nAQT25lzTtIMGzIMHb6mVCO_W1bk7sNoWjXfRa-Mu4qMFoSy7A4nuSdJ/s1600/Whiplash.jpg" height="225" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">”Whiplash” (Damien Chazelle, 2014)</td></tr>
</tbody></table>
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black; font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b>Whiplash</b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;"><i>Late-entry</i> (l-am văzut acum câteva ore), dar - ca norocul - începe cu W și poate intra la sfârșitul acestul „clasament” alfabetic. Pe scurt, J.K. Simmons în rol de profesor de jazz terorizează un toboșar aspirant (Miles Teller), <i>Full Metal Jacket</i>-style (comparație nu îmi aparține). Intensitatea secvențelor în care aceștia doi se confruntă, într-o claustrofobică sală de repetiții, atestă talentului regizorului Damien Chazelle, aflat la doar al doilea film de lungmetraj. Acesta îndrăznește chiar, în final, să ne ofere un întreg jazz standard (secvență de vreo 7-8 minute), chestie pe care nu cred că am mai văzut-o până acum. Veți mai auzi despre acest film, nu în ultimul rând pentru că Simmons pare destinat să câștige un Oscar.</span><br />
<span style="color: black;"><br /></span>
<span style="color: black;"></span></div>
Victorhttp://www.blogger.com/profile/17341651038089137839noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6559577557333166272.post-32179190109329970472014-12-26T19:12:00.005+02:002014-12-26T19:15:52.110+02:00Best of the Year 2014 - Part Three of Four <div style="text-align: justify;">
<span style="color: black; font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b>Kuime (Over Your Dead Body)</b></span></div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Remake, upgrade și reinventare a unei povești clasice cu fantome, ecranizată deja în 1959 (<i><a href="http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2010/10/tokaido-yotsuya-kaidan-japonia-1959.html">Tokaido Yotsuya Kaidan</a></i>). Miike e în formă bună, în special în bizarul act final. Vezi și aici: <b><a href="http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2014/09/letrange-festival-2.html">http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2014/09/letrange-festival-2.html</a></b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiKWjg2UhyphenhyphenFcxxcQZN2la9_vf8Md0Pd_o3BJNjiwbul1Hm6Id467EnlzvwMd97MMrJyUMJ9Ps6FSZ4D2OfrpmSnkM-r4Ual9egTgp5Pv3Wu4UlChyphenhyphens9qPL6iIHIjAzlfaDrU_2SVhXnlWIo/s1600/love+is+strange.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiKWjg2UhyphenhyphenFcxxcQZN2la9_vf8Md0Pd_o3BJNjiwbul1Hm6Id467EnlzvwMd97MMrJyUMJ9Ps6FSZ4D2OfrpmSnkM-r4Ual9egTgp5Pv3Wu4UlChyphenhyphens9qPL6iIHIjAzlfaDrU_2SVhXnlWIo/s1600/love+is+strange.jpg" height="225" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">”Love Is Strange” (Ira Sachs, 2014)</td></tr>
</tbody></table>
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black; font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b>Love Is Strange</b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Am mai văzut un film de Ira Sachs - destul de impresionantul ”Keep the Lights On”, acum doi ani. Însă ”Love Is Strange” este la un cu totul alt nivel. Inspirat de ”Make Way for Tomorrow” și de alte filme care la rândul lor sunt inspirate de ”Make Way for Tomorrow”, precum ”Tokyo Story”, ”Love Is Strange” îi găsește pe John Lithgow și pe Alfred Molina în rolul a doi prospăt căsătoriți gay (însă după o relație de câteva decenii), forțați să locuiască separat din motive economice. FIlmul este sublim de la un capăt la celălalt, dar sunt câteva scene care punctează decisiv: revederea celor doi într-o noapte ploioasă sub privirile familiei lui Lithgow, Alfred Molina citind din off scrisoarea adresată părinților de la academia catolică de unde este concediat după ce s-a căsătorit și, nu în ultimul rând, finalul care ne propune un al treilea personaj principal al acestei povești. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black; font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b>Maps to the Stars</b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Mult prea ignorat acest film, în care Cronenberg pare mai acid ca niciodată, iar JUlianne Moore face, fără nicio exagerare, cel mai bun rol al carierei. <i>See here</i>: <a href="http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2014/05/maps-to-stars-canadasuafrantagermania.html"><b>http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2014/05/maps-to-stars-canadasuafrantagermania.html</b></a></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEicTqnPGq8YM9nbYWZZZSyqSYKfvKOoRzlpCIynH_NkMkEIZIrFlzUBNwtMkv8hHwoiS6wuycO34Usi7kH3vWbzpT9a9PV-4TiaS-gEKPBAqiTKwDCbw8lvIW6Mjd9LwIZ29gVmKJqUnTIP/s1600/mommy-official-us-trailer-drama-2014-world-wide-cred.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEicTqnPGq8YM9nbYWZZZSyqSYKfvKOoRzlpCIynH_NkMkEIZIrFlzUBNwtMkv8hHwoiS6wuycO34Usi7kH3vWbzpT9a9PV-4TiaS-gEKPBAqiTKwDCbw8lvIW6Mjd9LwIZ29gVmKJqUnTIP/s1600/mommy-official-us-trailer-drama-2014-world-wide-cred.jpg" height="225" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">”Mommy” (Xavier Dolan, 2014)</td></tr>
</tbody></table>
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black; font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b>Mommy</b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Xavier Dolan can do no wrong. Este al doilea regizor care care două filme în acest round-up. Despre ”Mommy” am scris deja aici: <b><a href="http://poisonwhiskey.blogspot.com/2014/10/mommy-canada-2014.html">http://poisonwhiskey.blogspot.com/2014/10/mommy-canada-2014.html</a></b>. Despre ”Tom à la ferme”, în ediția următoare. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black; font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b>Nymphomaniac</b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Oh, Lars... Ce ne-am face fără tine? ”Nymphomaniac” este unul dintre rarele filme pe care trebuie să le accepți așa cum sunt și să nu pui prea multe întrebări. Am scris deja despre ambele părți (<a href="http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2014/02/nymphomaniac-volume-ii.html">aici</a> și <a href="http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2014/02/nymphomaniac-volume-ii.html">aici</a>) și nu simt nevoia să mă repet. Dar aș vrea să spun că nu am absolut niciun interes să văd varianta „integrală”. Poate mai la bătrânețe.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLehgVrQOqUSxB-YxVOYT_wjimMZp4mXGiwTwyc9vzXKKKel8I8RE4dvMEGk2gmjev7tclBK9MZLbL5aQ-7nfnUzPIvlU_ArwFsv1THYiQTvxUicCeMuKhYRyoKs5WLxNAg3KT7t47Gvhn/s1600/le+paradis+alain+cavalier.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLehgVrQOqUSxB-YxVOYT_wjimMZp4mXGiwTwyc9vzXKKKel8I8RE4dvMEGk2gmjev7tclBK9MZLbL5aQ-7nfnUzPIvlU_ArwFsv1THYiQTvxUicCeMuKhYRyoKs5WLxNAg3KT7t47Gvhn/s1600/le+paradis+alain+cavalier.jpg" height="200" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">„Le paradis” (Alain Cavalier, 2014)</td></tr>
</tbody></table>
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black; font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b>Le Paradis</b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Filmul lui Alain Cavalier și ultima creație a lui Godard, ”<a href="http://poisonwhiskey.blogspot.com/2014/05/adieu-au-langage-franta-2014.html">Adieu au langage</a>”, au multe în comun. Ambele filme sunt foarte personale și au fost practic filmat de realizatori în curtea casei, pe un buget minuscul. Godard are în plus 3D-ul și aplauzele criticii internaționale. Dar eu trebuie să mă plasez de partea lui Cavalier, dacă ar fi să fac o comparație. Unde altundeva aș putea să văd ”Odiseea” lui Homer repovestită cu un roboțel de jucărie? ”La paradis” este un film experimental, care poate uneori testa răbdarea privitorului, dar care are un punct în care devine cu adevărat emoționant. Ajunge doar să mă gândesc la modul în care Cavalier revine, de mai multe ori pe parcursul filmului, la mormântul puiului de păun...</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black; font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b>P'tit Quin'quin</b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Vedeți, v-am spus eu că Bruno Dumont o să revină în „clasament”! <i>P'tit Quin'quin </i>este o mini-serie de patru episoade difuzată de canalul arte în septembrie, dar prezentarea filmului la Cannes în mai a rupt gura criticilor.<i> Cahiers du cinema</i> l-au cocoțat chiar în vârful topului de final de an - ceea ce e un pic exagerat. Totuși, în așteptarea revival-ului <i>Twin Peaks, P'tit Quin'quin </i>este cel mai lynchian moment cinematografic din ultima vreme. Personajele atestă de mai multe ori existența unui rău supranatural, însă acesta refuză să se manifeste până la final. Final care, de altfel, nici nu explică mare lucru (poate în sezonul al doilea, dacă se face...) Plin de umor negru, dar și de o stranie naivitate (evenimentele sunt relatate în mare parte prin ochii a doi copii), mini-seria lui Dumont este destinată să continuă să fie purecată în viitor, dar probabil mai degrabă de către cinefili și critici de film decât de consumatorii „de rând” ai serialelor TV.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9o6v_SsDiqZYMB8UarAIK7yn3PAPavcLhS-yvanWmOqkbFDNWh0rSRzsVgaPUnU8JsJziX3CCV-CkCAoQM7dvVlZgB0wMqo0bPrkJX6xX9E3FwSnwOjbEsw4p8AULIcucuA74aIf5qnN1/s1600/song-of-the-sea-toronto-film-festival.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9o6v_SsDiqZYMB8UarAIK7yn3PAPavcLhS-yvanWmOqkbFDNWh0rSRzsVgaPUnU8JsJziX3CCV-CkCAoQM7dvVlZgB0wMqo0bPrkJX6xX9E3FwSnwOjbEsw4p8AULIcucuA74aIf5qnN1/s1600/song-of-the-sea-toronto-film-festival.jpg" height="225" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">”Song of the Sea” (Tomm Moore, 2014)</td></tr>
</tbody></table>
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black; font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b>Song of the Sea</b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Realizatorul frumosului ”The Secret of Kells” recidivează, cu o nouă poveste inspirată de mitologia irlandeză. Dacă primul său lungmetraj țintea o poveste mai amplă - despre nașterea unei culturi, ”Song of the Sea” pare mult mai mult adresat exclusiv copiilor. Ceea ce nu schimbă cu nimic faptul că, în a doua jumătate, imaginația realizatorilor o ia efectiv razna, creând câteva dintre cele mai neașteptate <i>visuals</i> din istoria recentă a cinematografiei de animație. </span></div>
<div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
</div>
</div>
Victorhttp://www.blogger.com/profile/17341651038089137839noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6559577557333166272.post-78748887670028596522014-12-24T14:03:00.000+02:002014-12-24T14:12:01.056+02:00Best of the Year 2014 - Part Two of Four<div style="text-align: justify;">
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEia9LFw1irxqVBncGJFnyLicrIZQw5NlNau6ZFtx0ZYauFkkbYIMl7OvDjRPjt3kFa9TL8kT1ifT3tEo9AoSwW99XcEid2phm5iwPDugbXZO8khxrwMlDSm5WYq8lAOYu5k9bBNxB7ns54W/s1600/fargo+tv+show.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEia9LFw1irxqVBncGJFnyLicrIZQw5NlNau6ZFtx0ZYauFkkbYIMl7OvDjRPjt3kFa9TL8kT1ifT3tEo9AoSwW99XcEid2phm5iwPDugbXZO8khxrwMlDSm5WYq8lAOYu5k9bBNxB7ns54W/s1600/fargo+tv+show.jpg" height="240" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="font-size: 13px;">”Fargo” - primul sezon (2014)</td></tr>
</tbody></table>
<span style="color: black; font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b><br /></b></span>
<span style="color: black; font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b>Fargo - Season One</b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Aveam anumite rețineri înainte să mă apuc efectiv să mă uit, dar m-a convins prezența lui Billy Bob Thornton (<i>vetted by the Coens</i>). Până la urmă, mi s-a părut a fi o reinterpretare bine-venită a poveștii din ”Fargo”, precum și o extindere a acesteia, în contextul în care realizatorii urmează cu destulă religiozitate <i>guidelines</i>-urile genului <i>noir</i>. Thornton și Martin Freeman sunt extraordinari, dar adevărata revelație este Allison Tolman în rolul ambițioasei polițiste Molly, adevăratul personaj principal al filmului. Ca o observație, aș menționa că spre deosebire de seriale produse de HBO (more on those later), ”Fargo” a avut un evident deficit de buget, compensat însă de soluții regizorale inteligente - de exemplu, secvența în care Lorne Malvo anihilează întregul sindicat din Fargo este filmată într-un singur cadru, dar din exteriorul clădirii în care are loc masacrul, camera urmărind ferestrele prin care doar ocazional îl vedem pe Thronton „în acțiune”, iar frenezia de pe fondul sonor (împușcături, țipete etc.) contrastează cu lentoarea aparatul de filmat. Aștept cu interes sezonul al doilea, a cărui acțiune se va petrece cu 30 de ani anterior și se pare că va fi inspirată de ”Miller`s Crossing”. Probabil că la sezonul al treilea, rămași fără idei, realizatorii vor face zece episoade despre Marele Lebowski.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black; font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b>Finding Vivian Maier</b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Un documentar fascinant despre descoperirea unei artiste necunoscute, eponima Vivian Maier, dădacă de meserie, fotografă prin pasiune, a cărei role de filme nedevelopate au fost descoperite post-mortem, uitate într-un depozit. Foarte interesant portretul pe care realizatorii îl fac acestui personaj (prin intermediul cunoscuților, dar și a unor critici de artă) - retrasă, maniacală și mizantropă, însă adevărata Vivian Maier nu ni se dezvăluie cu adevărat până la sfârșitul filmului. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjeKUUxqrP5wEsKSrAwpJzfy5aLCzi5IOR_tpaBZPM-fpfIWhu_L-NFYu4DxVR74-UIxMhCWR-bC6dvnmaZ8Sr78PuEFYL5CVSG-5SBJIz1H4nR4T9k5h0Z0ZqG6TfiXUk3TIlSaUCbkRZ/s1600/the-grand-budapest-hotel-revolori-image-2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjeKUUxqrP5wEsKSrAwpJzfy5aLCzi5IOR_tpaBZPM-fpfIWhu_L-NFYu4DxVR74-UIxMhCWR-bC6dvnmaZ8Sr78PuEFYL5CVSG-5SBJIz1H4nR4T9k5h0Z0ZqG6TfiXUk3TIlSaUCbkRZ/s1600/the-grand-budapest-hotel-revolori-image-2.jpg" height="217" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="font-size: 13px;">”The Grand Budapest Hotel” (Wes Anderson, 2014)</td></tr>
</tbody></table>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black; font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b><br /></b></span>
<span style="color: black; font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b>The Grand Budapest Hotel</b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Cum am mai spus-o, mă bucur că Wes Anderson s-a hotărât să facă desene animate cu actori în carne și oase. ”The Grand Budapest Hotel” este o indulgență minunată, dominată de un cast răsunător și de câteva tururi de forță vizuale - precum urmărirea pe skiuri. Micro review aici: <a href="http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2014/04/micro-reviews-2.html"><b>http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2014/04/micro-reviews-2.html</b></a></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black; font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b>Her</b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Ignorat la Oscarurile de anul trecut, filmul lui Spike Jonze se încăpățânează să îmi rămână întipărit în memorie. Joaquin Phoenix este perfect încă o dată în acest rol aparent non-ofertant - un semi-ratat care se îndrăgostește de sistemul său de operare, numai pentru a fi părăsit de acesta odată ce inteligența artificială evoluează dincolo de posibilitățile de înțelegere ale tristelor ființe umane. SF-ul sentimental al anului! Un review (mai) adevărat aici: <b><a href="http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2014/02/her-sua-2013.html">http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2014/02/her-sua-2013.html</a></b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgwXg58o1KiLVeoo0uoCMEPzl2Pi2PIpLj7oMbYswRFsLF6QMW-yDhmevovG8z-V5dbLuBlciKPoEaJkdIBCGFZSq26W0ODsOICuG3kbl8VIcSVBMZIr28cFdnEatfDmPR7tbxe46hSkOAK/s1600/it-follows-cannes-2014-4.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgwXg58o1KiLVeoo0uoCMEPzl2Pi2PIpLj7oMbYswRFsLF6QMW-yDhmevovG8z-V5dbLuBlciKPoEaJkdIBCGFZSq26W0ODsOICuG3kbl8VIcSVBMZIr28cFdnEatfDmPR7tbxe46hSkOAK/s1600/it-follows-cannes-2014-4.jpg" height="223" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">”It Follows” (David Robert Mitchell, 2014)</td></tr>
</tbody></table>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black; font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b><br /></b></span>
<span style="color: black; font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b>It Follows</b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Nu știu sigur care este morala acestui hit al horror-ului independent american: nu faceți sex deloc sau, dacă faceți, faceți cu cât mai mulți oameni? Oricum, regizorul-scenarist David Robert Mitchell sondează inteligent disforia sexuală a suburbiei americane albe și middle-class. Unul dintre cele mai cool filme ale anului, undeva între John Carpenter și <i>early </i>Richard Linklater (da, aceste trimiteri, și multe altele, sunt evidente și asumate de către Mitchell). Un review la cald aici:</span> <b><a href="http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2014/09/letrange-festival-1.html">http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2014/09/letrange-festival-1.html</a></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black; font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b>Kaguyahime no monogatari (The Tale of the Princess Kaguya)</b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Probabil cel mai bun film al anului (după părerea mea) și un adevărat cântec de lebădă pentru studiourile Ghibli (care au anunțat că închid producția de lungmetraje pentru marele ecran). Isao Takahata revine în forță pe circuitul animat internațional cu această reinterpretare a unei clasice povești japoneze, despre o „prințesă” a Lunii coborâtă printre pământeni. Takahata se dedică într-un totul mitologiei și nu face nicio concesie realismului. Stilul este departe de exuberanța altor producții Ghibli, Takahata orientându-se înspre un look simplu, în care personajele par uneori de-abia schițate, iar compozițiile nefinalizate. O recentă expoziție Ghibli atestă însă că animația este mult mai sofisticată decât pare și mult talent și grijă par să fi fost investite în această producție. Finalul este devastator, iar locul prințesei Kaguya în topul <i>all-time</i> al filmelor de animație pare a fi asigurat de recunoașterea pe care o primește, chiar dacă expunerea este limitată. Iar în ceea ce privește șansele de Oscar, nici să nu vă gândiți că s-ar putea întâmpla o minune - <i>not everything is awesome</i>.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgKOlSY35YiXavTX4dIaLsQkI0MrJqggvgWlfjiCtiFG1eauvQnOrTNGg6Yai2ooeZ3F1f5hs3ZspuudzUHODSC7kGPqLqHYg5BtwHsHoGKwO53VB0cq3phtMuHIHg91JbMnl-RQbZUF6Yo/s1600/princess+kaguya.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgKOlSY35YiXavTX4dIaLsQkI0MrJqggvgWlfjiCtiFG1eauvQnOrTNGg6Yai2ooeZ3F1f5hs3ZspuudzUHODSC7kGPqLqHYg5BtwHsHoGKwO53VB0cq3phtMuHIHg91JbMnl-RQbZUF6Yo/s1600/princess+kaguya.jpg" height="245" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="font-size: 13px;">”The Tale of the Princess Kaguya” (Isao Takahata, 2013)</td></tr>
</tbody></table>
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black; font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b><br /></b></span>
<span style="color: black; font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b>Kaze tachinu (The Wind Rises)</b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">După Takahata, urmează confratele Miyazaki, a cărui ”The Wind Rises” (de anul trecut de fapt, dar ce contează?) miroase a fiind un „ultim film”. Mai puțin extravagant ca majoritatea filmelor acestuia și probabil cel mai ancorat în realitate (deși ”Porco Rosso” îl precede din multe puncte de vedere), încât până și animația este <i>domolită</i>, cu excepția evidentă a celor câteva secvențe aeriene. Pasiunea lui Miyazaki pentru aviație este cunoscută, dar aceasta este probabil prima dată când aceasta este pusă într-o perspectivă istorică, ”The Wind Rises” fiind o relatare semi-exactă a vieții unui pionier al aviației nipone. Efectul principal este unul de profundă melancolie și cred că Miyazaki ne-a spus tot ce a avut de spus cu acest film. Nu este capodopera sa absolută, dar este un frumos film de adio. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhiRHN8CjsYFFv-FpbQOQt1ZpwKa0DEcX4PKD64IuxH2K-jG0kaP845cYZCndaE7kQKkytgPJHBJMUmYHHofnyBSB4xlZYoSuV9dm8OICavM4nk2BTALYw__Wb_Qq9dIpdLP9yu7n8dcMbp/s1600/the+knick+season+one.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhiRHN8CjsYFFv-FpbQOQt1ZpwKa0DEcX4PKD64IuxH2K-jG0kaP845cYZCndaE7kQKkytgPJHBJMUmYHHofnyBSB4xlZYoSuV9dm8OICavM4nk2BTALYw__Wb_Qq9dIpdLP9yu7n8dcMbp/s1600/the+knick+season+one.jpg" height="266" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">”The Knick” - primul sezon (Steven Soderbergh, 2014)</td></tr>
</tbody></table>
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black; font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b>The Knick - Season One</b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Hey, știați că toți marii regizori și actori se îndreaptă spre televiziune? Da, acest lucru se întâmplă de câțiva ani, din motive mai mult sau mai puțin evidente. Eu mă declar un sceptic al serialelor TV - aceleași povești, aceleași premise, inepția scenariștilor este direct proporțională cu numărul sezonului, iar regizorul este absolut irelevant (oricum sunt cinci-șase pe sezon). ”The Knick” este o reușită în principal pentru Steven Soderbergh preia controlul de la un capăt la celălalt, regizând toate cele 10 episoade, anihilând cu fiecare ocazie limitările televizualului, punând în scenă o minuțioasă reconstucție istorică din toate punctele de vedere, adesea în cadre lungi, dinamice. Clive Owen joacă un fel de proto-Dr. House, un chirurg arogant și dependent de cocaină, aflat în primul eșantion al lumii medicale din jurul anului 1900. André Holland îi dă replica, în rolul unui ambițios chirurg de culoare, care se înfruntă cu rasismul epocii. Insistența pe care Soderbergh o acordă invențiilor acelor vremuri (de la radiografie la megnetofon) ne conduce la două concluzii: cât de mult am evoluat într-un secol și cât de ridicoli și înapoiați o să părem probabil urmașilor noștri. Acțiunea din ”The Knick” se petrece în 1900, dar acesta este un serial despre zilele noastre: la fel ca doctorul Thackery și contemporanii săi, și noi trăim într-un apogeu tehnologic, aroganți și parcă inconștienți de câte progrese mai sunt de făcut, nu în ultimul rând în felul în care ne acceptăm unii pe ceilalți. </span><br />
<span style="color: black;"><br /></span>
</div>
Victorhttp://www.blogger.com/profile/17341651038089137839noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6559577557333166272.post-40357690292318074692014-12-22T21:14:00.004+02:002014-12-22T21:14:54.022+02:00Best of the Year 2014 - Part One of Four<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Mda, anul acesta nu am fost deloc activ pe blog, fără nicio postare în ultimele două luni. Dar, pe final de an, îmi propun să recuperez, cu câte o postare o dată la două zile (sau cam așa ceva) despre cele câteva reușite ale anului. Unele au mai fost deja discutate, altele nu. Evident, sunt multe pe care nu le-am văzut, dar, <i>as a change</i>, voi include mai multe animații și chiar și seriale TV, iar ordinea este, deocamdată, alfabetică. Top Ten, la sfârșit.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black; font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b><i>Al doilea joc</i></b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Experimentul reușit al lui Porumboiu (sau al Porumboilor, mai degrabă) a fost, din păcate, cam prea puțin văzut. Nu este un film despre fotbal, ci un film despre un tată. Mai pe larg - și mai coerent - aici: <b><a href="http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2014/04/al-doilea-joc-romania-2014.html">http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2014/04/al-doilea-joc-romania-2014.html</a></b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjY8QYPMGu_3dByHbdd4WyJQpGxAMIucPFW3_H334_-adqKoi0HW7K7ZUSnC8u3rpwpe3uXTzfgz1ZmVIfstgKiyZ2FdFlaOmVajznMFFgymCQWI1bF_34IUIt0rQKLvaxrTaNNI53VvjLW/s1600/bird-people-cannes-2014.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjY8QYPMGu_3dByHbdd4WyJQpGxAMIucPFW3_H334_-adqKoi0HW7K7ZUSnC8u3rpwpe3uXTzfgz1ZmVIfstgKiyZ2FdFlaOmVajznMFFgymCQWI1bF_34IUIt0rQKLvaxrTaNNI53VvjLW/s1600/bird-people-cannes-2014.jpg" height="225" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">”Bird People” (Pascale Ferran, 2014)</td></tr>
</tbody></table>
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;"><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b><i>Bird People</i></b></span> </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Unul dintre <i>sleeper-hit</i>-urile anului, ”Bird People” este unul dintre rarele momente cinematografice ale acestui an în care fantezia este lăsată să pătrundă în interiorul unei realități posace. A doua jumătate a filmului este pur și simplu superbă din toate punctele de vedere (și include un pic de Bowie). Am scris foarte pe scurt aici: <b><a href="http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2014/07/micro-reviews-4.html">http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2014/07/micro-reviews-4.html</a></b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black; font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b><i>Borgman</i></b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Parcă în fiecare an se face un remake după Teorema lui Pasolini, iar anul trecut am avut o variantă olandeză, din partea lui Alex van Warmerdam. Cum la noi a ajuns prin cinematografe pe la începutul primăverii, nu pot să nu îl includ. Vezi și aici: <b><a href="http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2014/01/micro-reviews.html">http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2014/01/micro-reviews.html</a></b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span>
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPbCAOHD5RsYI_xbEW2a2d8pBWQmUA560yIHI58wMaYULcvGjyCf6Jw6Eb231bM07gb_pE14Se9IDUUBNS7_F2j1NgaHy5UprAh4VT5z-mMgTFhQ-nKRld33l_2qr_xOUU03KA1Lki_om6/s1600/boyhood3.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPbCAOHD5RsYI_xbEW2a2d8pBWQmUA560yIHI58wMaYULcvGjyCf6Jw6Eb231bM07gb_pE14Se9IDUUBNS7_F2j1NgaHy5UprAh4VT5z-mMgTFhQ-nKRld33l_2qr_xOUU03KA1Lki_om6/s1600/boyhood3.jpg" height="225" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">”Boyhood” (Richard Linklater, 2014)</td></tr>
</tbody></table>
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black; font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b><i>Boyhood</i></b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Momentul acela în care mi-am dat seama că nu am scris nimic despre ”Boyhood” în aproape cinci luni de zile de cât l-am văzut. Unul dintre filmele cu care 2014 se va mândri cel mai mult în anii care urmează, destinat să câștige Oscarurile (dacă nu îi pune Birdman - pe care nu l-am văzut - vreo piedică). Sigur, este vorba despre un proiect ambițios, care îți zgândără nostalgia, dar Linklater regizează cu atâta încredere în sine încât gimmick-ul din spatele camerei este rapid uitat. Aș mai menționa două lucruri: 1) Patricia Arquette face rolul carierei și 2) alegerile de pe soundtrack (melodii destinate să descrie ultimii 12 ani) sunt exact ceea ce mă așteptam de la Linklater - cine altcineva ar mai fi pus în filmul său o melodie de pe unul dintre recentele albume de blues al lui Bob Dylan? </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black; font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b><i>Calvary</i></b></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Popa Brendan Gleeson vs. enoriașii. Unul dintre cele mai bine scrise filme ale anului, plin de replici glumețe, <i>witty</i>, incisive... Dar dincolo de haz, acesta este un film serios, despre un om care nu își mai găsește locul printre semenii săi. O parabolă mesianică (dacă nu v-ați prin din titlu), dar despre un Mesia a cărui „jertfă” este incert că va salva pe cineva. Link indispensabil: <a href="http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2014/07/micro-reviews-4.html"><b>http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2014/07/micro-reviews-4.html</b></a></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black; font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><b><i>Camille Claudel 1915</i></b></span><br />
<span style="color: black;">Teoretic un film din 2013, dar unul care și-a făcut cumva loc în cinematografele din România și mi s-ar părea nedrept să nu remarc, încă o dată, stilul de-a dreptul monahal al lui Bruno Dumont și rolul superb făcut de Juliette Binoche. Aceasta din urmă joacă și în filmul care este următor pe listă, iar ca teaser pentru postările ulterioare, pot să vă spun că va reapărea și Bruno Dumont. Cât despre ”Camille Claudel 1915”, vă invit să clickuiți aici: <b><a href="http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2013/11/camille-claudel-1915-franta-2013.html">http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2013/11/camille-claudel-1915-franta-2013.html</a></b></span><span style="color: black;"><br /></span><br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj8_pidE5mf4vYMaq9ucHmgTvFFpmHfT_hEx5OrRbDEEnSSd25nkdMYpkPy3wJmbOTe4bWME9CO6z5_q0uGDYBGUNEzQEKB_U9cQM-32Jx2usK53DgdSpURrL7J_uIZ_f2Yvwn6YLL2N-eP/s1600/clouds-of-sils-maria.png" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj8_pidE5mf4vYMaq9ucHmgTvFFpmHfT_hEx5OrRbDEEnSSd25nkdMYpkPy3wJmbOTe4bWME9CO6z5_q0uGDYBGUNEzQEKB_U9cQM-32Jx2usK53DgdSpURrL7J_uIZ_f2Yvwn6YLL2N-eP/s1600/clouds-of-sils-maria.png" height="232" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">”Clouds of Sils Maria” (Olivier Assayas, 2014)</td></tr>
</tbody></table>
<b style="font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"><i><br /></i></b>
<b style="font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;"><i>Clouds of Sils Maria</i></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Ajungem și la ”Maps to the Stars” imediat, dar aceasta este - într-un fel - varianta europeană a filmului lui Cronenberg. Semnat de Olivier Assayas, ”Clouds of Sils Maria” pune în valoare tandemul Juliette Binoche - Kristen Stewart. Prima joacă rolul unei actrițe de talie internațională, iar cea de-a doua este asistenta de nădejde care o ajută cu replicile. Rolurile din piesă și cele din viața reală se confundă, apare și Chloe Grace Moretz să fută meciul, bla-bla, nimic neobișnuit, dar Assayas reușește să pătrundă în profunzimea acestor personaje. Binoche este nesigură pe deciziile de viață și de actorie, speriată de perspectivele unui viitor mult mai puțin ofertant pentru cariera sa, dar nu reușește să înțeleagă <i>appeal</i>-ul oricărui alt tip de cinema decât <i>arthouse</i>-ul pe care îl practică (îmi amintește de „disprețul” pe care pseudo-Robin Wright îl arăta față de genul SF în <i>The Congress</i>). Însă cea mai palpabilă este frustrarea crescândă a personajului interpretat de Kristen Stewart, iar dispariția ei în ultimele minute ale filmului creează un adevărat vid și lasă atât de necesarele semne de întrebare la ieșirea din sala de cinema. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Victorhttp://www.blogger.com/profile/17341651038089137839noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6559577557333166272.post-6099372383242272542014-10-19T23:30:00.000+03:002014-10-19T23:30:15.933+03:00Mommy (Canada, 2014)<div style="text-align: center;">
<b><span style="font-size: large;">Mommy</span></b></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: large;">(Canada, 2014)</span></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh_kcRXjuYqEVdQMV-Qf5pEMaYpoADP0a-TiShbPz7fqef7jrDH8HaW7A6WPlkAsn0ggLwdEI6xJmHhezInYCECGDLa40eSEV_Cax-cYUYUTWNLn8lSXEn1vlyTJmFsrDoZTs4OG4i6d358/s1600/mommy_xavier_dolan.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh_kcRXjuYqEVdQMV-Qf5pEMaYpoADP0a-TiShbPz7fqef7jrDH8HaW7A6WPlkAsn0ggLwdEI6xJmHhezInYCECGDLa40eSEV_Cax-cYUYUTWNLn8lSXEn1vlyTJmFsrDoZTs4OG4i6d358/s1600/mommy_xavier_dolan.png" height="320" width="221" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Regia: Xavier Dolan</div>
<div style="text-align: justify;">
Cu: Anne Dorval, Antoine Olivier Pilon, Suzane Clément</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Rating:<b><span style="color: orange;"> 4/5</span></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">La doar 25 de ani și cu cinci filme la activ din 2009 până acum, Xavier Dolan s-a impus drept cel mai prolific și mai precoce talent al cinematografiei mondiale, dar ceea ce impresionează cu adevărat este ușurința cu care acesta schimbă tonul, registrele și genurile în care lucrează. Filmul său anterior, „Tom à la ferme” marca cea mai mare ruptură față de cinema-ul său anterior și pentru mine a fost cel mai interesant thriller al anului. „Mommy” nu este chiar atât de surprinzător, dar ceea ce ar fi putut fi o dramă tristă despre o mamă singură (Anne Dorval) și băiatul său adolescent <i>out of control </i>(Antoine Olivier Pilon), devine, la Dolan, un vârtej emoțional, în care gesturi de afecțiune se transformă pe nesimțite în acte de violență și vice-versa. În cel de-al doilea act, acestui cuplu straniu li se adaugă vecina lor de vizavi (Suzanne Clément), care găsește astfel un neașteptat debușeu pentru nesatisfacția traiului alături de propria familie.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiyQev8mxHjOctc4BYQqOa5c4Tngmp9G2aKnrCCIVlMz7eE5Ql9aaewZN3NWkKNgYtRoDOa0_e6Xo3LKFPhNWAR_cjCISFvwSuOZLPNJsQcZvxxqneTWylAwEnmLHaLEqCEzK5_iUwUuq-b/s1600/Mommy-2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiyQev8mxHjOctc4BYQqOa5c4Tngmp9G2aKnrCCIVlMz7eE5Ql9aaewZN3NWkKNgYtRoDOa0_e6Xo3LKFPhNWAR_cjCISFvwSuOZLPNJsQcZvxxqneTWylAwEnmLHaLEqCEzK5_iUwUuq-b/s1600/Mommy-2.jpg" height="212" width="320" /></a></div>
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">„Mommy” este filmat în neobișnuitul format 1:1 (înălțimea cadrului fiind egală cu lungimea sa). Efectul de aglomerare pe care îl produce (personajele fiind uneori „înghesuite” în aceeași imagine) sugerează uneori legăturile strânse care se creează între eroii noștri, dar adesea o izolează pe Anne Dorval de restul lumii, ca într-o temniță îngustă și fără ieșire. Trebuie însă menționat că există două secvențe în care imaginea se „deschide” în 16:9... Remarcabilă prima trecere, în care adolescentul însuși pare să deschidă cadrul cu mâinile sale. Din păcate, ambele secvențe sunt de scurtă durată, iar bucuria ambelor momente nu este destinată să dureze. Cea de-a doua secvență este, de fapt, o adevărată poveste alternativă, un vis care nu se va îndeplini. Totuși, oricât de vertiginos se îndreaptă finalul înspre o adevărată tragedie, nici chiar în ultima secundă Dolan nu anihilează speranța că lucrurile o vor lua pe un drum mai bun. După două ore și douăzeci de minute, filmul te lasă revigorat. Iar în peisajul cinematografic al acestei toamne, „Mommy” nu are, deocamdată, egal. </span><br />
<span style="color: black;"><br /></span>
<span style="color: black;"><iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="//www.youtube.com/embed/Q9LVLCYvqSI" width="420"></iframe></span><br />
<span style="color: black;"><br /></span>
<span style="color: black;"><br /></span>
<br /></div>
Victorhttp://www.blogger.com/profile/17341651038089137839noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-6559577557333166272.post-81158897300326640332014-09-20T22:10:00.000+03:002014-09-20T22:13:50.488+03:00L'Etrange Festival (2)<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjMHi-1Ur1abn5gOaXJuYkPK6NkmFAHBBD-Cz-bdF-jqN-6Dudr_Zx1i4HXR8obaLXUJkvkhyxpXrf2PjuUwFY-Sa_HrGCOsPheM01JPqu8Yb1lzxrKhqn055OhrW1HZaWKwZQcdhY7uB8P/s1600/over+your+dead+body.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjMHi-1Ur1abn5gOaXJuYkPK6NkmFAHBBD-Cz-bdF-jqN-6Dudr_Zx1i4HXR8obaLXUJkvkhyxpXrf2PjuUwFY-Sa_HrGCOsPheM01JPqu8Yb1lzxrKhqn055OhrW1HZaWKwZQcdhY7uB8P/s1600/over+your+dead+body.jpg" height="320" width="226" /></a></div>
<span style="color: black;"><b><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Over Your Dead Body</span></b><span style="font-family: inherit;"> (Takashi Miike, 2014)</span></span><br />
<span style="color: black; font-family: inherit;">Miike este genul de cineast ultra-prolific a cărui filmografie este aproape imposibil de consumat în integralitate dacă nu faci din acest lucru un scop în sine. Eu îl vizitez doar ocazional, dar trebuie să recunosc că nu mi-a părut rău niciodată. Iar ultimul său film (mă rog, dacă nu mai scoate unul până când termin de scris această postare) nu face excepție. Personajele principale sunt un cuplu de actori care participă la punerea în scenă a unei adaptări după o poveste japoneză cu fantome clasică - „Yotsuya kaidan” (despre a cărei ecranizare din 1959 <a href="http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2010/10/tokaido-yotsuya-kaidan-japonia-1959.html">am scris mai demult, cu entuziasm</a>). Realitatea și ficțiunea încep să se confunde, iar Miike dezvoltă o estetică originală, manipulând decorurile teatrale ale scenei de repetiții și făcând apel atât la stilul filmelor horror clasice japoneze cât și la propriul său vocabular cinematografic. Cu siguranță un <i>must-see</i> al anului! </span><br />
<span style="font-family: inherit;"><u style="color: black;">Rating:</u> <b><span style="color: orange;">4/5</span></b></span><br />
<span style="color: blue; font-family: inherit;"><br /></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjDezWTbhfaXzUY1FOx4rg6EAlQxD8_Frf915Th0GSFAAceFyOsgzOMp1ISOqK7lG27dyJBd_exDwpLwoyXxLu-Ttxzm9ubVVDQV4GNc329kkMotRXqYk9e0SJ4VbzQwqCkdvNQrDJgYQ0n/s1600/tokyo-tribes-poster.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjDezWTbhfaXzUY1FOx4rg6EAlQxD8_Frf915Th0GSFAAceFyOsgzOMp1ISOqK7lG27dyJBd_exDwpLwoyXxLu-Ttxzm9ubVVDQV4GNc329kkMotRXqYk9e0SJ4VbzQwqCkdvNQrDJgYQ0n/s1600/tokyo-tribes-poster.jpg" height="320" width="226" /></a></div>
<span style="color: black;"><b><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Tokyo Tribe</span></b><span style="font-family: inherit;"> (Shion Sono, 2014)</span></span><br />
<span style="color: black;"><span style="font-family: inherit;">Pff... Filmul ăsta promitea multe. Un musical rap bazat pe o manga despre lupte dintre gangsteri pentru a stăpâni cartierele Tokyo-ului. (Ca o regulă generală, dacă un regizor primește un </span><i style="font-family: inherit;">standing ovation</i><span style="font-family: inherit;"> înainte de proiecția filmului, nu e de bine!) La aproape două ore, ”Tokyo Tribe” devine rapid repetitiv și monoton. Fiecare secvență este explozivă, hiperkinetică, iar luată separat, probabil că nu ar fi deloc rea. Înainte de proiecție, Shion Sono afirmă că acest film este e</span>ntertainment<span style="font-family: inherit;"> pur, nu are substanță. Din păcate, nu are nici structură, nici disciplină. Cele câteva momente reușite sunt înecate într-o masă amorfă de imagini, într-o geografie fără puncte de reper. Un viitor film cult? </span></span><br />
<span style="font-family: inherit;"><u style="color: black;">Rating:</u> <b><span style="color: orange;">2/5</span></b></span><br />
<span style="color: blue; font-family: inherit;"><br /></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjD2F0hPlnxEx4NjgVpCb6bDlGblsSw-V08qkgKalnsb08P82Z_bW4xFjfzIwtmaIslYrWrQVHpfRO8lf8kXRH8PM2I2q5y2fJWDhyphenhyphenoX5O0GX3wyDFaX5ztxSAPhcsLAAQDWAcegV98Gkh_/s1600/Alleluia-poster.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjD2F0hPlnxEx4NjgVpCb6bDlGblsSw-V08qkgKalnsb08P82Z_bW4xFjfzIwtmaIslYrWrQVHpfRO8lf8kXRH8PM2I2q5y2fJWDhyphenhyphenoX5O0GX3wyDFaX5ztxSAPhcsLAAQDWAcegV98Gkh_/s1600/Alleluia-poster.jpg" height="320" width="237" /></a></div>
<span style="color: black;"><b><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Alléluia</span></b><span style="font-family: inherit;"> (Fabrice Du Welz, 2014)</span></span><br />
<span style="color: black; font-family: inherit;">Fabrice Du Welz este un regizor imprevizibil, nu întotdeauna în sensul bun al cuvântului. Primul său film, „Calvaire”, văzut la TIFF acum multă vreme, mi-l amintesc ca pe o experiență chinuitoare, cu un singur moment care mi-a rămas adânc întipărit în minte: un cadru lung în care aparatul de filmat traversează imperceptibil parbrizul unei dubițe. După câțiva ani, tot la TIFF, am văzut ”Vinyan”, peliculă recomandată de synopsis și de cei doi actori - Emmanuelle Béart și Rufus Sewell, pe care nu îi vedem destul de des la cinema. Habar nu aveam că în spatele camerei este același regizor, dar el s-a revelat printr-un impresionant survol al camerei peste un templu birmanez - imagine atât de puternică încât a trebuit să deschid telefonul mobil și să caut dacă este, într-adevăr, vorba despre același regizor. Oricum, ”Vinyan” mi-a plăcut mult mai mult. În sfârșit, acum câteva luni am văzut efortul său ceva mai mainstream, ”Colt 45”, după care nu am rămas cu nimic. ”Alléluia”, prezentat la Cannes în Quinzaine des Réalisateurs, este o varianțiune pe tema ”The Honeymoon Killers” și cu siguranță o revenire în formă. Are defectele sale, dar pune în scenă o poveste de dragoste patologică cu o plăcere rar întâlnită (chiar dacă un pic sadică pe alocuri). </span><br />
<span style="font-family: inherit;"><u style="color: black;">Rating:</u> <b><span style="color: orange;">3.5/5</span></b></span><br />
<span style="font-family: inherit;"><br /></span>
<span style="font-family: inherit;"></span></div>
Victorhttp://www.blogger.com/profile/17341651038089137839noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6559577557333166272.post-51003968881401726932014-09-10T23:12:00.001+03:002014-09-11T00:08:49.372+03:00L'Etrange Festival (1)<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Fiindcă am ratat TIFF-ul anul acesta, încerc să compensez cu L'Etrange Festival, care are loc în aceste zile la Paris, unde îmi duc actualmente traiul de exilat. Ajuns la a douăzecea ediție, festivalul este dedicat - așa cum îl recomandă titlul - ciudățeniilor cinematografice. Despre ”<a href="http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2014/09/white-god-ungariagermaniasuedia-2014.html">White God</a>” v-am povestit deja, iar acum voi împărți în două postări câteva păreri despre restul filmelor pe care apuc să le văd zilele acestea. Azi, prima parte. </span></div>
<span style="color: blue;"><br /></span>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3iiabaCraNYDcYuP6zVtVQggowJGl1HQQxrgofAxVAnigG4EIlpXFUcM3bcbO3egj1S0hLc-8vYsG1kp8ZglVt2AtJgFQY601lP2U33tefkWHZVtvJDZkFeSvmNyUydw6d8_JptaK7KHN/s1600/it_follows.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3iiabaCraNYDcYuP6zVtVQggowJGl1HQQxrgofAxVAnigG4EIlpXFUcM3bcbO3egj1S0hLc-8vYsG1kp8ZglVt2AtJgFQY601lP2U33tefkWHZVtvJDZkFeSvmNyUydw6d8_JptaK7KHN/s1600/it_follows.jpg" height="320" width="215" /></a></div>
<span style="color: black;"><b><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">It Follows</span></b> (David Robert Mitchell, 2014)</span><br />
<span style="color: black;">Regizorul a mai făcut un singur lungmetraj, care nu îl recomanda neapărat pentru genul horror. ”The Myth of the American Sleepover”, un film inteligent, dar un pic cam distant, este totuși un moment de reținut din istoria recentă a <i>indie</i>-ului. ”It Follows” este plasat în aceeași lume, a adolescenților din suburbii, dar încă din prolog este mult mai apropiat de ”Halloween” decât de ”American Pie” sau ”Dazed and Confused”. Iar referințele la alte clasice ale genului horror (inclusiv produse desuete ale anilor '50) nu contenesc să se înlănțuie pe parcurs. Chiar dacă sperieturile nu lipsesc, ”It Follows” nu se ia foarte în serios, iar tema principală (teenagerii vs. reprimarea sexuală a comunității în care trăiesc și toată paranoia pe care aceasta o declanșează) este abordată cu o substanțială doză de ironie. Categoric, unul dintre cele mai interesante filme ale anului, care îmi redă încrederea în cinematografia independentă americană</span>.<br />
<u style="color: black;">Rating:</u> <b><span style="color: orange;">4/5</span></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgmElv_boJYzhPV9g4hZCEmrP216zTdrzsYOW1QUjie8qtwJ2JAljdBsoZg8XIcmO3huAdQBfFfqleg8h28_8EFFZ516cuXreTQ7fskMuzq_zxU6StBcci6Whx-IAy3mkG-3DSP3KmCY-K8/s1600/horsehead-character_design_01112711.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgmElv_boJYzhPV9g4hZCEmrP216zTdrzsYOW1QUjie8qtwJ2JAljdBsoZg8XIcmO3huAdQBfFfqleg8h28_8EFFZ516cuXreTQ7fskMuzq_zxU6StBcci6Whx-IAy3mkG-3DSP3KmCY-K8/s1600/horsehead-character_design_01112711.jpg" height="320" width="218" /></a></div>
<span style="color: black;"><b><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Horsehead</span></b> (Romain Basset, 2014) </span><br />
<span style="color: black;">Prezentat în premieră mondială (<i>red flag!!</i>), debutul lui Romain Basset este un film fără noimă. Protagonista, Jessica, este o studentă în domeniul „psihofiziologiei viselor” (<i>I know...</i>), pe care dorește să îl aprofundeze pentru că este ea însăși terorizată de coșmaruri. Cu ocazia unei reuniuni de familie, Jessica se decide să plonjeze <i>head-first</i> în lumea viselor, unde va încerca să descopere secrete de familie bine ascunse. În afară de câteva idei vizuale destul de interesante, inclusiv designul calului care bântuie coșmarurile eroinei (vezi foto), filmul rămâne repede fără imaginație, după care se încăpățânează să mai dureze până la aproape 90 de minute. Păcat - dacă tânărul Romain Basset ar fi fost mai puțin „ambițios” și dacă nu ar fi luat totul mult prea în serios, probabil s-ar fi ales cu un scurtmetraj mișto. </span><br />
<u style="color: black;">Rating:</u> <b><span style="color: orange;">1/5</span></b><br />
<b><span style="color: black; font-family: Georgia, Times New Roman, serif;"><br /></span></b>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhGpk3Mymj4F694eBvB1aJb8ERWzkCDKNiQXI59O4poWFUTwu-j4PaMYPBJ_y2cTt8Cu81LQit591FsUBB5BW5Ta_1gMLhX8jRWYtv2KSPKv7Z7tpoOQ8DbWIEm5xN9H4dNJZn1GnVOubBx/s1600/la-casa-del-fin-de-los-tiempos-poster.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><span style="color: blue;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhGpk3Mymj4F694eBvB1aJb8ERWzkCDKNiQXI59O4poWFUTwu-j4PaMYPBJ_y2cTt8Cu81LQit591FsUBB5BW5Ta_1gMLhX8jRWYtv2KSPKv7Z7tpoOQ8DbWIEm5xN9H4dNJZn1GnVOubBx/s1600/la-casa-del-fin-de-los-tiempos-poster.jpg" height="320" width="224" /></span></a></div>
<span style="color: black;"><b><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">La casa del fin de los tiempos</span></b> (Alejandro Hidalgo, 2013)</span><br />
<span style="color: black;">Un debut în horror mai reușit vine de unde te aștepți mai puțin și anume din Venezuela. Deși nu cel mai original film de groază făcut vreodată și sincer destul de previzibil (timp maxim până te prinzi ce se întâmplă: cam 20 de minute), îmbină destul de isteț horror-ul de tip „casa bântuită” cu un deznodământ gen „time loop”, mai folosit în<i> sci-fi</i>. Ce mi-a plăcut cel mai multe este că scenariul lansează tot felul de piste false - de genul case mistice construite de masoni pe terenuri încărcate de magie străveche - pentru ca, la final, să se reîntoarcă de fapt la tema principală: dragostea pe care o mamă o poartă fiului său. Da, rolul pe care tatăl în joacă este prost gândit și, da, încheierea efectivă este excesiv de siropoasă (<i>beyond melodramatic</i>), dar toate acestea nu depreciază cu nimic cel mai bun moment al filmului: reîntâlnirea emoționantă a femeii bătrâne cu fiul său, care a îmbătrânit și el, în aceeași casă, așteptând capcana temporală care să îi reunească. Știu că nu înțelegeți, dar credeți-mă că e destul de cool! </span><br />
<u style="color: black;">Rating:</u> <b><span style="color: orange;">3/5</span></b><br />
<span style="color: black;"><br />
<i><b>Coming up next</b></i> (probabil sâmbătă): <b>Takashi Miike</b>,<b> Sion Sono </b>și<b> Fabrice du Welz</b>!</span><br />
<br />
<span style="color: black;"></span></div>
Victorhttp://www.blogger.com/profile/17341651038089137839noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6559577557333166272.post-877827851197926742014-09-06T13:40:00.001+03:002014-09-11T00:09:31.008+03:00White God (Ungaria/Germania/Suedia, 2014)<div style="text-align: center;">
<b><span style="font-size: large;">Fehér isten</span></b></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: large;">(Ungaria/Germania/Suedia, 2014)</span></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhDDlGevtBeVyDr29wycbzO1HwL0uIDBg94aMHAFbeFwuVxcsSwUtJLBa9L-V7rybsphhKS3oswz4U4H7N5LIcSA2en4i0HyB5tpiMMvNC1gvYPJxGM2vL4QX_CM9YOnC_RXzwGHJHlkJ6-/s1600/White-God-Movie-Poster.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhDDlGevtBeVyDr29wycbzO1HwL0uIDBg94aMHAFbeFwuVxcsSwUtJLBa9L-V7rybsphhKS3oswz4U4H7N5LIcSA2en4i0HyB5tpiMMvNC1gvYPJxGM2vL4QX_CM9YOnC_RXzwGHJHlkJ6-/s1600/White-God-Movie-Poster.jpg" height="320" width="224" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Regia: Kornél Mundruczó</div>
<div style="text-align: justify;">
Cu: Zsófia Psotta, Sándor Zsótér, Lili Horváth</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Rating: <b><span style="color: orange;">2.5/5</span></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Criza a lovit cinematografia maghiară în plin, astfel încât, ani la rândul, în timp ce românii plimbau filme mediocre spre bunicile pe la toate festivalurile mari din Europa (mai puțin Veneția), ungurii nu mai ajungeau să plimbe „decât” <a href="http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2011/06/tiff-2011-ziua-vi-pe-cai.html">mârțoaga din Torino</a>. Lucrurile au început să se miște de vreo doi ani, iar ”White God” este unul dintre semnele de reintrare în normalitate, dând un suflu nou industriei de film maghiare - validat, de altfel, la Cannes, prin premiul secțiunii Un Certain Regard, care garantează și distribuția acestuia în Occident. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCauGxOUPjKI2sffvTYHEsWT9VNn4-nOu44kfe6rPg_zqPX-Q37IIiVJy4JL5WnXaUFueNBuZjcnX6ggCzdb2-bZJBNZ-5kqFjlMAgtpuwqZ1SmQwXcVHSPajUHJ42eU_XIzPUe7Sf-k5E/s1600/white_god_film_still1.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCauGxOUPjKI2sffvTYHEsWT9VNn4-nOu44kfe6rPg_zqPX-Q37IIiVJy4JL5WnXaUFueNBuZjcnX6ggCzdb2-bZJBNZ-5kqFjlMAgtpuwqZ1SmQwXcVHSPajUHJ42eU_XIzPUe7Sf-k5E/s1600/white_god_film_still1.jpeg" height="192" width="320" /></a></div>
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Personajele principale ale lui ”White God” sunt câinele Hagen (o corcitură) și fosta sa stăpână adolescentă, Lili, obligată să îl abandoneze de către tatăl său. Amândoi trec prin multe (prea multe) evenimente nefericite. El este vânat de hingheri (impresionat de bine armați de municipalitatea din Budapesta) și obligat să participe la lupte ilegale de câini. Ea, la rândul ei, este „persecutată” de tatăl care nu o înțelege, de profesorul de muzică, iar înspre final este chiar arestată pentru posesia unor droguri pe care un băiat mai în vârstă i le-a dat înspre păstrare într-un club. Lili se reconciliază, până la urmă, cu tatăl său, dar și orchestra de tineret din care face parte. Pentru Hagen, povestea pare să se termine într-un azil de animale, unde urmează să i se administreze injecția letală... Moment în care Hagen reușește să evadeze, dar și să îi elibereze pe ceilalți câini-prizonieri, alături de care pornesc un adevărat marș al terorii pe străzile Budapestei.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj4rQuL_s7OlhEMFsaSgfV18tvUPzXJ1iwCOqENHlauARVGpEMc3hy0n32BKNDiPZjWJycpSRnhU3_E1PS3peqdk_o9CcH3IACiDIkICiPZjGR3htq2CpgeL72TEdR3CGkg7kWuqqTMfUF8/s1600/white-god.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj4rQuL_s7OlhEMFsaSgfV18tvUPzXJ1iwCOqENHlauARVGpEMc3hy0n32BKNDiPZjWJycpSRnhU3_E1PS3peqdk_o9CcH3IACiDIkICiPZjGR3htq2CpgeL72TEdR3CGkg7kWuqqTMfUF8/s1600/white-god.jpg" height="206" width="320" /></a></div>
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">În mare parte, filmul apelează la mult prea multe clișee, exagerări și „coincidențe” scenaristice pentru gustul meu, dar momentele sale reușite ar merita să fie reluate într-un montaj cu cele mai bune scene de film ale anului. Și mă refer la impresionanta goană a haitei, terorizând locuitorii capitalei Ungariei, culminând cu întreruperea concertului pe care orchestra lui Lili îl susține. Sau imaginile ulterioare (pe care le vedem și în prolog) în care Budapesta este pustie, cu mașini abandonate în mijlocul unui pod, secvențe care îl apropie pe ”White God” de ”28 Days Later” sau de ”Rise of the Planet of the Apes”. Există și multe alte momente care atestă spiritul ludic al realizatorului. Și voi da doar un exemplu: Rapsodia maghiară nr. 2 este laitmotivul muzical al filmului, liniștindu-l de fiecare dată pe neliniștitul Hagen. Mundruczó nu ratează ocazia de a insera un fragment din celebrul scurtmetraj cu Tom și Jerry ”The Cat Concerto” (în care aceeași bucată muzicală este interpretată), spre deliciul lui Hagen și al tovarășilor săi.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span>
<span style="color: blue;"><iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="//www.youtube.com/embed/morSs_f3lxg" width="420"></iframe></span><br />
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">P.S.: Filmul este dedicat lui Miklos Jancso, pentru că... regizori maghiari? </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">P.S.2: Titlul filmului este o trimitere nu foarte subtilă la un alt film care combină câini și violența, ”White Dog”, al lui Samuel Fuller, dar nu este explicat în cele 120 de minute de proiecție. Dar, dacă mă gândesc mai bine, asta nu este o problemă chiar așa de mare, pentru că și Led Zeppelin ne datorează o explicație pentru titlul unui cântec de-al lor - <i>Fekete cutya</i>.</span><br />
<span style="color: black;"><br /></span>
</div>
Victorhttp://www.blogger.com/profile/17341651038089137839noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6559577557333166272.post-21451890867381008332014-07-20T15:07:00.000+03:002014-07-20T15:10:08.532+03:00Micro Reviews (4)<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;"><i>Hey, I'm back!</i></span><br />
<span style="color: blue;"><br /></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiZlEtqlqEBI7ly59QwWxLBxFqqs2GMkDh36u87HYBRU6foCU0kwxDJZHGj5mLYn1Na2ljVURf2tOWg4XIhCNcevnOy9GKtIJ_ZZv6e8zSNgwFuZCysAzb2EnycWtDdGjzmUu0AUeBvWASB/s1600/Calvary_movieposter.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><span style="color: blue;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiZlEtqlqEBI7ly59QwWxLBxFqqs2GMkDh36u87HYBRU6foCU0kwxDJZHGj5mLYn1Na2ljVURf2tOWg4XIhCNcevnOy9GKtIJ_ZZv6e8zSNgwFuZCysAzb2EnycWtDdGjzmUu0AUeBvWASB/s1600/Calvary_movieposter.jpg" height="320" width="217" /></span></a></div>
<span style="color: black;"><b><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Calvary</span></b> (John Michael McDonagh, 2014)</span><br />
<span style="color: black;">Brendan Gleeson continuă colaborarea cu frații McDonagh, Martin (responsabil de oscarizatul ”Six Shooter” și de ”In Bruges”) și John Michael (”<a href="http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2011/11/guard-irlanda-2011.html">The Guard</a>”), dar fiecare nou rol în care aceștia îl distribuie este foarte diferit de precedentul. În ”Calvary”, el este un <i>g</i><i>ood priest</i>, pivotul unei mici comunități irlandeze, care este angajat într-un conflict moral odată ce unul dintre enoriași i se confesează, anunțându-l că îl va omorî peste o săptămână. În prima jumătate, filmul are o structură episodică, preotul vizitând diferite cunoștințe, încercând să-și continue viața normală. Însă pe măsură ce data întâlnirii cu viitorul asasin se apropie și diferite conflicte latente dintre membrii comunității ies la iveală, Father James realizează cât de precar este rolul său în interiorul comunității și cât de fragile sunt relațiile pe care le are cu cei apropiați. Toate filmele fraților McDonagh sunt foarte bine scrise, iar ”Calvary” nu face excepție. Dincolo de modul în care dialogurile dau viață dilemelor personajului principal, acestea au și mult umor, chiar dacă nu este atât de extravagant ca în ”<a href="http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2011/11/guard-irlanda-2011.html">The Guard</a>”.</span><br />
<u style="color: black;">Rating:</u> <b><span style="color: orange;">4/5</span></b><br />
<span style="color: blue;"><br /></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi0HTKAfHiSHdHJYVtpFqj8hDCrW2DOZC-28jDk9o1-iEbu_WRgMwEwS7k3sQfaD7OsWc89yHrGcbNwJrz8zVYwqSvbqmJGw8uyAWs6nfrDsauSwUv3CXPW-eUbyn_21526dLJ1cOr6zvH8/s1600/Bird_People_poster.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><span style="color: blue;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi0HTKAfHiSHdHJYVtpFqj8hDCrW2DOZC-28jDk9o1-iEbu_WRgMwEwS7k3sQfaD7OsWc89yHrGcbNwJrz8zVYwqSvbqmJGw8uyAWs6nfrDsauSwUv3CXPW-eUbyn_21526dLJ1cOr6zvH8/s1600/Bird_People_poster.jpg" height="320" width="235" /></span></a></div>
<span style="color: black;"><b><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Bird People</span></b> (Pascale Ferran, 2014)</span><br />
<span style="color: black;">Încă un film din recolta de la Cannes de acest an, ”Bird People” se petrece aproape integral în interiorul unui Hilton din vecinătatea aeroportului Charles de Gaulle din Paris, concentrându-se în principal asupra a două personaje - Gary, un om de afaceri american (Josh Charles) și Audrey, o cameristă (Anaïs Demoustier). Inițial, acestea sunt privite alternativ, după care filmul se concentrează pentru o bună bucată de timp asupra americanului, care ia decizia radicală să își abandoneze compania și familia, act care culmină cu o lungă dispută cu soția (Radha Mitchell) via Skype). Dar filmul își ia cu adevărat zborul (la propriu!) în a doua parte, cea dedicată lui Audrey. Scenariul face un viraj brusc și complet neașteptat înspre fantastic, deschizând numeroase oportunități - narative (digresiunile cu personajul interpretat de Roschdy Zem sau cu turistul asiatic), vizuale (secvența aeriană acompaniată de o deja mult-supra-folosită melodie a lui David Bowie) etc. dar și numeroase provocări, în special în ceea ce privește efectele speciale.</span><br />
<u style="color: black;">Rating:</u> <b><span style="color: orange;">4/5</span></b><br />
<span style="color: blue;"><br /></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0aA7m5DFe1sqJ9ycPYYAsVpBIgCFNpIdOK3k-hr-b9C_RO0mrFsNH56Q87NdUnUntqhoCcLx1UKq7c2sWXqB5x4_f5nNF80uvEEiDgI4ESg4QORZXkB_s9-iDCwGrc6tA2Ntgd1Ryh_S0/s1600/Jersey-Boys-poster-1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><span style="color: blue;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0aA7m5DFe1sqJ9ycPYYAsVpBIgCFNpIdOK3k-hr-b9C_RO0mrFsNH56Q87NdUnUntqhoCcLx1UKq7c2sWXqB5x4_f5nNF80uvEEiDgI4ESg4QORZXkB_s9-iDCwGrc6tA2Ntgd1Ryh_S0/s1600/Jersey-Boys-poster-1.jpg" height="320" width="216" /></span></a></div>
<span style="color: black;"><b><span style="font-family: Georgia, Times New Roman, serif;">Jersey Boys</span></b> (Clint Eastwood, 2014)</span><br />
<span style="color: black;">Un fel de adaptare după o piesă de mare succes pe Broadway, ”Jersey Boys” are un ton aparte, departe de a fi un <i>jukebox musical</i> pe placul fanilor. Eastwood alege mai degrabă să facă o cronică a istoriei de peste zece ani a unei formații de succes (The Four Season), cu inflexiuni de film cu gangsteri (à la ”Goodfellas”). De fapt, Eastwood nu face nimic diferit de ceea ce ne propune de obicei - demitizarea istoriei americane. Povestea acestor patru băieți, în aparență copii cuminți și interpreți de muzică inofensivă, de fapt găinari de doi bani susținuți de același mafiot local responsabil pentru cariera lui Sinatra, pare făcută anume pentru sensibilitățile lui Eastwood. Per ansamblu, mie mi-a plăcut filmul și cred că este ușor subapreciat. Evident, se vede că regizorul nu este cel mai mare fan al muzicii practicate de The Four Seasons, dar și eu a trebuit să ascult mult Led Zeppelin ca să îmi reamintesc cum sună muzica adevărată.</span><br />
<u style="color: black;">Rating:</u> <b><span style="color: orange;">3.5/5</span></b><br />
<span style="color: black;"><br /></span>
</div>
Victorhttp://www.blogger.com/profile/17341651038089137839noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6559577557333166272.post-52554554669535008152014-06-14T18:54:00.000+03:002014-06-14T21:35:06.075+03:00The Rover (Australia/SUA, 2014)<div style="text-align: center;">
<b><span style="font-size: large;">The Rover</span></b></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: large;">(Australia/SUA, 2014)</span></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjydjGEvorxSM28nUNcGbNAZRwklesnT8jE8ZUznb70vLH9S0hyl41d7ZdFAfe-NPgHzaEQGBSX07HA8Z2M5lFkYJGlcASmBrBlkY4LkyMaqisuloasOE8h2UJJkLZj0uZrkiXOUe6DzNOE/s1600/the-rover-stills7-Optimized.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjydjGEvorxSM28nUNcGbNAZRwklesnT8jE8ZUznb70vLH9S0hyl41d7ZdFAfe-NPgHzaEQGBSX07HA8Z2M5lFkYJGlcASmBrBlkY4LkyMaqisuloasOE8h2UJJkLZj0uZrkiXOUe6DzNOE/s1600/the-rover-stills7-Optimized.jpg" height="320" width="223" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Regia: David Michôd</div>
<div style="text-align: justify;">
Cu: Guy Pearce, Robert Pattinson</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Rating: <b><span style="color: orange;">2.5/5</span></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div style="text-align: right;">
<span style="color: black;"><b><i>Motto:</i></b></span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="color: black;"><i>Is the new world rising from the shmbles of the old?</i></span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="color: black;">Led Zeppelin - The Rover</span></div>
<span style="color: black;"><br /></span>
<span style="color: black;">"The Rover", al doilea lungmetraj al lui David Michôd după "Animal Kingdom" este cu siguranță unul dintre filmele cele mai discutate ale momentului. Principalul motiv? Mulți dintre cei care scriu despre cinematografia independentă încă se miră că Robert Pattinson joacă roluri adevărate și pare să chiar aibă talent. Este deja cam târziu să face astfel de „descoperiri”, dar - cu siguranță - interpretarea lui Pattinson (și a lui Guy Pearce) merită mai multă atenție decât filmul în ansamblul său. ”The Rover” este un fel de western plasat în outback-ul australian, la zece ani după o devastatoare criză economică mondială. Guy Pearce joacă un <i>man without a name</i>, care pornește pe urmele a trei bandiți care i-au furat mașina. Tovarăș de drum îi este Rey (Pattinson), fratele unui dintre bandiți, pe care aceștia l-au abandonat, rănit în mijlocul drumului, după un jaf.</span><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhVJ1jF2cbWAaVqKbUIVBmWf-OiiYGrw9mXmcUKOQHL8_Y6EhuyJ62KIWGlMvWmUrWfgRo6Gl4s_jcMVdKlqbqohslB-862WBi1J2Ojnhqkv8f-KSJYusV2J1yCH59BGiplVaqm-_hpsylZ/s1600/The-Rover-Robert-Pattinson-and-Guy-Pearce-017.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhVJ1jF2cbWAaVqKbUIVBmWf-OiiYGrw9mXmcUKOQHL8_Y6EhuyJ62KIWGlMvWmUrWfgRo6Gl4s_jcMVdKlqbqohslB-862WBi1J2Ojnhqkv8f-KSJYusV2J1yCH59BGiplVaqm-_hpsylZ/s1600/The-Rover-Robert-Pattinson-and-Guy-Pearce-017.jpg" height="180" width="320" /></a></div>
<br />
<span style="color: black;">Filmul conține câteva scene extrem de violente, care sunt satisfăcătoare la un nivel visceral până în momentul în care încep să devină repetitive, iar anticiparea primului foc de armă în confruntarea finală instilă mai degrabă nervozitate decât senzație de suspans. Michôd pare foarte satisfăcut de modul în care orchestrează secvențele-șoc și de modul în care folosește lumina arzătoare a soarelui australian. Însă cele mai reușite momente sunt cele 3-4 secvențe dialogate dintre cei doi protagoniști, a căror <i>inner self</i> ni se revelează în aceste momente liniștite, de obicei nocturne, la lumina unui foc portocaliu. Din punctul meu de vedere, modul în are conflictele sunt rezolvate în acest film nu este deloc satisfăcător. Cele două personaje principale dezvoltă o relație stranie de inter-dependență, precum cea dintre un orfan abandonat și un părinte-surogat, dar scenariul lui Michôd o amputează brusc (și aproape sadic). În schimb, ultima scenă se vrea un climax emoțional, care nu este însă pregătit decât de un singur moment din primul act. Ceea ce, având în vedere tot ce am văzut și am aflat despre personajul lui Guy Pearce, putem considera că este mult prea puțin.</span><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3uCXfsDaj7esB5LCjIrtYoNviPgHenDJmXmFuMNr7lBojSOG-Q0rKw8tn7DETHC7otNyYzi0gyn1fM_xyjzFWQjrmCsRgNvp9HgqsOwVMD2oVaeOGgfkmwUHlIy5xZRXUAUCm9tEe1RxW/s1600/the+rover+film+still.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3uCXfsDaj7esB5LCjIrtYoNviPgHenDJmXmFuMNr7lBojSOG-Q0rKw8tn7DETHC7otNyYzi0gyn1fM_xyjzFWQjrmCsRgNvp9HgqsOwVMD2oVaeOGgfkmwUHlIy5xZRXUAUCm9tEe1RxW/s1600/the+rover+film+still.jpg" height="145" width="320" /></a></div>
<br /></div>
Victorhttp://www.blogger.com/profile/17341651038089137839noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6559577557333166272.post-3630823666320171322014-05-24T17:17:00.001+03:002014-05-24T17:19:42.086+03:00Adieu au langage (Franța, 2014)<div style="text-align: center;">
<b><span style="font-size: large;">Adieu au langage</span></b></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: large;">(Franța, 2014)</span></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiv67DkUCVbmji2PbWYd10r8VO73Tmb5Vw_Yn_EyNBcEJJo46t9pYZ0Deg8GIv1qAMoeucoFJ7ggBeAOsAE1DK0aSAPvlaKnKAfWnwvzVSLcfV4Cz0ul77YWqlBEEtXuUqGGnIr8BDxXoY-/s1600/Adieu-Au-Langage-Poster.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiv67DkUCVbmji2PbWYd10r8VO73Tmb5Vw_Yn_EyNBcEJJo46t9pYZ0Deg8GIv1qAMoeucoFJ7ggBeAOsAE1DK0aSAPvlaKnKAfWnwvzVSLcfV4Cz0ul77YWqlBEEtXuUqGGnIr8BDxXoY-/s1600/Adieu-Au-Langage-Poster.jpg" height="320" width="235" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Regia: Jean-Luc Godard</div>
<div style="text-align: justify;">
Cu: Héloise Godet, Zoé Bruneau, Kamel Abdeli, Richard Chevallier, Roxy le chien</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">În cazul lui Godard, este întotdeauna greu să separi filmele sale de omul din spatele lor, acest personaj (folosesc termenul intenționat) dificil, pe cât de slobod la vorbă pe atât de opac în discurs. Îmi amintesc un interviu despre „<a href="http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2010/11/film-socialisme-elvetiafranta-2010.html">Film socialisme</a>” în care arăta de-a dreptul caricatural, cu un trabuc supradimensionat atașat la figura-i. Evident, au fost 10 minute irosite, pentru că nu a spus nimic relevant. La patru ani după ”<a href="http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2010/11/film-socialisme-elvetiafranta-2010.html">Film socialisme</a>” (film care pare profetic, avand în vedere ce s-a întâmplat cu vasul de croazieră pe care se petrece jumătate din acțiunea filmului), Godard revine în competiție la Cannes cu „Adieu au langage”, care deja a fost primit cu aplauze și cu zvonuri de Palme d'Or în final de carieră. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgUWoXvw9eCeOAH-OuZ74Nb-g7dUiTlnU31pOK6Nv9y4vQfgyO76LXLA2fckTkXumbxWM0wt4Q4CRnxYUtagB3X0CwKdUJzpF2LXYntkoHAzfm_JR8R3XIC8ZDR583ztLfg2V1lfMhmCgEL/s1600/Adieu-Au-Langage-Screens-1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgUWoXvw9eCeOAH-OuZ74Nb-g7dUiTlnU31pOK6Nv9y4vQfgyO76LXLA2fckTkXumbxWM0wt4Q4CRnxYUtagB3X0CwKdUJzpF2LXYntkoHAzfm_JR8R3XIC8ZDR583ztLfg2V1lfMhmCgEL/s1600/Adieu-Au-Langage-Screens-1.jpg" height="174" width="320" /></a></div>
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Experiența mea cu „Adieu au langage” a fost cu siguranță diferită decât cea a entuziaștilor de pe „croazetă”. Într-una din cele mai mici săli, plină pe o treime, ale unui uriaș multiplex parizian, primele 30 de minute ale filmului mi-au provocat o durere de cap cum niciun alt film 3D nu a reușit până acum. În afară de cele douî momente în care sunt suprapuse două imagini complet distincte (pentru că... experiment!), există o grămadă de secvențe în care este aproape imposibil să focalizezi imaginea, ceea ce este mai puțin un semn că sunt în fața unui mare artist decât semnul unui accident vascular cerebral acut. Până la urmă, vederea se mai obișnuiește și Godard o lasă mai moale cu șmecheriile. Iar pe ecran începe să se închege un fel de narațiune: un bărbat, o femeie, o relație cu suișuri și coborâșuri și un câine (Roxy) care devine însoțitorul lor.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhhGJirNIHFPekM04JIu8-MPicWMK1U1Obl3UduU2jHxYI8rhtjfPkdlWhf_5bcB27aN3GSZFyYz5dVc0r-rAzciA0699DxwElum-j5RTrCYnKt5Kl6xO5FgsSeLNkJntA1c3_WxDSQzyVU/s1600/adieu_au_langage_godard.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhhGJirNIHFPekM04JIu8-MPicWMK1U1Obl3UduU2jHxYI8rhtjfPkdlWhf_5bcB27aN3GSZFyYz5dVc0r-rAzciA0699DxwElum-j5RTrCYnKt5Kl6xO5FgsSeLNkJntA1c3_WxDSQzyVU/s1600/adieu_au_langage_godard.jpg" height="169" width="320" /></a></div>
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Trebuie să recunosc că începutul filmului mi s-a părut răutăcios (glumițe ieftine despre te</span>lefoane inteligente, parodii exagerate după filme cu gangsteri), iar apoi de-a dreptul disprețuitor față de restul omenirii - această mizantropie exprimată prin citate din scriitori și filosofi este cea mai alienantă trăsătură a cinema-ului recent al lui Godard. Este evocativ faptul că privirea îmi era atrasă mai degrabă de imaginile din <i>Dr. Jekyll & Mr. Hyde</i> sau <i>Metropolis</i> de pe televizorul celor doi amanți decât de ce fac aceștia în prim-plan (dar poate că asta e și ideea). Tocmai de aceea a fost ușor surprinzător să constat cum o oarecare melancolie se insinuează în a doua jumătate a proiecției, iar camera (camerele) de filmat ale lui Godard ies în natură, urmărind un câine explorator, cu Simfonia a VII-a a lui Beethoven pe fundal. Momentul-cheie este acela în care este invocat un citat din Monet (unul dintre puținii autori care chiar este numit), îndemnând la întoarcerea la natură și la „a picta ceea ce nu vedem”. Pentru mine, acesta e fost punctul care mi-a permis accesul dincolo de montajul aleator și lipsa structurii narative, să încep să apreciez ceea ce face Godard aici și să nu văd „Adieu au langage” ca pe un simplu truc 3D sau ca pe o lecție de morală. </div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjIxJTZxNc1aGyHyoVmwa1RKaY5M1U3JnRrCZUPE6aXGEQ2Sy03AKbK4TObBnDa1gSz_1pB8oaD50ne5U93caQ3TzHMEpqdFK9Ji1EqCuYqOCWcK1dxzUeqS8sy5-HKwHDkDMCObONxWF7l/s1600/adieu9.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjIxJTZxNc1aGyHyoVmwa1RKaY5M1U3JnRrCZUPE6aXGEQ2Sy03AKbK4TObBnDa1gSz_1pB8oaD50ne5U93caQ3TzHMEpqdFK9Ji1EqCuYqOCWcK1dxzUeqS8sy5-HKwHDkDMCObONxWF7l/s1600/adieu9.jpg" height="180" width="320" /></a></div>
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Am citit unele critici care ridicau în slăvi filmul și chiar îl comparau cu unele dintre <i>landmark</i>-urile istoriei cinematografiei. Să fie clar, totuși, „Adieu au langage” nu este „<a href="http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2010/11/chelovek-s-kino-apparatom-urss-1929.html">Omul cu aparatul de filmat</a>”. În afară de faptul că se joacă un pic cu tehnologia 3D (mai mult așa... la mișto), Godard nu ne arată ceva cu adevărat nou față de ce a făcut în ultimii 30 de ani. Dar acesta este unul dintre eforturile sale mai consecvente din ultima vreme, probabil cel mai bun film semnat JLG de la „L'eloge de l'amour” încoace. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Rating: <b><span style="color: orange;">3.5/5</span></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
Victorhttp://www.blogger.com/profile/17341651038089137839noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6559577557333166272.post-25216655761440433492014-05-23T21:47:00.000+03:002014-05-23T21:47:06.722+03:00Maps to the Stars (Canada/SUA/Franța/Germania, 2014)<div style="text-align: center;">
<b><span style="font-size: large;">Maps to the Stars</span></b></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: large;">(Canada/SUA/Franța/Germania, 2014)</span></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJ2KNdDZmBycXwRN4LoEIhZMjCkQUXbXhy_d3uosC_3qpb_tlLzeeNIg7etJcJisLL1BS9lo7UfdjlRqNRAJlVKZwDgiJJJEGGlnrYXRlV7hKs0uu3LnFCCG4wTZfvTqdMB_z4HexXM2jz/s1600/maps-to-the-stars-poster.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiJ2KNdDZmBycXwRN4LoEIhZMjCkQUXbXhy_d3uosC_3qpb_tlLzeeNIg7etJcJisLL1BS9lo7UfdjlRqNRAJlVKZwDgiJJJEGGlnrYXRlV7hKs0uu3LnFCCG4wTZfvTqdMB_z4HexXM2jz/s1600/maps-to-the-stars-poster.jpg" height="320" width="224" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Regia: David Cronenberg</div>
<div style="text-align: justify;">
Cu: Julianne Moore, John Cusack, Mia Wasikowska, Robert Pattinson, Olivia Williams, Sarah Gadon, Evan Bird</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Rating: <b><span style="color: orange;">4/5</span></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">În ”<a href="http://poisonwhiskey.blogspot.com/2012/09/cosmopolis-frantacanadaportugaliaitalia.html">Cosmopolis</a>”, Robert Pattinson cutreiera în spatele unei limuzine pe străzile din <strike>Toronto</strike> New York, ca tânăr magnat al Bursei. David Cronenberg îl aduce înapoi pentru noul său film (momentan în competiția oficială la Cannes), însă de data aceasta îl pune la volanul unei limuzine, prin L.A., în chip de șofer-<i>wannabe-actor-wannabe-writer. </i>În<i> </i>”Maps to the Stars”, Pattinson joacă un rol minor, doar un alt satelit al Hollywood-ului, printre atâția alții. Cronenberg ne mai face cunoștință cu o vedetă trecută de vârsta la care ofertele se înghesuiau la ușă (Julianne Moore), cu un psihiatru/guru al starurilor (John Cusack), cu un copil-star îngâmfat și deja <i>addict </i>(Evan Bird, o revelație), o tânără piromană care se infiltrează în viața vedetelor (Mia Wasikowska) și... cu Carrie Fisher, pentru că genul acesta de satiră cere măcar un <i>cameo</i> de mare calibru.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijVTcOBbiuAgjjZd63VGelY02HK4MA9u0zq3w6rIDI3wrwbi08pWQpSg-ZwSltK9dIxoqq78jEHMGr2jqxhffRaAKrxQLqPuIUxs7z1BGc8e4_5C7pTPeP2ZNEyU341OOSddgX12Bh-_vC/s1600/maps-to-the-stars-mia-wasikowska-and-julianne-moore.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="color: blue;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijVTcOBbiuAgjjZd63VGelY02HK4MA9u0zq3w6rIDI3wrwbi08pWQpSg-ZwSltK9dIxoqq78jEHMGr2jqxhffRaAKrxQLqPuIUxs7z1BGc8e4_5C7pTPeP2ZNEyU341OOSddgX12Bh-_vC/s1600/maps-to-the-stars-mia-wasikowska-and-julianne-moore.jpg" height="212" width="320" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Situat, ca tonalitate, undeva între ”The Player” al lui Altman și ”Mulholland Drive” al lui David Lynch, ”Maps to the Stars” se înscrie într-o linie deja trasată de ultimele două filme ale lui Cronenberg. Din ”<a href="http://poisonwhiskey.blogspot.com/2011/11/dangerous-method-suagermaniacanadaelvet.html">A Dangerous Method</a>” împrumută câteva teme freudiene (o grămadă de incest, pe bune sau închipuit și tot felul de transferuri de vinovăție), iar John Cusack îl citează pe Jung, iar din ”<a href="http://poisonwhiskey.blogspot.com/2012/09/cosmopolis-frantacanadaportugaliaitalia.html">Cosmopolis</a>” împrumută viziunea rece, scârbită, asupra unei civilizații care începe să-și întrezărească sfârșitul. ”Maps of the Stars” este o <i>satiră acidă </i>la adresa Hollywood-ului, dar ceea ce impresionează până la urmă este tristețea de care suferă (cu adevărat) toate aceste personaje: vedeta Havana Segrand (Moore), incapabilă să trăiască cu amintirile (false?) despre mama sa; amatorul Jerome (Pattinson), ale cărui eforturi de a-și porni cariera nu au succes; Agatha (Wasikowska), care încearcă să se reconcilieze cu familia care o reneagă etc. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh51_MNfVaeTuI9aXnEivy9MTOMiW9XA0sgqBOm_UaIyE8v7WyNui8FJV15RBpVx55ohylF9-DG5PFSG_N9cCc_VwKGqziDLQoVM0PxlfT8DTyN727oRA4wKMz-eyHqGq2_KSIg_ZVu3aoS/s1600/Maps-to-the-Stars-017.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="color: blue;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh51_MNfVaeTuI9aXnEivy9MTOMiW9XA0sgqBOm_UaIyE8v7WyNui8FJV15RBpVx55ohylF9-DG5PFSG_N9cCc_VwKGqziDLQoVM0PxlfT8DTyN727oRA4wKMz-eyHqGq2_KSIg_ZVu3aoS/s1600/Maps-to-the-Stars-017.jpg" height="180" width="320" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Întrebarea momentului este dacă va lua sau nu un premiu la Cannes. Evident, nu am văzut restul competiție, dar aș zice că sunt slabe speranțe. Cele mai mari șanse de a fi premiată le are Julianne Moore, care conduce un cast formidabil. John Cusack este, ca de obicei, cea mai enervantă prezență, dar având în vedere rolul pe care îl joacă aici, acest lucru îl ajută de această dată. Pattinson și Wasikowska continuă să își lărgească repertoriul, dincolo de <i>mainstream</i> și trebuie să stăm cu ochii pe Evan Bird. Și ca să încheiem, trebuie să spun că singura secvență care nu mi-a plăcut din film a fost cea în care Olivia Williams este mistuită de flăcări. Dacă Cronenberg-ul anilor '80 ar vedea un astfel de efect special, ar fi cu siguranță foarte dezamăgit. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="//www.youtube.com/embed/zy2Zk196uYM" width="420"></iframe></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
Victorhttp://www.blogger.com/profile/17341651038089137839noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6559577557333166272.post-77529755133986724592014-05-22T21:47:00.001+03:002014-05-22T21:50:06.656+03:00La chambre bleue (Franța, 2014)<div style="text-align: center;">
<b><span style="font-size: large;">La chambre bleue</span></b></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: large;">(Franța, 2014)</span></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-pPP8FAjkgOw_pk7CUxSUfhheXSx6IIGPlNdt_4lhpNwyivtVtb48_Ka0z-GOn5IQWnVnii8AbqrkZQdHGKgH3rQnTG44JG_lTJvmaersEbBxdUYNXa4xsoJ1Yncv0ju-pzQzB_JBvwc3/s1600/LaChambreBleue.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-pPP8FAjkgOw_pk7CUxSUfhheXSx6IIGPlNdt_4lhpNwyivtVtb48_Ka0z-GOn5IQWnVnii8AbqrkZQdHGKgH3rQnTG44JG_lTJvmaersEbBxdUYNXa4xsoJ1Yncv0ju-pzQzB_JBvwc3/s1600/LaChambreBleue.jpg" height="320" width="235" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Regia: Matthieu Amalric</div>
<div style="text-align: justify;">
Cu: Matthieu Amalric, Stéphanie Cléau, Léa Drucker</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Rating: <b><span style="color: orange;">3.5/5</span></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Prezentat la Cannes în secțiunea Un Certain Regard, dar lansat deja simultan în cinematografele din Franța (ceea ce cam contravine cu menirea secțiunii), „La chambre bleue” este returul lui Matthieu Amalric în spatele camerei de filmat, la patru ani după „Tournée” (premiu de regie Cannes 2010, vezi și <a href="http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2011/01/cele-mai-bune-filme-ale-lui-2010-care.html">aici</a>). La originea sa stă un roman polițist de Georges Simenon, în care doi amanți, sunt acuzați că și-au otrăvit soții pentru a putea fi împreună. Amalric (cu aportul cu siguranță foarte important al lui Stéphanie Cléau, co-scenaristă și co-protagonistă) decide însă să nu urmeze schema clasică de thriller (à la ”The Postman Always Rings Twice”), abordând povestea din unghiul său cel mai intim și alegând un stil poetic, impresionist.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg0QY9YhDJyLqCFYKJuV5VtYfT1KIMxq7NGPPyHrW6aHDADV2w0O0pk38uyn8v2WtRrvrVEjUu41EmEYe1OmHv4u3ud1dBTwKJQKXBhyphenhyphenwpmONEchwJEYh0vXE5WfrPB4jSbTpRJTC8Ue-Fy/s1600/la_chambre_bleue_5bis.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg0QY9YhDJyLqCFYKJuV5VtYfT1KIMxq7NGPPyHrW6aHDADV2w0O0pk38uyn8v2WtRrvrVEjUu41EmEYe1OmHv4u3ud1dBTwKJQKXBhyphenhyphenwpmONEchwJEYh0vXE5WfrPB4jSbTpRJTC8Ue-Fy/s1600/la_chambre_bleue_5bis.jpg" height="238" width="320" /></a></div>
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Scena de deschidere impresionează, cu imaginile repetate de trupuri goale, după și în timpul actului sexual și gros-plan-uri cu mușcături pasionale, picuri de sânge prevestitori și detalii de tapet albastru. Euforia îndrăgostiților este curmată brusc de spaima irațională care îl cuprinde pe El, după ce îl surprinde pe soțul amantei sale pe trotuarul din fața camerei de hotel în care se găsesc amanții. Fuga și decizia bărbatului de a pune capăt relației (și de a se dedica soției și fetei sale) antrenează o serie de evenimente care culmină cu aducerea celor doi în fața judecătorilor. Devine evident, încă din primele 10 minute, odată ce filmul își dezvăluie structura de tip flash-back, că nu o să aflăm ce s-a întâmplat cu adevărat, precum într-un roman polițist veritabil. Ultima secvență, la tribunal, care este o adevărată anti-teză a secvenței de deschidere (inclusiv cu tapet albastru pe pereți) ne ațâță cu toate variantele posibile (Julien este vinovat, dar minte / Amanta i-a înscenat crima lui Julien / Soacra amantei i-a înscenat pe amândoi etc.) </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhkgDUoC-8lx7Bcp5jTUibhucrp54qTIeINTWT5eUGLmO_s6zOt93rwVYNkJ-61wcsUqbCtKsM0p3ciLFfMXCS2-U_ZVaN0exXJMTVGOiFtejP4cOHpl9vFE5-spx88pvCv220ur63D8qhh/s1600/la-chambre-bleue-videos-5350e37f5ca98.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhkgDUoC-8lx7Bcp5jTUibhucrp54qTIeINTWT5eUGLmO_s6zOt93rwVYNkJ-61wcsUqbCtKsM0p3ciLFfMXCS2-U_ZVaN0exXJMTVGOiFtejP4cOHpl9vFE5-spx88pvCv220ur63D8qhh/s1600/la-chambre-bleue-videos-5350e37f5ca98.jpg" height="179" width="320" /></a></div>
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Incertitudinea finalului reflectă starea de spirit al lui Julien pe întreg parcursul filmului. Deși încearcă să pună stăpânire pe propriul viitor, luând o decizie categorică, el nu este niciodată cu adevărat capabil să-și croiască propriul destin. Amanta, familia, relațiile de afaceri - toate acestea nu îl lasă să fie el însuși. Până la urmă, nu aflăm foarte multe despre acest Julien Gahyde, despre cine este el și ce vrea de la viață, dar asta pentru că nici el nu se cunoaște foarte bine. Cel puțin până când își acceptă soarta în final, după o serie de evenimente la care probabil nu a contribuit deloc. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
Victorhttp://www.blogger.com/profile/17341651038089137839noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6559577557333166272.post-48366123860811302132014-05-08T16:21:00.000+03:002014-07-20T15:04:12.848+03:00Micro Reviews (3)<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Trei filme foarte proaspete, care probabil merită mai mult spațiu decât sunt eu dispus să le acord:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjWd4SzFnq4gfwnLlN7aoFij4rzP1RkkPsheU0CXl3s0GcPln_VtMmcVHt5x2BY54IrchyphenhyphenNiEvyNPv-qaRs-hmbSqz2x5l57tIb4N5Kok6sj5Z45MvtDommfySVkB96LslTFftRbv0lwNqr/s1600/les-amants-electriques-cheatin-bill-plympton-teaser-01-e1391150138969.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjWd4SzFnq4gfwnLlN7aoFij4rzP1RkkPsheU0CXl3s0GcPln_VtMmcVHt5x2BY54IrchyphenhyphenNiEvyNPv-qaRs-hmbSqz2x5l57tIb4N5Kok6sj5Z45MvtDommfySVkB96LslTFftRbv0lwNqr/s1600/les-amants-electriques-cheatin-bill-plympton-teaser-01-e1391150138969.jpg" height="320" width="240" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;"><b>Cheatin'</b> (Bill Plympton, 2013)</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Plympton probabil că este acum recunoscut ca unii dintre maeștrii mondiali ai animației, chiar dacă probabil mai multă lume a văzut <i>couch gag</i>-urile pe care acesta le-a semnat pentru <i>The Simpsons</i> decât filmele sale, care rămân încă prost distribuite și greu accesibile. ”Cheatin'” poate nu este la fel de reușit precum preferatele mele ”The Tune” și mai ales ”Hair High”, dar este o fantezie audio-vizuală despre o relație sentimentală extrem de pasională. Sau, cum o descria Plympton însuși în pitch-ul său de pe Kickstarter: <i>an animated adult tale of love, jealousy, revenge, and murder – full of nudity and violence, but also with my surreal sense of humor. The story is inspired by the work of James M. Cain (“Double Indemnity”, “The Postman Always Rings Twice”). </i>Secvențelor onirice (și de la un moment dat chiar science-fiction) gândite de Plympton îi răspund, pe coloana sonoră, muzică din ”Traviata”, împrumuturi rock'n'roll, dar și compoziții originale de Nicole Renaud - parcă niciodată vreun film de-al acestui regizor pasionat de „americana” nu a avut un <i>feeling</i> atât de <i>french</i>. <i>And in a good way...</i></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<u><span style="color: black;">Rating:</span></u> <b><span style="color: orange;">3.5/5</span></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSC-ZgICvgILDzfpFHJhit0EnT6S1JGXL_HuiEoq7gBdQj-NmbNBCsCbvm-ZBvcgzpmXv6aj0lRsvGwRFO587QBPWmqsJbjIUkmKX7Aises_BJ5Hm4RThvVx3jXzMrLC7lo6m4i7JljVo0/s1600/enemy-poster.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSC-ZgICvgILDzfpFHJhit0EnT6S1JGXL_HuiEoq7gBdQj-NmbNBCsCbvm-ZBvcgzpmXv6aj0lRsvGwRFO587QBPWmqsJbjIUkmKX7Aises_BJ5Hm4RThvVx3jXzMrLC7lo6m4i7JljVo0/s1600/enemy-poster.jpg" height="320" width="217" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;"><b>Enemy</b> (Denis Villeneuve, 2013)</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Încep să am impresia că filmele astea au tot timpul același twist, dar premisa este irezistibilă. La final, ”Enemy” lasă spectatorul să descifreze misterul (eventual cu ocazia unei a doua sau a treia vizionări), dar ideea e destul de clară chiar dacă nu ai interesul să pui totul în ordine. Cel puțin apariția Isabellei Rossellini în rolul mamei unuia dintre cei doi Jake Gykllenhaal ar trebui să fie edificatoare. Sincer, mie mi s-a părut a fi Cronenberg la mâna a doua (”Dead Ringers”, ”Spider” și ”Cosmopolis” la un loc), dar al naibii de <i>entertaining</i>. Am o slăbiciune inexplicabilă pentru Denis Villeneuve, care se dovedește în continuare un foarte abil (și versatil) regizor de filme de gen (vezi și ”<a href="http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2013/10/prisoners-sua-2013.html">Prisoners</a>”).</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<u><span style="color: black;">Rating:</span></u> <b><span style="color: orange;">3.5/5</span></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhUERn3TsN8AksxtTHQ1bdoksRl3LOd_lV3-7yqsPuNgO1XOMQIkUfeTgg8bWOdMEGaJ055DnBgl4NWslg7e7D_oODLW6SCaivWqgJbIxyhwiXo9jWy02onNgxCqTi1Svrq9B0_3T6ehcAY/s1600/aimer--boire-et-chanter-affiche_474243_31339.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhUERn3TsN8AksxtTHQ1bdoksRl3LOd_lV3-7yqsPuNgO1XOMQIkUfeTgg8bWOdMEGaJ055DnBgl4NWslg7e7D_oODLW6SCaivWqgJbIxyhwiXo9jWy02onNgxCqTi1Svrq9B0_3T6ehcAY/s1600/aimer--boire-et-chanter-affiche_474243_31339.jpg" height="320" width="235" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;"><b>Aimer, boire et chanter</b> (Alain Resnais, 2014)</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Filmul final al lui Resnais este un mic <i>divertimento</i>, în sașe personaje, două dintre care fiind interpretate de cei mai fideli colaboratori ai regizorului din ultimele trei decenii - Sabine Azéma și André Dussolier. Este un fel de teatru filmat, în decoruri aparent simple, dar sub o lumină foarte îngrijită. Îmi imaginez că piesa de teatru care stă la baza filmului se vrea o satiră la adresa moralei burgheze (<i>give me more of those, I say, we haven't seen enough</i>), dar Resnais nu pare deloc interesat de aceste lucruri. Decorurile sunt frumoase și funcționale, dar în același timp artificiale, impersonale și inerte. În acest decor, freamătul continuu al personajelor și micile lor probleme nu fac decât să accentueze senzația că privim un fel de natură moartă. Renais pare decis nu doar să deconstruiască piesa lui Alan Ayckbourne, ci să o distrugă cu totul. E păcat că ultimul film său film nu are un <i>emotional punch </i>precum ”Coeurs” sau nonșalanța ludică al lui ”<a href="http://poisonwhiskey.blogspot.fr/2010/07/les-herbes-folles-franta-2009.html">Les herbes folles</a>”, dar ”Aimer, boire et chanter” este un <i>petit bijou</i>, o curiozitate semnată în finalul carierei de unul dintre puținii iconoclaști adevărați ai lumii filmului. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<u><span style="color: black;">Rating:</span></u> <b><span style="color: orange;">3.5/5</span></b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
Victorhttp://www.blogger.com/profile/17341651038089137839noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6559577557333166272.post-62348448496412159512014-04-29T12:35:00.004+03:002014-04-29T12:44:46.592+03:00Al doilea joc (România, 2014)<div style="text-align: center;">
<b><span style="font-size: large;">Al doilea joc</span></b></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: large;">(România, 2014)</span></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOeZ62r7AC8iu9JSzaCWb89VS4xlJ38I-S7KbkZSjw1D-TIjMQ6E04YZcgrq92_iiiDNjBi5y4Rx-VDY8ggv_QR6K9jqEDsxKx-EXI7szNharpk7ftGU9p6FbNia2XHwDENSXtoCWMmbgQ/s1600/al-doilea-joc-970102l.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOeZ62r7AC8iu9JSzaCWb89VS4xlJ38I-S7KbkZSjw1D-TIjMQ6E04YZcgrq92_iiiDNjBi5y4Rx-VDY8ggv_QR6K9jqEDsxKx-EXI7szNharpk7ftGU9p6FbNia2XHwDENSXtoCWMmbgQ/s1600/al-doilea-joc-970102l.jpg" height="320" width="224" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Regia: Corneliu Porumboiu</div>
<div style="text-align: justify;">
Cu (voci): Adrian Porumboiu, Corneliu Porumboiu</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">„Al doilea joc” este un fel de documentar în care derby-ul Dinamo-Steaua din iarna lui 1988 (prezentat în varianta sa televizată, dar fără sonor) este comentat de regizorul Corneliu Porumboiu și tatăl său, care apare și în imagini ca arbitru al acelei partide. Ce a ieșit este undeva între film experimental și film domestic, în care un tată și un fiu comentează relaxați partida. Există perioade destul de lungi (probabil până la două minute) în care niciunul nu vorbește, dacă telefonul sună răspund fără probleme, iar Porumboiu-tatăl nici nu pare convins că participă la realizarea unui film. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Dacă aria de intersectare a mulțimii cinefililor cu cea a microbiștilor este destul de mică, eu trebuie să recunosc că probabil nu m-ar fi deranjat să mă uit la acest meci într-o după-amiază în care nu aș fi avut ceva mai bun de făcut. Ceea ce filmul pune în discuție, printre multe altele, este faptul că astfel de evenimente sportive generează pasiuni disproporționate printre fani. De aceea, nu strică din când în când să privim fotbalul prin alții ochi, eventual cei ai unui regizor care își propune să deconstruiască realitatea. Îmi vine în minte documentarul <i>Zidane, un portrait du 21e siècle</i> (Douglas Gordon & Philippe Parreno, 2006), care înregistra (sub privirea operatorului de imagine Darius Khondji) un meci al Realului urmărindu-l doar pe Zinedine Zidane. Un experiment îndrăzneț, pe alocuri dificil de urmărit, dar care inducea la un moment dat o adevărată stare de transă. „Al doilea joc” pare să aibă, în plus, și alte ambiții. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Pe parcursul filmului, Porumboiu-regizorul încearcă să scoată de la tatăl său câteva informații despre ce însemna să arbitrezi un meci între echipa Armatei și cea a Securității, despre ce însemna să fii arbitru în regimul ceaușist și despre alte aberații ale vremii. Porumboiu-tatăl se dovedește, însă, destul de econom cu destăinuirile. Dacă unele dintre comentariile sale sunt interesante și revelatoare pentru jocurile de culise (care, nu se spune în film, au continuat până în zilele noastre, unde au început să fie taxate cu condamnări la închisoare), nu sunt cine-știe-ce „dezvăluiri șocante”. Ceea ce ne povestește Adrian Porumboiu poate fi oricum pus la îndoială datorită subiectivității acestuia, datorită elipselor de memorie, dar și datorită auto-criticii pe care acesta și-o face (precum mirarea sa că nu a dat un fault pe la minutul 85). </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Până la urmă, „Al doilea joc” este mai puțin un film politic, cât este un film de familie, un document al unei relații tată-fiu și un portret pe care Corneliu Porumboiu îl face tatălui său. Aflăm mai mult despre Adrian Porumboiu decât aflăm despre Steaua, Dinamo sau Ceaușescu. Abandonându-se deciziilor vizuale ale unui regizor de televiziune din anii '80, Corneliu Porumboiu realizează probabil cel mai personal film al său de până acum. Mie mi-a plăcut, este un fel de OZN în peisajul cinematografic autohton și îi dau notă mare. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
Rating: <b><span style="color: orange;">4/5</span></b></div>
Victorhttp://www.blogger.com/profile/17341651038089137839noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6559577557333166272.post-54696836472359194702014-04-06T19:05:00.001+03:002014-07-20T15:13:29.224+03:00Micro Reviews (2)<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhr6UcLdAEbk0bpHxrd_iSb3jnzZVIMl44RYFF_ST3Y6DFXO7mijADH76ikz7QfnIrtM_6GcAAxgt2Ffcu1YG1E7MGMSPEbz9rkbR0LjtXQXQzMZuxIQoFV8QLnuMLxba97MRyoHo4Iy4nE/s1600/GRAND-BUDAPEST-HOTEL-POSTER-570.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhr6UcLdAEbk0bpHxrd_iSb3jnzZVIMl44RYFF_ST3Y6DFXO7mijADH76ikz7QfnIrtM_6GcAAxgt2Ffcu1YG1E7MGMSPEbz9rkbR0LjtXQXQzMZuxIQoFV8QLnuMLxba97MRyoHo4Iy4nE/s1600/GRAND-BUDAPEST-HOTEL-POSTER-570.jpg" height="320" width="216" /></a></div>
<span style="color: black;"><span style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>The Grand Budapest Hotel </b></span>(Wes Anderson, 2014)</span><br />
<span style="color: black;">Admir noua ambiție a lui Wes Anderson de a face desene animate cu actori în carne și oase. Evident, experiența ”The Fantastic Mr. Fox” a fost mai mult decât o incursiune în lumea animației, iar impactul acelui film reverberează în continuare în opera lui Anderson. ”The Grand Budapest Hotel” este o aventură frenetică, un <i>caper</i> nebun care reunește câteva duzini dintre cei mai mari actori ai momentului cu somptuoase decoruri miniaturale și <i>clin d'oeil</i>-uri către Lubitsch, Hitchcock și mulți alții. Anderson aliniază fiecare cadru stilului său din ce în ce mai lucrat, dar lui i se opune o forță dominatoare aproape egală - Ralph Fiennes, într-unul dintre cele mai bune roluri ale sale, M. Gustave, <i>concierge</i> demodat al unui hotel care își trăiește ultimele zile de glorie. Sufletul acestui film (greu de găsit dincolo de înfloriturile de stil) este relația dintre M. Gustave și tânărul său protejat, Zero, interpretat în anii tinereții de Tony Revolori. Iar ultimele 20 de minute sunt neașteptat de melancolice, privind nostalgic înspre prima jumătate a secolului al XX-lea și aproape reușind să integreze marile evenimente care au marcat mijlocul secolului în această stranie poveste despre un hotel din Alpi care arată ca un tort rozaliu. </span><br />
<span style="color: black;"><u>Rating:</u> <span style="color: orange;"><b>4/5</b></span></span><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSJqTI9XQY2WnoogL5t9S5aUtyZR8b_jiEUzRqnGg7E0f8rODx2wMs5cR04Rc7FcpDu-hzhAl36-WB6LjwOwBynlKpqsbS0A_v8OXq34z4RI7CQ4yTOUidtX0lcjiDh5thq55QFRHta3_r/s1600/noah-poster-crowe.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgSJqTI9XQY2WnoogL5t9S5aUtyZR8b_jiEUzRqnGg7E0f8rODx2wMs5cR04Rc7FcpDu-hzhAl36-WB6LjwOwBynlKpqsbS0A_v8OXq34z4RI7CQ4yTOUidtX0lcjiDh5thq55QFRHta3_r/s1600/noah-poster-crowe.jpg" height="320" width="216" /></a></div>
<span style="color: black;"><span style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Noah</b></span> (Darren Aronofsky, 2014)</span><br />
<span style="color: black;">Până acum, Aronofsky a reușit să își mențină integritatea artistică indiferent de scara bugetelor pe care le avea la dispoziție. Din spusele sale, se pare că inclusiv ”Noah” a ieșit așa cum a vrut el și nu a fost ciopârțit în post-producție de casa de producție. Motiv pentru care noul său film este cu atât mai dezamăgitor. Nu că nu ar lipsi câteva secvențe pe care numai Aronofsky le putea pune pe ecran, precum excelenta cosmogonie pe care Noah o povestește copiilor săi. Dar ”Noah” este un epic biblic și moștenește toate păcatele acestui gen. Obligativitatea unei povești cât mai stufoase, a unui confict cât mai multilateral, prelungește timpul de proiecție la aproape două ore și jumătate, dominate de efecte speciale, confruntări armate și așa-zise climax-uri emoționale. Dilemele care îl frământă pe Noe de-abia sunt puse în scena, Aronofsky preferând să dezvolte un personaj negativ monoton și banal, interpretat cabotin de Ray Winstone. Am citit comparații cu ”The Fountain”, dar să ne înțelegem - ”The Fountain” este unul dintre cele mai originale și mai creative filme ale noului mileniu; ”Noah” e un <i>action blockbuster</i> cu câteva idei interesante. Să sperăm că nu este decât un accident nefericit.</span><br />
<span style="color: black;"><u>Rating:</u> <span style="color: orange;"><b>2.5/5</b></span></span><br />
<span style="color: black;"><br /></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi6CixY7qvpO2C0qrKf0tKYisAyyhsWlGpTQqqM7nQZ0thPqHTztKObsXg5M0HDjJT9RudUx8HjgTOym7NHaPFObHLJPBErCIhpa_S09qM8KWZL2EGJr0IZw4J8xrBXuMNl_0TTwAZTqNBE/s1600/captain-america-the-winter-soldier-international.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi6CixY7qvpO2C0qrKf0tKYisAyyhsWlGpTQqqM7nQZ0thPqHTztKObsXg5M0HDjJT9RudUx8HjgTOym7NHaPFObHLJPBErCIhpa_S09qM8KWZL2EGJr0IZw4J8xrBXuMNl_0TTwAZTqNBE/s1600/captain-america-the-winter-soldier-international.jpg" height="320" width="224" /></a></div>
<span style="color: black;"><span style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;"><b>Captain America: The Winter Soldier</b></span> (Marvel Studios, 2014)</span><br />
<span style="color: black;">Odiseea supereroilor Marvel continuă sub bagheta cuplului fraternal Anthony și Joe Russo, cei mai recenți regizori racolați de Marvel. ”The Winter Soldier” nu are look-ul lui ”The First Avenger”, dar parcă e ceva mai bine scris (deși nu pot să fiu sigur, a trecut ceva vreme...) Totuși, s-au spus lucruri despre el care nu sunt adevărate. Ceea ce este cel mai evident este nu avem de-a face cu un thriller à la anii '70. Doar fiindca Robert Redford joacă într-un film, nu înseamnă că suntem în fața unui nou ”All the Presidents Men”. O deconspirare a lumii actuale a spionajului... cu atât mai puțin. Ceea ce m-a dezamăgit cel mai mult este că - odată ce aflăm identitatea acestui The Winter Soldier - miza filmului ar fi trebuie să fie relația dintre Captain America și acest personaj. Și cum o rezolvaă regizorii & scenariștii? Cu o bătaie. Concluzie: ”The Winter Soldier” este un episod dintr-o serie care începe din ce în ce mai tare să arate că e în lipsă de suflu și idei. </span><br />
<span style="color: black;"><u>Rating:</u> <span style="color: orange;"><b>2.5/5</b></span></span><br />
<span style="color: black;"><br /></span>
<span style="color: black;"><br /></span></div>
Victorhttp://www.blogger.com/profile/17341651038089137839noreply@blogger.com0