In Time (SUA, 2011)

In Time

(SUA, 2011)

Regia și Scenariul: Andrew Niccol

Cu: Justin Timberlake, Amanda Seyfried, Cillian Murphy, Olivia Wilde

Rating: 3/5

Nu a fost un an deloc rău pentru distopii SF. În prima parte a anului am avut parte de ”The Adjustment Bureau” și ”Source Code”, ”Rise of the Planet of the Apes” a fost unul dintre cele mai bune filme ale verii, iar acum Andrew Niccol revine la genul SF cu ”In Time”. Premisa de data aceasta este că - grație ingineriei genetice - toți oamenii încetează să îmbătrânească la 25 de ani, dar nu mai au decât un singur an de trăit după aceea. Dar, cum Timpul este noua monedă de schimb, poți să muncești ca să câștigi mai mult timp... Evident, nu trebuie să-ți bați capul cu munca dacă ești „bogat” și ai, la propriu, tot timpul din lume. Prăpastia socială este mai adâncă decât niciodată, dar e ok, pentru că Justin Timberlake (care provine din clasa muncitoare) și Amanda Seyfried (fiica unuia dintre „regii timpului”) se decid că inegalitățile trebuie să dispară.

Filmul este plin de plot holes, care sunt evidente până și pentru cineva ca mine, care nu se uită după ele în mod special. Dar așa sunt toate filmele de genul său și, chiar dacă ”In Time” este ceva mai șubred, nu cred că trebuie insistat. O problemă mai serioasă de scenariu este lipsa de direcție a acestuia. A două jumătate oscilează între o poveste à la ”Bonnie & Clyde” și un fel de thriller politic despre colapsul economiei globale. Scenele se leagă greu între ele de la un anumit moment și impresia mea este că anumite bucăți au căzut la montaj. Totuși, ca scenarist, Andrew Niccol pare să fi pierdut ceva din magia care a făcut din ”Gattaca” (debutul său regizoral, acum 14 ani - mi-e groază de cât timp a trecut de atunci... get it?) și ”Truman Show” clasice instantanee. 

Asta nu înseamnă că filmul nu are punctele sale forte. Amanda Seyfried (aproape de nerecunoscut față de ”Mamma Mia”) și Cillian Murphy joacă foarte bine. Timberlake este ușor miscast, dar până la urmă se scoate cumva la liman (prima mea impresie este că nu e un actor deloc rău, dar are nevoie de un regizor precum Fincher care să îi moduleze interpretarea pentru a fi cu adevărat memorabil pe marele ecran). De pe genericul de final am aflat că Roger Deakins a semnat imaginea filmului, iar ochiul său se vede. Prin modul în care sunt folosite culorile și unghiurile de filmare ușor dezaxate, imaginile narează filmul mult mai bine decât scenariul sau regia lui Niccol reușește să o facă. Per ansamblu, ”In Time” este un SF de serie B un pic cam prea plin de mesaje, dar deloc rău; numai că vrem mai mult de la Andrew Niccol, nu doar un re-hash după ”Gattaca”.