Star Trek Into Darkness (SUA, 2013)

Star Trek Into Darkness

(SUA, 2013)

Regia: J.J. Abrams

Cu: Chris Pine, Zachary Quinto, Benedict Cumberbatch, Zoe Saldana, Simon Pegg, Bruce Greenwood

Rating: 3/5

Cu ”Star Trek Into Darkness”, J.J. Abrams își continuă cariera de director-for-hire, traiectorie care va culmina cu noua trilogie ”Star Wars” pe care acesta o va semna. Aș fi preferat să îl văd în continuare mai degrabă ca un regizor/producător care să continue să susțină proiecte mai personale, precum ”Cloverfield” sau ”Super 8” decât francize interminabile. Ceea ce nu înseamnă că ”Into Darkness” nu ar fi un SF regizat competent și pe placul unui public foarte numeros: nu doar fani ai serialului TV (printre care eu nu mă număr), dar și consumatori average ai blockbusterelor de primăvară-vară. 
 

”Into Darkness” mizează pe acțiune, Abrahms orchestrând a doua oră a proiecției ca un regal non-stop de împușcături, explozii și confruntări încrâncenate ale mușchilor și intelectelor. Mi s-a părut că este mai puțin umor în acest film decât în primul ”Star Trek” regizat de J.J. Abrams, iar acest lucru este un minus. Scenele care au funcționat cel mai bine în filmul anterior au fost schimburile de replici înțepătoare dintre personaje, momente care sunt foarte rare în ”Into Darkness”. Pe de altă parte, în ciuda unei distribuții fenomenale, de această dată Abrams lucrează cu un star - Benedict Cumberbatch, care dă o față nouă, updatată pentru mileniul III, unuia dintre cei mai temuți adversari ai lui Kirk și Spock. Probabil s-a dorit ca ”Intro Darkness” să aibă un ton mai întunecat, dar - în ciuda naturii personajului negativ și a jocurilor de putere care sunt puse în scenă - filmul nu atentează în niciun moment la liniștea interioară a privitorului. Până și atentatul terorist care amintește de 9/11 este tratat drept doar un alt set piece de acțiune SF. Suntem departe de disperarea, dezolarea și ambivalența care se regăsește în finalul a două clasice ale genului - ”The Empire Strikes Back” și ”Wrath of Khan”.
 

Este păcat că, pe măsură ce bugetele cu care Abrams lucrează se măresc și succesul la public al filmelor sale crește, ambițiile sale artistice/creative diminuă. De exemplu, ”Into Darkness” ne este prezentat în 3D, fără să simțim vreun moment că acest gimmick ar fi justificat de această dată, jocul dintre decoruri și lens flares de la bordul navei Enterprise nefiind de ajuns pentru a explica de ce trebuie să purtăm ochelarii negri la un film care a fost evident conceput in două dimensiuni. Mai rău este faptul că, în ciuda punctelor sale forte, filmul nu depășește nivelul unui episod de serial TV lungit la dimensiunile unui lungmetraj.

Super 8 (SUA, 2011)

Super 8

(SUA, 2011)

Regia: J.J. Abrams

Cu: Elle Fanning, Kyle Chandler, Joel Courtney

Rating: 4/5

Vara anului 1979. Un grup de puști filmează un film cu zombie pe care vor să îl prezinte într-un festival de film pentru adolescenți. Charles este regizorul, Cary „expertul” în explozibili, Martin este star-ul slab de înger și încet la minte, iar Joe (Joel Courtney) este un fel de bun-la-toate. El se ocupă de machiaj și efecte, dar adevărul pare să fie că își pune tot sufletul în proiect pentru a uita de moartea recentă a mamei sale și de problemele pe care le are cu tatăl său, adjunctul de șerif. Charles o distribuie pe Alice (Elle Fanning) în rolul soției detectivului din filmul său, de care are nevoie într-o scenă importantă care se petrece într-o gară. La filmare, trenul care trece deraiază, iar lucrurile se precipită brusc: apare armata, câini și persoane încep să dispară, iar copiii s-ar putea să nu mai apuce să termine filmul.

”Super 8” este un omagiu adus unor ”E.T.” sau ”Encounters of the Third Kind” (dar și ”War of the Worlds”), filme clasice ale lui Steven Spielberg, care aici este producător. Iar Abrams nu doar preia temele preferate ale realizatorului (copii inventivi, tați cu probleme, întâlniri cu ființe... nepământești, acțiunea plasată în orășele de provincie liniștite etc.), dar își adaptează și stilul vizual la cel al lui Spielberg și chiar folosește trucuri clasice, precum obiectele privite în oglinda retrovizoare a mașinii.. Dar acesta nu este un film „fără suflet”, în care J.J. Abrams îl imită pe Spielberg pas cu pas. Filmul are un centru emoțional, iar personajele sunt, cu adevărat, în centrul poveștii, ceea ce este din ce în ce mai rar în blockbuster-ele de duzină. Singurul lucru care îi lipsește pentru a fi un clasic spielberg-ian este o coloană sonoră semnată John Williams. Cealaltă coordonată referențială este George A. Romero și filmele sale mai mult sau mai puțin cu zombies, dintre care ”The Crazies” este, probabil, omagiat în ”Super 8”.

Ultimul act al filmului pare un pic mai centrat pe acțiune, efecte speciale și, într-un fel, trebuie să adune la un loc mai multe personaje, așa că Joe, Alice și Charles sunt un pic pierduți în „peisaj”, dar, în final, filmul își revine, iar finalul este mai mult decât satisfăcător, tot în cheie spielberg-iană. ”Super 8” este imaginativ, amuzant, are personaje bine creionate și actori talentați (Elle Fanning iese în evidență), scenele de acțiune te țin într-adevăr cu sufletul la gură, în momente în care simți cu adevărat că viețile copiilor sunt în pericol, iar, în final, este cel mai entertaining film mainstream pe care l-am văzut de foarte multă vreme și parcă mi-a amintit de vremuri mai bune. Nu m-ar surprinde să își găsească un loc în topul de la sfârșitul anului.

P.S.: Un lucru foarte interesant s-ar întâmplat la proiecția la care am fost, în această seară, la Cinema Florin Piersic (Republica). Luminile s-ar aprins imediat ce filmul s-a terminat, dar, în timp ce genericul mergea, în partea stângă a ecranului a început filmul ”The Case”, cel pe care copiii au reușit să îl termine până la urmă. Lumea s-a așezat din nou pe locurile lor și luminile s-ar stins, iar toți ne-am uitat până la sfârșitul genericului. Vă recomand cu căldură să nu vă ridicați chiar imediat ce filmul „se termină”, fiindcă ”The Case” este unul dintre cele mai amuzante momente cinematografice ale anului.