Selecția de anul acesta a Festivalului Filmului Francez pare cea mai bună din ultima vreme. Filmele sunt actuale (mai multe dintre ele fiind proiectate la Cannes anul acesta), iar oferta este foarte diversă, de la filme de animație la filme politice. În prima zi a festivalului de la Cluj a rulat, printre altele, și primul film al Evei Ionesco, ”My Little Princess”, povestea cvasi-autobiografică despre copilăria alături de mama sa, fotografa Irina Popesco, transformată aici în Hanna Giurgiu, în interpretarea lui Isabelle Huppert.
Filmul relatează episodic, sacadat, relația tensionată dintre mamă și fiică. Prima, cu ambiții de fotografă, obsedată de moarte și sexualitate, a doua, modelul ei inocent, convinsă să pozeze în ipostaze care, sincer, sunt la marginea pornografiei. Filmul nu este foarte bun, dar are momentele sale. Principala problemă sunt cele două actrițe (Huppert și Anamaria Vartolomei), care sunt foarte talentate, dar sunt lăsate cam de capul lor. Așa că avem o serie de manifestări histrionice, gesticulări și înjurături care obosesc de la o vreme. Fondul sonor este bogat, dar nu este un tot unitar (din punct de vedere muzical). Iar numărul impresionant de costume, decoruri și stilul liber de povestire au efectul advers al unor gafe de montaj destul de supărătoare (de exemplu, bretele de pe umerii fetei au tendința să cadă și apoi să se ridice singuri). Pe de altă parte, filmul nu arată deloc rău. Deși este filmat în puține locații și decorurile nu sunt foarte ofertante (cu excepția „atelierului” mamei), lumina este foarte bine folosită și, alături de narațiunea destul de laxă, dă filmului o aură onirică. Percepem ”My Little Princess” ca pe un vis, ca pe o fantezie à la Lewis Carroll, care este citat - printre alții - în film.
Posts
No comments:
Post a Comment