Jodaeiye Nader az Simin
(Iran, 2011)
Regia: Asghar Farhadi
Cu: Peyman Moaadi, Leila Hatami, Sareh Bayat, Sarina Farhadi
Rating: 3.5/5
Am scris deja despre „Nader și Simin, o despărțire” pe scurt aici, dar consider că merită câteva cuvinte în plus. Răsfățat la Berlin (Ursul de Aur, plus câte unul de Argint pentru ansamblul masculin, respectiv feminin de interpreți), filmul lui Asghar Farhadi spune povestea unui cuplu iranian pe cale de a se destrăma care încearcă să facă ce e mai bine pentru fiica lor de aproximativ 13 ani, Termeh. Însă divorțul este amânat pentru că tatăl este implicat într-un alt proces, în care este acuzat că a provocat avortul lui Razieh, o femeie pe care o angajase să aibă grijă de tatăl său bolnav de Alzheimer. Procesul încinge spiritele, iar toate personajele (patru adulți și o fată) mint sau ascund adevărul pentru a ieși cu fața curată. Termeh este singura care încearcă să își determine părinții să spună adevărul și să lase orgoliile la o parte.
„O despărțire” este o dramă foarte exactă și foarte bine scrisă. Forța ei vine din replici, gesturi, mimică (se vede care personaj are un poker face bun și care nu), dar și din modul în care sunt compuse cadrele și montajul inteligent (aparent, scenele se înlănțuie în ordinea logică, dar elipsele dintre unele dintre ele se dovedesc foarte importante în economia finală a procesului). Mai mult, însă, filmul face o radiografie a societății iraniene contemporane, punând în scenă personaje din medii sociale diferite, de toate vârstele, în situații extreme. Punând în discuție problemele de justiție, religie, educație chiar și sănătate, filmul își sufocă ușor personajele sub „greutatea” subtextelor, iar suprapunerea conflictelor, care toate se desfășoară pe mai multe fronturi (Nader vs. Simin vs. Termeh și Nader vs. Razieh vs. soțul acesteia) împinge relația principală a filmului (formulată de titlul) undeva la periferia poveștii. Nu consider că a fost cea mai fericită idee, dar mi-a plăcut faptul că, în consecință, Termeh a devenit pivotul filmului, în jurul căreia se petrec toate evenimentele asupra cărora ea nu are niciun fel de control.
În ciuda neajunsurilor sale, „Nader și Simin, o despărțire” este un film de două ore care te ține cu sufletul la gură pe toată perioada sa, încât în unele momente ai putea jura că ai de a face cu un thriller în care adevăratul criminal trebuie prins și judecat și nu cu o dramă „de interior” despre un cuplu care se desparte.
Posts
