Cul-de-sac (UK, 1966)

Cul-de-sac

(UK, 1966)

Regia: Roman Polanski

Cu: Donald Pleasence, Francoise Dorleac, Lionel Stander

Rating: 3/5

După spusele lui Polanski însuși, pentru el și pentru co-scenaristul său, Gérard Brach, ”Repulsion” (despre care am scris nu demult) nu a fost decât o aventură comercială, având ca scop să își dovedească capacitatea de a face film în limba engleză și de a strânge capital pentru a face un film cu adevărat personal - acest ”Cul-de-sac” („Fundătura”). Și se vede oarecum de ce Polanski îl considera un proiect personal: niciun alt film al său nu seamănă atât de mult cu capodopera sa poloneză, „Cuțitul în apă”. La fel, în ”Cul-de-sac”, un duo amoros este perturbat de apariția unui al treilea personaj, iar dinamica modificărilor relațiilor dintre personaje devine mai importantă decât povestea în sine. Totuși, dacă e să privim, din 1966, în viitorul lui Polanski, ”Repulsion” însă deschide o serie de filme, printre care ”Rosemary's Baby”, ”The Tenant” sau chiar ”The Pianist” și recentul ”The Ghost Writer”, dominate de paranoia și persecuția indusă, printre altele, de un spațiu locativ claustrofobic și de o forță malefică exterioară, filme care cu siguranță sunt la fel de personale (căci altfel nu cred că Polanski s-ar fi obosit să le facă). 

În ”Cul-de-sac”, doi tâlhari care fug de lege ajung la un castel ocupat de un snob laș englez (Pleasence) și de  soția franceză mai libertină a acestuia (Francoise Dorleac, sora Catherinei Deneuve, interpreta din ”Repulsion”). Castelul este așezat pe vârful unui deal, care devine insulă în momentul în care sosește fluxul , astfel încât cei doi tâlhari rămân blocați odată ce au ajuns (de unde și una dintre semnificațiile titlului). Unul dintre ei, grav rănit, moare odată cu lăsarea nopții, iar celălalt (jucat copios de amuzant de Lionel Stander) îi obligă pe proprietarii castelului să îi suporte prezența. Așa cum am spus mai sus, triunghiul format de aceste personaje va cunoaște multe răsturnări de situație până la momentul deznodământului.

Deși explorează teme precum egalitatea dintre sexe și libertatea sexuală, precum și concepte mai universale precum lașitatea în fața unei puteri tiranice, dominante, ”Cul-de-sac” nu atinge profunzimea unui film precum ”Cuțitul în apă”. Polanski pare să submineze forța peliculei sale prin exerciții stilistice, folosind unghiuri de filmare „inedite”, dar și inutile sau planuri-secvență care își epuizează forța narativă mult prea repede (exemplul este chiar cea mai lungă scenă a filmului, care are loc în zori, pe o plajă). Deși îmi plac, în general, și Pleasence, și Dorleac și Stander și nu pot să spun că nu m-am distrat privindu-i în ”Cul-de-sac”, jocul lor mi se pare totuși mult prea artificial, bombastic pe alocuri. Stander iese în evidență totuși, reușind să ilustreze cel mai bine schimbarea rolurilor pe care o suferă personajul său, de la escroc, la „proprietar” de ostatici, la ostatic la rândul său, până la chelner în secvența în care aparențele trebuie menținute pentru vizitatorii inculți ai cuplului din castel.
 

Deși nu este un film excepțional, nu este nici cel mai slab film al lui Polanski în limba engleză (acela ar fi impresionantul ”Che?”/”What?”). În mod evident, nu este un film pentru toată lumea, dar are un farmec aparte, care merită savurat.