Tangled (SUA, 2010)

Tangled

(SUA, 2010)

Regia: Nathan Greno, Byron Howard

Voci: Mandy Moore, Zachary Levi, Donna Murphy

Rating: 3.5/5

”Tangled” este cel de-al 50-lea lung-metraj de animație al companiei Disney și, în același timp, primul realizat în 3D și primul basm pe care îl transpun integral ca animație digitală. Este bazat vag pe clasica poveste ”Rapunzel” și implică o prințesă cu părul extraordinar de lung captivă într-un turn, un hoț chipeș, o mamă nenturală rea, comploturi și animale cu puternice trăsături umane (măcar de data aceasta nu vorbesc). Problema cu animațiile Disney este că, deși îmi plac, ele cam tind să urmeze o formulă. Aceasta se deduce un pic din descrierea de mai sus, dar mai avem nevoie și de alte ingrediente: cântece (a căror calitate a scăzut odată cu timpul), happy-end-ul previzibil etc. Există și părți bune: lipsa unor voci foarte celebre, care mai degrabă distrag de la poveste decât te lasă să te bucuri de ea și refuzul modernizării excesive a poveștii (deși există unele concesii referitoare la stilul de viață contemporan, ”Tangled” păstrează în mare parte intactă lumea basmului).

Un alt compliment care trebuie adus filmului este calitatea animației. Realizatorii au reușit să păstreze stilul clasic Disney (definit încă cu ”Snow White...”și perfecționat până la ”Sleeping Beauty”) într-un univers 3D computerizat. Personajele arată complet diferit de alte personaje umane din alte desene animate recente (mai ales ”Shrek”), iar decorurile, chiar dacă amintesc de jocuri video, au o calitate picturală deosebită. Am să spun însă că 3D-ul este inutil și, din păcate, există destule momente în care tot felul de obiecte sunt azvârlite sau scuturate în fața ecranului pentru a „pune în valoare” efectul 3D. Sunt, cred, doar două secvențe care este posibil să fi fost îmbunătățite de tehnologia 3D (dar nu pot să fiu sigur): excelenta secvență a felinarelor deasupra apei și o săritură aparent în gol a eroului principal încălecat pe calul său Maximus.

M-am bucurat că, în ciuda tonului siropos, regizorii au reușit să creeze un personaj negativ credibil (departe însă de groaza pe care o inspiră personajele lor clasice). Iar ultima scenă în care acesta apare amintește de secvențele ceva mai crude, mai brutale, mai înfricoșătoare care există în fiecare animație din canonul Disney (vezi: Albă-ca-Zăpada fugind prin pădure, aproape orice scenă cu Cruella de Vil, moartea lui Mufasa etc.) Și dacă tot vorbim de tradiția Disney, să nu uităm să îl amintim pe cel care semnează muzica, Alan Menken, un nume de casă al companiei, care a câștigat nu mai puțin de 8 Oscar-uri în cariera sa (fiind nominalizat pentru mult mai multe), câte două (cea mai bună muzică și cel mai bun cântec) pentru fiecare dintre următoarele clasice moderne: „The Little Mermaid”, ”Beauty and the Beast”, ”Alladin” și ”Pocahontas”. Mă rezum la a spune doar că muzica din ”Tangled” nu se ridică la nivelul acestora... Dar nu e deloc groaznică...

”Tangled” nu este un film numai pentru copii. Iar avându-l ca producător executiv pe John Lasseter (”Toy Story”), poate însemna o schimbare serioasă de direcție în istoria Disney și care poate duce la cucerirea unor noi teritorii în animație. Avem nevoie doar de un pic de răbdare...