Des hommes et des dieux (Franța, 2010)

Des hommes et des dieux

(Franța, 2010)

Regia: Xavier Beauvois

Cu: Lambert Wilson, Michael Lonsdale, Olivier Rabourdin

Rating: 4/5

”Des hommes et des dieux”, ultimul film al lui Xavier Beauvois, a primit anul trecut Marele Premiu al Juriului la Cannes. Bazat pe întâmplări adevărate, filmul prezintă ultimele săptămâni din viața a șapte călugări de la o mănăstire catolică din Algeria. Deși aceștia au o relație bună cu localnicii musulmani, cărora le asigură chiar și asistență medicală și în comunitatea cărora sunt bine primiți, ei sunt amenințați de diferite grupări teroriste. Cei șapte călugări decid să nu părăsească satul și să plece, ci să rămână și să aștepte deznodământul.

Nu sunt un mare fan al filmelor lui Beauvois. Nici nu am văzut atât de multe. Dar ”Le petit lieutenant”, de exemplu, a lăsat o amprentă mai puternică asupra mea decât am crezut la început. Așa că am așteptat acest ”Des hommes et des dieux” destul de anxios. Filmul se deschide cu o serie de planuri lungi, statice, în interiorul și în jurul mănăstirii. Încetul cu încetul, ni se dezvăluie viața de zi cu zi a acestor călugări, amenințările care îi așteaptă și relațiile lor destul de complicate cu autoritățile, localnicii, cu teroriștii (care inițial protejează mănăstirea) și chiar cu Dumnezeu. Aflăm și unele detalii despre trecutul fiecăruia dintre ei: unul este medic de pe vremea celui de-al doilea război mondial; altul a fost instalator etc. Modul în care Beauvois ne deschide ușile secretelor personajelor sale este seducător, iar stilul este (aproape) infailibil.

Scena în care stă tot filmul este o ultimă cină la care participă toți călugării. Doctorul aduce două sticle de vin și pune o casetă cu „Lacul lebedelor”, apoi călugării își sărbătoresc ceea ce urmează să fie ultima lor seară împreună fără să mai spună vreun cuvânt. Camera lui Beauvois îi relevă pe fiecare într-o serie de cadre care progresează de la planuri medii la gros-plan-uri, timp în care pe fața călugărilor trec toate emoțiile posibile: bucurie - amărăciune - neliniște - resemnare... Merită lăudați toți actorii, dar în special Lambert Wilson și Michael Lonsdale, doi actori perfect bilingvi, care dau un plus de universalitate portretelor.

Beauvois reușește să creeze un film cu mesaj ambiguu care nu supără. Călugării, localnicii pașnici, dar și teroriștii sunt, măcar la un moment dat, priviți ca figuri christice. Filmul nu este nici religios, nici anti-religios, nici pro-musulman, nici anti-musulman. S-ar putea spune că transmite un mesaj ecumenic (pentru care a primit și un alt premiu la Cannes, de altfel), dar eu cred că ”Des hommes et des dieux” este un film despre natura umană și despre cum aceasta se împacă cu deciziile și principiile de viață ale fiecăruia. Este un film frumos, îndrăzneț, bine regizat.