Sucker Punch (SUA/Canada, 2011)

Sucker Punch

(SUA/Canada, 2011)

Regia: Zack Snyder

Cu: Emily Browning, Abbie Cornish, Scott Glenn, Oscar Isaac, Carla Cugino, Jon Hamm

Rating: 1.5/5

”Sucker Punch” este, pentru Zack Snyder, un început de drum. Dacă până acum filmele sale au fost fie remake-uri, fie adaptări ale unor benzi desenate (”300” și ”Watchmen”), ”Sucker Punch” este o poveste „originală”. Din păcate, stilul rămâne cam același: soundtrack agresiv, exces de green screen, slow-motion urmat de compensare în viteză, apoi iar slow-motion etc. Nu se poate spune că Snyder nu are un stil propriu și, într-adevăr, ai recunoaște un film de-al său de la o poștă. Dar este unul dintre cele mai agresive și mai lipsite de substanță moduri de a face filme, încât orice plăcere a vizionării este pierdută după primele 15 minute.

În ”Sucker Punch”, o tânără (Browning) este internată de tatăl său vitreg abuziv la balamuc. Acolo, alături de alte patru fete, evadează într-un vis, sub îndrumarea unei psihiatre (Cugino), unde încep să își concretizeze un plan de evadare. În această realitate alternativă, fetele sunt angajatele unui bordel/teatru burlesc, cei care au grijă de ele sunt gangsteri, iar totul pare să aibă loc undeva în anii '30. Dincolo de această lume închipuită (care nu are niciun sens), fetele pătrund în alta, care apare de fiecare dată când Baby Doll (numele „de scenă” al fetei de la început) dansează. În această ultimă fantezie, cele cinci fete sunt luptătoare cyber-punk, infruntând naziști, dragoni sau roboți sub îndrumarea unui misterios Scott Glenn.

De fiecare dată când pătrund în lumea închipuită din lumea închipuită, „Sucker Punch” devine mai degrabă un desen animat. Cele mai impresionante cascadorii și coregrafii complexe ale aparatului de filmat sunt realizate, de fapt, în fața unui ecran verde, cu toată asistența post-producției. În plus, muzica dată la maxim îi dă un aer de videoclip ieftin. Fetele ajung în această lume paralelă de atât de multe ori, iar luptele devin atât de neinteresante și fără nicio legătură cu ce se întâmplă în lumea reală (adică balamucul, nu bordelul), încât te face să te întrebi care este scopul pentru toată „pornografia” asta vizuală. Probabil că Zack Snyder încearcă să compenseze pentru excesul de abdomene și piepturi sculptate din ”300”, dar nici acest lucru nu scuză inepția filmului de față.

”Sucker Punch” este unul dintre cele mai proaste filme de până acum în acest an. Nu e la fel de oribil ca ”Drive Angry 3D”, dar până și porcăria aia avea ceva nuditate și pe Nicolas Cage rostindu-și bizar fiecare replică (una dintre cele mai bun, referitoare la un glonț pe care îl are în orbită: I know... I can feeeel it...). ”Sucker Punch” este un exploitation care nu are curaj să însemne ceva. Undeva între ”House of Whipcord”, ”Shutter Island” și ”Alice in Wonderland”, filmul se pierde în orgia de imagini și efecte sonore cu mult timp înainte ca Abbie Cornish să rostească ultima replică tâmpită din off.