The Kids Are All Right (SUA, 2010)

The Kids Are All Right

(SUA, 2010)

Regia: Lisa Cholodenko

Cu: Annette Bening, Julianne Moore, Mark Ruffalo, Mia Wasikoswska, Josh Hutcherson

Rating: 3.5/5

Nic (Bening) și Jules (Moore) sunt un cuplu de lesbiene. Fiecare a avut un copil, folosind sperma aceluiași donator. Joni (Wasikowska) și Laser (Hutcherson) au acum 18 și, respectiv, 15 ani și doresc să își cunoască tatăl biologic. Intră astfel în scenă Paul (Ruffalo), care va bulversa relațiile din familia lui Nic și Jules.

La prima vedere, filmul pare o paradă de stereotipuri din America liberală albă. Nic este o lesbiană de succes, doctoriță (chirugă, chiar...), care dorește să se impună. Jules este mai aeriană, nu știe ce vrea exact. Paul a renunțat la colegiu și la o carieră în realații internaționale, iar acum are o afacere de succes cu produse alimentare ”organice”. În ceea ce îi privește pe copii, Joni este ambițioasă, iar Laser un pic dezorientat, răsfățat, genul de adolescent tipic. În plus, aceste clișee (plus o anumită pedanterie a limbajului personajelor) nu par deloc să fie luate ușor peste picior, ci chiar lăudate. Norocul filmului este că actorii reușesc să dea viață acestor stereotipuri. Moore și Ruffalo fac două roluri onorabile, Wasikowska și Hutcherson au ocazia să se afirme și să își lărgească repertoriul, acum că sunt amândoi un pic împinși în lumina reflectoarelor, dar Annette Bening fură fiecare scenă în care apare și, pe bună dreptate, a fost scoasă la înaintare pentru un posibil premiu Oscar în februarie.

Cuvântul de ordine în ceea ce privește ”The Kids Are All Right” este simplicitatea. Cholodenko nu apelează la artificii regizorale, preferând cele mai simple mijloace pentru a spune povestea. Modul în care dinamica relațiilor dintre personaje se schimbă, de la o scenă la alta sau chiar în interiorul aceleași scene, avansează narațiunea mult mai eficient decât scenariul, pe care l-am găsit destul de slab. Nu cred că Cholodenko știa exact ce vrea să spună când a început filmul sau pe care personaj vrea să-l urmărească mai îndeaproape. De aceea, nu există o concordanță între firele narative, acestea nu se întretaie chiar cum ar trebui și multe subplot-uri sunt lăsate în aer. Cred că acest lucru a fost evident pentru realizatori, de aceea au încercat să termine filmul cu un artificiu, un final care ar închide frumos narațiunea, dar nu mi se pare că acesta reușește să convingă. Dar recomand ”The Kids Are All Right” pentru jocul actorilor și pentru că oferă, totuși, o morală și câteva subiecte de gândire/discuție.