RO 2010 - Partea a 8-a: Marți, după Crăciun

Marți, după Crăciun

(România, 2010)

Regia: Radu Muntean

Cu: Mimi Brănescu, Mirela Oprișor, Maria Popistașu

Rating: 4/5

„Marți, după Crăciun” este al patrulea film al lui Radu Muntean. Acesta a debutat în lung-metraj cu filmul produs de MediaPro (o descriere suficientă) „Furia”, continuând apoi cu foarte apreciatele „Hârtia va fi albastră” și „Boogie”, descriind o traiectorie ascendentă  ce culmină cu acest „Marți, după Crăciun”. Reluând temele din Boogie (se pare că Muntean a descoperit și el drama minimalistă și o face foarte bine), filmul le repune în discuție cu mai multă maturitate și fără prea mult mișto ieftin.

Ca și Dragoș Bucur în „Boogie”, Mimi Brănescu îl joacă pe Paul, un bărbat pe la 35 de ani, căsătorit cu un copil mic (genul de hipster reformat forțat), care trăiește o criză a vârstei sale. Spre deosebire de Boogie, Paul are o amantă - stomatoloaga fetiței sale - și pare să fie mult mai fericit alături de ea. Și, într-adevăr, filmul ne oferă o surpriză, Paul recunoscându-și relația și dorind să înceapă o viață nouă cu Raluca.

„Marți, după Crăciun” este filmat în modul deja obișnuit... cadre lungi (de lungimea unei scene), cele mai intime mai strînse, cele mai distante mai largi. Fiecare scenă acumulează tensiune și odată cu finalul eliberează și o parte din ea (dar nu toată!). Narațiunea evoluază lent, în ritmul vieții, în timp ce ne apropiem de data menționată în titlu (care însă va rămâne în afara filmului). Trebuie menționat că acesta este primul film al lui Radu Muntean care nu se petrece în intervalul orar de 24 de ore.

Cu toate acestea, „Miezul” filmului însă îl reprezintă jocul actorilor. Dacă Mimi Brănescu pare ușor nepotrivit pentru rol, dar impresionează prin sinceritatea ea, personajele feminine sunt cele care primesc cele mai multe laude. Astea spre deosebire de filmele precedente ale lui Muntean, mai ales „Boogie”, unde soția și prostituata erau mai degrabă împinse pe fundal, favorizate fiind talentele „băieților”. În rolul amantei, Maria Popistașu nu atinge absolutul, dar joacă bine, este o prezență plăcută, iar în secvența în care Paul vine cu fetița și soția (care încă nu știe adevărul) la cabinetul ei, reușește să interpreteze pefect amestecul de emoție, spaimă și suferință care domină personajul în acel moment.

Mirela Oprișor, însă, strălucește în rolul soției. Deși pare ștearsă la început (ca soția jucată de Anamaria Marinca în „Boogie”), ea izbucnește odată cu superba secvență care începe cu ea încercând să comunice cu soțul, devine apoi o mărturisire și se termină cu o ceartă conjugală perfect mimată. De asemenea, ea rostește una dintre replicile care mi-a plăcut cel mai mult în ultimul timp: „Ești o mare dezamăgire pentru mine, Paul.”

--------------

Cea mi-a plăcut personal la acest film (dincolo de interpretări și abilitatea cu care este construit) se leagă de cameo-ul lui Dragoș Bucur. Acesta apare în două scene ca (presupunem) cel mai bun prieten al lui Paul. Într-una dintre ele, el ia în mână un DVD cu „A fost sau n-a fost?”, întrebându-se daca a fost sau nu cumpărat de la Cărturești, asta după ce Bucur tocmai a jucat cu mare succes într-un alt film al lui Corneliu Porumboiu, „Polițist, adjectiv”. Genul ăsta de interplay între filme ale noului val este neașteptat și, apoi, distractiv, fiind în aceeași ligă cu Truffaut și Godard împrumutând personaje unul de la celălalt sau - într-un exemplu mai apropiat - cu Lucian Pintilie trecând prin cadru în filmul lui Alexandru Tatos, „Secvențe”.

Asta ca să nu mai vorbim de cuplul tată-fiu Mimi Brănescu - Victor Rebengiuc (prezent și în „Medalia de onoare”, de altfel) pe care regizorii „noului val” o împrumută unul de la celălalt cu dezinvoltură.