RO 2010 - Partea a 5-a: Felicia, înainte de toate

Felicia, înainte de toate

(Romania, 2009)

Regia: Răzvan Rădulescu, Melissa de Raaf
Cu: Ozana Oancea, Ileana Cernat

Rating: 3.5/5

Realizat în 2009 și amânat în premieră românească până ân iunie 2010, filmul de față este debutul regizoral al omului din spatele „noului val”, scenaristul Răzvan Rădulescu, alături de olandeza Melissa de Raaf. Lipsit de miza scenariilor anterioare semnate de Rădulescu, filmul prezintă câteva ore din viața Feliciei, româncă plecată în Olanda de vreo 14 ani, revenită în țară pentru o scurtă vizită. La finalul șederii ei, Felicia trebuie să prindă avionului care o va duce în Olanda, pentru că a doua zi trebuie să-și ia fiul dintr-o tabără.

Forța filmului constă în eficacitatea dialogurilor, care sunt - după părerea mea - în egală măsură rezultatul talentului și inspirației actorilor, scenariului, indicațiilor regizorale, dar și a alegerii inteligente a decorurilor... pentru că altfel se vorbește în intimitatea apartamentului, altfel se vorbește în taxi, altfel la aeroport, altfel în casă scărilor. Pe lângă numeroasele schimburi de replici, Ozana Oancea (interpreta Feliciei) are o sumedenie de monologuri (pentru că asta sunt de fapt) la telefon, majoritatea vorbite în olandeză. Aici este un alt punct forte al filmului, faptul că în acest caz un monolog este recepționat de public ca o conversație, elipsele dialogului devenit monolog nu doar că pot fi deduse, dar lasă impresia că ele chiar au fost auzite. Mai trebuie remarcată, pe lângă autenticitatea dialogurilor, și pe cea a personajelor.

Totuși, deși „Felicia...” e un film care mi-a plăcut și care a ocupat aproape 2 ore în care nu m-am plictisit absolut deloc, nu pot să nu remarc că minuțiozitatea cu care este construit filmului, cu migală și precizie de ceasornic, lasă o impresie de ușoară greutate. Mi se pare că realizatorii au „mers la sigur”, nu au riscat nimic, iar spectatorului i se cam oferă ceea la ce se așteaptă, nici mai mult nici mai puțin.


„Felicia...” a devenit instant un răsfățat al criticii de film din țară, oarecum în ciuda indiferenței publicului. Debutul Ozanei Oancea a fost salutat în unanimitate (si premiat la TIFF!) pe bună dreptate.