RO 2010 - Partea a 9-a: Aurora

Aurora

(România, 2010)

De și cu: Cristi Puiu

Rating: 4/5

În încheierea seriei (cel puțin până la noi premiere românești), câteva cuvinte despre „Aurora”. Doar câteva, pentru că părerea mea este că filmul trebuie văzut știind cât mai puține despre ce e vorba. Dacă noile filme ale lui Radu Munteanu și Călin Peter Netzer impresionează mai mult, raportate la operele anterioare ale autorilor, „Aurora” (de la care ne-am fi așteptat eventual la mai mult) este totuși cel mai bun film românesc al anului, până acum. Categoric, filmul trebuie văzut la cinematograf. La cele 3 ore de proiecție, este nevoie de un mediu care să-ți mențină atenția ceva mai mult decât o sufragerie comodă sau un birou cu un laptop.

În ciuda lungimii, „Aurora” se mișcă destul de bine. Puiu spune povestea fără să ne dea toate detaliile, spectatorul trebuie să încerce să ghicească cine sunt personajele, de ce s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat și ce urmează să se întâmple. Regizorul piperează acest joc cu mult umor negru, care deseori stârnește râsete absurde.

Nu sunt încă 100% convins dacă Cristi Puiu este singurul actor care putea juca rolul principal, dar acum, în retrospectivă, mi-e greu să-mi imaginez pe altcineva jucând un personaj atât de morocănos, calculat, dar și capabil de ieșiri neașteptate. Într-un fel, personajul și filmul sunt la fel: distanți, obseați de precizie, nu le este ușor să se explice, dar sunt deciși și lovesc exact acolo unde trebuie!