I pungi in tasca (Italia, 1965)

I pugni in tasca

(Italia, 1965)

Regia: Marco Bellocchio

Cu: Lou Castel, Paola Pitagora, Marino Masé

Rating: 4/5

Debutul în lung-metraj al lui Marco Bellocchio („Enrico IV”, „Buongiorno notte”, „Il regista di matrimoni”, „Vincere”...) îl are ca personaj principal pe Ale(ssandro) și pe familia acestuia: fratele mai mare, Augusto, cel responsabil, celălalt frate, Leone, epileptic (ca și Ale de altfel), sora lor Giulia și mama acestora, oarbă și foarte religioasă. Chinuit de gândul că cei trei frați mai mici și mama bolnavă sunt o povară în calea vieții liniștite a lui Augusto, Ale se decide să scape, pe rând, de fiecare dintre ei.

Din punct de vedere istoric, filmul vine într-un moment în care cinematografia italiană tocmai se debarasase de neorealism. Deși păstrează un pic din estetica curentului, stilul lui Bellocchio este foarte liber: sunt dese momentele în care aparatul de filmat de mișcă frenetic (aproape în joacă) sau tăieturile de montaj sunt frecvente, alternând de la un close-up la altul. Cu toate acestea, Bellocchio are și simțul gradării, acțiunea desfășurîndu-se gradat, motivațiile personajului sunt expuse atent înainte ca acesta să treacă efectiv la fapte.

 

Deși Bellocchio a făcut filmul cu bani împumutați de la rude și în casa copilăriei sale, filmul este o critică dură a relațiilor de familie convenționale. Sunt evocatoare pentru această teorie insistența cu care sunt prezentate diferitele patologii de care suferă membrii familiei (mama nevăzătoare, Leone are o criză de epilepsie, Ale are și el mai multe crize) și, pe de altă parte, relația dintre Ale și sora lui, care mai mult decât sugerează incestul, cu toate etapele sale: respingerea, frica, gelozia, dorința și consumarea (pe care o putem doar bănui), cu mențiunea că Giulia ar putea fi atrasă și de Augusto, căruia încearcă să-i saboteze logodna.

Numeroase elipse temporale populează filmul, de lungimi diferite (de la câteva săptămâni în episodul în care Ale minte despre examenul pentru permisul auto la doar câteva minute/ore în multe alte secvențe). Aceste elipse au rolul de a (pseudo-)dinamiza desfășurarea acțiunii, dar și de a sugera stagnarea relațiilor intra-familiare și accentuarea frămîntprilor interioare ale lui Alessandro.

Un debut impresionant, care a făcut ceva vâlvă la vremea lui, „I Pugni in tasca” („Pumnii în buzunare”) se menține ca un film puternic, acid, expresie a unui stil pe cale de afirmare.