Men in White (SUA, 1934)

Men in White

(SUA, 1934)

Regia: Richard Boleslawski

Cu: Clark Gable, Myrna Loy, Jean Hersholt

Rating: 4/5

”Men in White” aparține aceeași perioade de dinaintea implementării codului Hays despre care am vorbit un pic ceva mai jos (aici ca să fiu mai exact). Deși a ieșit pe ecrane la sfârșitul acestei perioade, filmul păstrează elemente considerate nepotrivite de către redactanții codului. Pe scurt, filmul prezintă dilema lui George Ferguson, un tânăr doctor, intern într-un spital de renume, care nu reușește să-și împace viața privată cu cea profesională. Prima este reprezentată de logodnica lui, jucată de Myrna Loy, iar a doua de Dr. Hochberg, un mare medic, care încearcă să-l călăuzească pe George pe calea unei carierea strălucite, de-a lungul căreia, însă, nu ar avea timp de prea multe altele. Însă filmul își schimbă miza pe la jumătate. Obligat să rămână singur de gardă în singura sa noapte liberă, Georgeare o aventură cu o tânără asistentă, Barbara (Elizabeth Allan). Tragedia se întâmplă peste câteva săptămâni (pe care filmul le ascunde într-o frumoasă elipsă). Lucrurile nu sunt explicate clar, dar se poate deduce ce se întâmplă: Barbara încearcă să-și provoace un avort, starea ei devine critică, este adusă la spital unde George și Hochberg o operează. Laura (logodnica) asistă și ea la operație și află ce s-a întâmplat. Dilema lui George își pierde astfel obiectul.

Ceva mai serios decât majoritatea pre-codes-urilor, ”Men in White” este un regal vizual. Fiindcă acțiunea se petrece în principal în interiorul spitalului, regizorul Richard Boleslawski și operatorul George J. Folsey trebuie să găsească unghiuri de filmare inedite în jurul saloanelor, a sălilor de conferință și a scărilor care urcă de la un etaj la altul. Beneficiază și de un decor impresionant și aproape futuristic, care, prin rigiditatea și ordinea pe care o sugerează, vine în adâncă contradicție cu frământările personajului. Și tehnica montajului este bine stăpânită, iar exemplu cel mai evident este chiar începutul filmului, care prezintă, prin tăieturi rapide, un accident pe schelele unui zgârie-nori, chemarea salvării și transportul la spital. La fel de impresionantă este scena operației, care se remarcă și prin realismul și autenticitatea cu care sunt prezentate procedurile medicale (în limita a ceea ce puteau arăta la acea vreme).

Clark Gable face un rol destul de bun. Un actor care nu mi-a plăcut foarte mult niciodată, dar despre care sunt din ce în ce mai convins că și-a făcut ceva mai bune roluri în această primă parte a carierei sale. Myrna Lor are o prestație inegală, ratând complet finalul, dar reușind să negocieze inteligent scenele lacrimogene de pe parcurs. 

Prin spectacolul vizual inedit, tratarea fără compromis a unui subiect spinos și - foarte important - refuzul happy-end-ului, ”Men in White” este un film care emoționează și impresionează, având un loc rezervat în istoria cinematografiei.