La lune avec les dents (Elveția, 1967)

La lune avec les dents

(Elveția, 1967)

Regia: Michel Soutter

Cu: William Wissmer, Noëlle Frémont, Michel Fidanza

Rating: 3/5

Prim opus al „noului val elvețian”, Luna cu dinți de Michel Soutter este un film dezordonat, care atestă influența Noului Val Francez. Urmărind vag un fir narativ (rebelul fără cauză William întâlnește o fată etc.), filmul este lăsat absolut liber în cea mai mare parte a timpului, astfel încât scenele se înlănțuie parcă după starea de spirit a protagonistului, personaje apar, dispar și/sau reapar în momente întâmplătoare, zoom-urile și mișcările rapide de aparat abundă, iar oamenii vorbesc în citate.

Nu că nu ar fi lucruri de văzut în la „Lune avec les dents”. Din contră, alb-negrul elegant dă naștere unor imagini aproape feerice, precum plutirea fulgilor de zăpadă deasupra capetelor unor muncitori care își pasează aproape elegant niște lăzi. Alteori, imaginile sunt dure, murdare, precum interioarele mizere sau balta de noroi din fața casei lui William prin care Noëlle este obligată să plece la sfârșitul filmului. Unele cadre statice au încărcătura unor instantanee fotografice (omul care îi urează ”Good Luck!” lui William, acesta din urmă citind singur în pat).

Iar cel mai frumos moment al filmului este cu adevărat abstract. Noëlle dansează în fața picturi, în care o femeie este văzută pe jumătate ca exterior și pe jumătate ca interior, pictură pe care cei doi o vor purta după ei pe stradă, capetele lor ieșind pe deasupra unei imagini care ne arată în același timp fațada și interiorul ființei umane, în cel mai pămîntesc sens al acestora.