Ucho
(Cehoslovacia, 1970)
Regia: Karel Kachyna
Cu: Jirina Bohdalová, Radoslav Brzobohatý
Rating: 4.5/5
Cehoslavacia, sfârșitul anilor '60. Căsătoriți de 10 ani, Anna și Ludvik se întorc acasă după o petrecere simandicoasă. Cuplul este evident disfuncțional... Anna este alcoolică, iar Ludvik este workaholic. De cum ajung acasă, încep să observă că ușile sunt deschise și cheile de rezervă lipsesc. Anna e prea amețită să-și dea seama ce se întâmplă, iar Ludvik prea preocupat. La dineul de la care a venit, tocmai a aflat că șeful său, Ministrul Construcțiilor a căzut în dizgrație și a fost arestat alături de alți colegi de-ai lui. Așa că singurul lui gând este să distrugă toate documentele oficiale din casă. Nu durează mult până când oamenii străini încep să de roată casei lor și, după ce suspansul atinge cote alarmante și scandalul domestic la fel, sună în sfârșit la sonerie. Ludvik iese pregătit să fie arestat, dar descoperă ca de fapt sunt câțiva colegi de-ai lui care vor să mai petreacă un pic. După ce aceștia pleacă într-un final, cuplul își reia certurile obișnuite, ea fiind acuzată de alcoolism și adulter, el de carierism, egoism și adulter, până când descoperă că locuința lor este împânzită de microfoane, venirea colegilor lui Ludvik a fost probabil o diversiune, iar cineva încă îi urmărește. Până și pistolul - ultima soluție - le-a fost luat. Resemnați și complet fără speranță, cei doi primesc un telefon. Ludvik este numit de Tovarășul nr. 1 Ministru al Construcțiilor. Ultima replică este a Annei: ”Ludvik, îmi este frică...”
Titltul filmului, ”Urechea”, desemnează acel aparat al oricărui stat totalitar care se ocupă de ascultarea telefoanelor, monitorizarea indivizilor, adunarea de informații compomițătoare. Luând o poziție curajoasă împotriva sistemului comunist impus în Cehoslovacia, filmul a fost interzis imediat ce a fost terminat și nu a ieșit pe ecrane până în 1989. Deși nu este deloc subtil în ceea ce privește tehnicile prin care statul își atingea scopurile, ”Ucho” este deosebit de atent în caracterizările personajelor, sugerând tipurile umane pe care sitemul le cultiva, aceia capabili de a-și călca vecinii în picioare și de a se denunța reciproc, cei care se pretau cel mai bine la a fi racolați, folosiți și, apoi, cel mai ușor de debarasat odată scopul lor împlinit. În aceeași măsură, filmul susprinde starea de spirit a oamenilor de rând, care oscilau între paranoia și spaimă justificată.
Cehoslavacia, sfârșitul anilor '60. Căsătoriți de 10 ani, Anna și Ludvik se întorc acasă după o petrecere simandicoasă. Cuplul este evident disfuncțional... Anna este alcoolică, iar Ludvik este workaholic. De cum ajung acasă, încep să observă că ușile sunt deschise și cheile de rezervă lipsesc. Anna e prea amețită să-și dea seama ce se întâmplă, iar Ludvik prea preocupat. La dineul de la care a venit, tocmai a aflat că șeful său, Ministrul Construcțiilor a căzut în dizgrație și a fost arestat alături de alți colegi de-ai lui. Așa că singurul lui gând este să distrugă toate documentele oficiale din casă. Nu durează mult până când oamenii străini încep să de roată casei lor și, după ce suspansul atinge cote alarmante și scandalul domestic la fel, sună în sfârșit la sonerie. Ludvik iese pregătit să fie arestat, dar descoperă ca de fapt sunt câțiva colegi de-ai lui care vor să mai petreacă un pic. După ce aceștia pleacă într-un final, cuplul își reia certurile obișnuite, ea fiind acuzată de alcoolism și adulter, el de carierism, egoism și adulter, până când descoperă că locuința lor este împânzită de microfoane, venirea colegilor lui Ludvik a fost probabil o diversiune, iar cineva încă îi urmărește. Până și pistolul - ultima soluție - le-a fost luat. Resemnați și complet fără speranță, cei doi primesc un telefon. Ludvik este numit de Tovarășul nr. 1 Ministru al Construcțiilor. Ultima replică este a Annei: ”Ludvik, îmi este frică...”
Posts
No comments:
Post a Comment