Silver Lode (SUA, 1954)

Silver Lode

(SUA, 1954)

Regia: Allan Dwan

Cu: John Payne, Lizabeth Scott, Dan Duryea

Rating: 3.5/5
 

În ziua în care trebuia să se însoare (care este chiar 4 Iulie), Dan (Payne) este arestat de un fost hoț de vite care acum pretinde că este șerif federal (Duryea), sub acuzația de crimă. Dan cere un răgaz de 2 ore în care să-și dovedească nevinovăția, dar lucrurile nu merg deloc cum trebuie, iar încet-încet, toți aproapiații lui se întorc împotriva sa. În final, logodnica lui Dan falsifică o telegramă care îi dovedește nevinovăția (telegrama adevărată întârzie), iar happy-end-ul este destul de amar. ”Silver Lode” are o poveste asemănătoare cu mult mai titratul ”High Noon”, cu Gary Cooper și Grace Kelly, și - la fel ca și acesta - și filmul de față denunță epoca McCarthy și „vânătoarea de vrăjitoare”.

Regizorul Allan Dwan a făcut filme încă de la începutul cinematografiei americane și ar fi putut fi menționat alături de alți pionieri și alergători de cursă lungă ai Hollywood-ului, precum D.W. Griffith, Raoul Walsh sau Michael Curtiz. În schimb, cariera lui însumează mai mult producții rare, filme de gen și serie B care atestă individualitatea și o oarecare independență de care Dwan s-a bucurat (dar pe bani puțini). În ”Silver Lode”, el nu ascunde critica împotriva lui McCarthy în spatele unor metafore prea complicate, preferând să fie destul de transparent, numele personajului negativ fiind McCarty. Multe filme din epocă sunt privite ca alegorii politice, dar ”Silver Lode” este unul dintre puținele care este foarte deschis asupra mesajului său.

Pentru aproximativ 45-50 de minute, filmul este un western clasic, care creează tensiune narativă prin acumularea de evenimente și o foarte riguroasă gradare a acțiunii. În ultimul act, însă, filmul prinde aripi (adică, în același timp, este eliberat de constrângeri, dar și scăpat un pic din frâie de regizor): Dan trebuie să fugă de toți semenii săi, neavând prea multe locuri în care să se ascundă în micul oraș din deșert. Punctul culminant este un travelling lung, în care John Payne traversează câteva străzi într-un singur cadru, ascunzându-se de urmăritori după case și fântâni. Acest cadru este reluat ca demonstrație în documentarul lui Scorsese despre filmul america - ”A Personal Journey....” Confruntarea finală între falsul bandit și falsul șerif se va da în turla bisericii, încheind cumulul simbolistic al filmului.