Amer (Franța/Belgia, 2009)

Amer

(Franța/Belgia, 2009)

Regia: Hélène Cattet, Bruno Forzani

Cu: Marie Bos, Cassandra Forêt, Charlotte Eugène Guibeaud

Rating: 2/5

Premisa debutului în lungmetraj a cuplului de realizatori belgieni (?) părea interesantă: un giallo experimental, care reduce trăsăturile genului la minim, insistând asupra creerii unei atmosfere specifice, apăsătoare prin intermediul imaginilor și a sunetelor/muzicii. Sunt prezentate trei momente din viața Anei. În prima parte, ea este o fetiță, terorizată de guvernantă și de recenta moarte a bunicului ei, stare care se accentuează după ce își vede părinții făcând sex în dormitor. Această primă secțiune este realizată la intensitate maximă, ca un veritabil film horror. A doua parte o regăsește pe Ana adolescentă, flirtând cu o gașcă de motocicliști, act întrerupt sever de mama sa. A treia bucată a filmului pare și ea o structură în 3 micro-acte. După o orgasmică călătorie cu taxi-ul, Ana se reîntoarce la casa copilăriei, redescoperind-o. Ziua, pare să aștepte venirea cuiva. Dar noaptea, este atacată de un străin. Taximetristul care a dus-o acasă reapare și încearcă să o salveze, dar descoperă că, de fapt, Ana nu este atacată de nimeni, dar trauma sexuală a transformat-o într-o ciminală schizofrenică, care sfârșește prin a ucide și, apoi, prin a-și lua propria viață.

Ca un giallo clasic, este possibil ca ”Amer” să fi fost un film chiar enjoyable. Mi-l imaginez pe Klaus Kinski dublat în italiană în rolul taximetristului amenințător care se dovedește a fi doar o sărmană victimă și, eventual, o actriță americană de mâna a treia zbierând, apoi rânjind în ultima parte a filmului. Din păcate, abordarea devine plictisitoare foarte repede. După câteva jolt-uri devine evident că nu pot să mențină această atmosferă prea multă vreme. Jocurile-uri în primele minute ale filmului, de culori și sunete sunt prelungite până când nu mai înseamnă nimic. Schimbarea de ton din a doua parte este binevenită (ceva mai jucăuș), dar partea a treia este groaznică. Aș putea să trec ușor cu vederea implauzibilitatea și puerilitatea deznodământului (after all, câte filme de gen nu sunt așa?), dar excesul de violență și sexualitate aberantă cu care acesta este prezentat lasă un gust mult prea amer pentru a putea fi digerat în voie.