Viy (URSS, 1967)

Viy

(URSS, 1967)

Regia: Georgi Kropachyov, Konstantin Yershov
Cu: Leonid Kuravlyov, Natalya Varley, Aleksei Glazyrin

Rating: 4/5

Basmele și poveștile populare nu sunt supuse cenzurii. Ele pot fi porcoase, înspăimântătoare, subversive, eterne. Ele pot speria copii, fascina ascultătorul și se pot opune vremurilor în care sunt povestite. Gogol pretinde că povestea ”Viy”, pe care este bazat acest film, este în totalitate rodul imaginației populare, el doar transcriind-o. O adaptare cinematografică presupune mai multă intervenție din partea artiștilor, dar cei doi regizori (Georgi Kropachyov și Konstantin Yershov) își propun să lase aceeași impresie, a unei povești care așa cum o vedem a fost imaginate și povestite timp de veacuri, realizând, în același timp, primul film horror sovietic.

În ”Viy” (tradus în engleză ca ”Spirit of Evil”), trei tineri preoți (ucrainieni) pleacă în vacanță de la seminar. Ei se rătăcesc pe drum și înnoptează la casa unei babe, care îi pune pe fiecare într-o altă încăpere. Khoma Brutus este trimis în grajd și, nu după scurtă vreme, este vizitat de băbuță. Ceea ce începe ca o simplă (chiar dacă foarte creepy) scenă de seducție, devine supranaturală în momentul în care femeia (care se va dovedi a fi o vrăjitoare) îl încalecă pe preot și îl folosește ca pe o mătură, zburând în cârca lui deasupra pășunilor încețoșate. Când aterizează, Khoma începe să o bată pe vrăjitoare, dar descoperă că aceasta s-a transformat într-o fată frumoasă, așa că își ia tălpășița cât poate de repede. Întors la seminar, el este chemat de un boier a cărui fiică tocmai a murit și i se spune că ultima dorință a ei a fost ca Khoma să se roage pentru sufletul ei. Astfel că preotul nostru va petrece următoarele 3 nopți închis într-o mică biserică, alături - evident! - de cadavrul aceleași fete posedate de vrăjitoarea pe care tocmai a întâlnit-o.

Marele merit al filmului este ambiguitatea. Alte filme ar încerca să explice originile vrăjitoarei, să ofere indicii mai mult decât sugestive asupra intențiilor pe care aceasta le are cu sufletul preotului și, eventual, să îl facă pe acesta un om până atunci moral, dar atras irezistibil de frumusețea vrăjitoarei. Câteva dintre aceste păcate se întâlnesc într-o altă adaptarea, mult mai liberă, a poveștii lui Gogol: ”La maschera del demonio”, de Mario Bava (un film la fel de fascinant, totuși, în felul său). Kropachyov și Yershov, însă, nu se uită la detalii. Ei preferă să ne introducă direct în acțiune, fără să înțelegem exact ce se întâmplă și de ce, dar resimțind aceeași teamă pe care o arată și Khoma. Iar acesta, departe de a fi un student eminent sau un om cu fibră morală. În afară de nopțile pe care le petrece terorizat de fata care tot învie din morți, în restul timpului este un bețiv care se bucură de viață și nu știe cum să scape de sarcina ce i-a fost încredințată. În plus, mai este și laș. Iar astfel ajungem la a doua mare calitatea filmului: umorul! Leonid Kuravlyov creează un personaj inedit, extraordinar, a cărui pozne și beții diurne contrabalansează ororile nopții.

Ajungem și la partea de horror a acestui film. Sincer, nu se poate spune că există sperieturi în ”Viy”, dar există un sentiment de amenințare continuu, există teama și presentimentul că urmează să se întâmple ceva neplăcut. Iar realizatorii pun în scenă patru secvențe „de groază” de o mare inventivitate plastică și vizuală: zborul vrăjitoarea în cârca preotului la început, prima noapte de priveghi, în care fata îi dă roată neîncetat preotului, a doua noapte, în care sicriul însuși îl atacă pe nefericit și, în final, a treia, în care vrăjitoarea cheamă toate spiritele malefice, manifestate ca o procesiune de mâini uriașe care ies din pereții biserici, vampiri, vârcolaci și (dezamăgitorul) Viy, șef al trolilor în tradiția rusească. 

Dacă cronica mea despre ”Tôkaidô Yotsuya kaidan ” nu v-a convins, am o slăbiciune pentru horror-uri/thrillere/mistere supranaturale, cum nu prea se mai fac în ultima vreme. ”Viy” este unul dintre cele mai bune din tagma sa, iar la o vârstă de 40 și ceva de ani pare mai în vigoare ca oricând.