Unstoppable (SUA, 2010)

Unstoppable

(SUA, 2010)

Regia: Tony Scott

Cu: Denzel Washington, Chris Pine, Thandie Newton

Rating: 2.5/5

În ultima vreme, am devenit un admirator tacit al lui Tony Scott. În timp ce fratele său, Ridley, a devenit mult prea ambițios pentru cât mai poate oferi, Tony pare decis să semneze filme de acțiune oneste, în bunul stil tradițional al Hollywood-ului. Iar pentru acesta, începând cu ”Man of Fire” (2004), l-a cooptat pe Denzel Washington drept colaborator fidel, iar eforturile perechii au cunoscut apogeul - după părerea mea - anul trecut, cu remake-ul la ”The Taking of Pelham 1 2 3”. ”Unstoppable” este un companion piece pentru acesta din urmă, ambele având o preocupare feroviară.

În ”Unstoppable”, veteranul Frank (Washington) și rookie-ul Will (Chris Pine) sunt mecanici de locomotivă care pornesc în urmărirea unui tren plin de chimicale periculoase scăpat de sub control, pe care trebuie să-l încetinească înainte ca acesta să deraieze într-o zonă foarte populată. Problema este că filmul pare steril. Da, sunt scene de acțiune bine făcute, cu hiperbolele de rigoare (explozii instantanee, aglomerarea pericolelor pe sistemul „bulgărelui de zăpadă” etc.), dar nimic mai mult. Celor două personaje principale li se lipește o poveste personală artificială, care nu poate să fie decât inutilă. Într-un film care mizează doar pe adrenalină, este imposibil să simți vreo atașare față de vreunul dintre personaje. Rămâne doar Denzel Washington, care pare să își ia personajul în serios și este o adevărată plăcere să urmărești un actor bun  reușind să fure 2-3 scene într-un astfel de film. Uluitor este că, în ”The Taking of Pelham 1 2 3”, personajul lui Washington era mult mai bine conturat, iar back-story-ul de rigoare servea ca motivație în plus să rezolve situația. Încă un motiv pentru care ”Unstoppable” mi se pare inferior celui mai apropiat frate al său.

Trebuie să mai recunosc că sunt ușor blazat de filmele de acțiune, așa că - deși Scott pare să regizeze unele secvențe de parcă am fi într-un film horror - nu pot să spun că am simțit vreun moment că personajele sunt în pericol și eram mai mult decât convins că totul o să se termine cu bine. Vizual, filmul este aceeași combinație de tremurături, zoom-uri și învârteli care a devenit standard-ul unui film de Tony Scott în ultimul timp (și de care, sincer, am început să mă satur), dar imaginile spun o poveste coerentă. Este interesant de urmărit faptul că filmul este filmat aproape în întregime din aceeași parte a șinelor. Astfel că, în prima parte, trenul în care se află Washington și Pine se deplasează de la stânga la dreapta, iar trenul scăpat de sub control vine înspre ei, de la dreapta la stânga. Aceasta este variație pe o formulă narativă tradițională: în filmele epice clasice, de exemplu ”Lawrence of Arabia”, direcția de mers este de la stânga la dreapta, care în cultura occidentală este și direcția în care citim, deci mișcarea pare naturală, iar continuitatea narativă este asigurată. În ”Unstoppable”, având cele două direcții simultan, se sugerează - încă înainte să fie clar- faptul că cele două trenuri  (și fire narative până atunci distincte) urmează să se intersecteze. Odată ce acest lucru se întâmplă, cei doi mecanici pornesc doar cu locomotiva după tren, în direcția dreapta-stânga (direcția anti-narativă). Efectul este senzația că ne aflăm într-o cursă contra-cronometru, care s-ar putea să se dovedească fatală pentru eroii noștri.