RO 2010 - Partea a 13-a: Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu

Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu

(România, 2010)

Regia și scenariul: Andrei Ujică

Rating: 4/5

Aproximativ 25 de ani de carieră politică în 3 ore de film compilat integral din imagini de arhivă, fără niciun fel de comentariu din off și fără subtitrări sau orice alt fel de precizări scrise care nu apăreau în original pe materialul de arhivă. Dincolo de imposibilitatea de a clasa filmul (e documentar? nu e?... ca o mențiune, nota de 4/5 e absolut fără nicio relevanță), acesta mai ridică problema subiectivității interpretării sale, pentru că fiecare îl vede cu propriile sale prejudecăți, cu propriile sale opinii politice și cu propriile sale amintiri.

Personal, nu mă fascinează personajul Nicolae Ceaușescu. Dar m-a fascinat un film care a menținut un pacing dramatic și chiar suspans pe parcursul a trei ore de istorie pe care o cunoșteam, cu un personaj care nu prezintă absolut nicio evoluție. Nu există progres psihologic, îndeplinirea unor idealuri, nici măcar revenirea asupra sau constatarea greșelilor vieții în momentele de final. Doar o limbă de lemn și o gândire pe măsură. În tot filmul există doar un singur moment în care Nea Nicu arată ca un lider, acela în care condamnă, „în uralele mulțimii”, intrarea armatei sovietice în Cehoslovacia. Dar următoarele sale discursuri (în special în fața liderilor străini) arată ca o groaznică parodie a celui de dinainte, iar Ceaușescu se afundă în ridicol pe măsură ce gesturile sale devin mai ample și mai nervoase, iar cuvintele sale evocă la nesfârșit miticul „materialism dialectic și istoric marxist-leninist”.

Fascinant nu este personajul Nicolae Ceaușescu, ci personajul mai degrabă absent al acestui film, despre care ne sunt sugerate multe: acea foarte originală democrație românească (pe care dictatorașul o laudă într-un discurs), întreținută de aparatul de stat și de partid care genera acest infailibil cult al personalității, dar și de diverșii lideri străini care îi strâng mâna lui Nea Nicu și îi laudă realizările, parcă întrecându-se unul pe altul să-i facă o primire mai fastuoasă: Carter îl numește „un mare lider de stat”, coreenii de nord au pregătit o uriașă coregrafie pe un stadion în cinstea lui, iar regina în plimbă prin Londra cu caleașca... Între documentar, eseu cinematografic și „film artistic de montaj”, ”Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu” este și un film de groază. Cu cât Ujică se abține mai mult de la explicații și de la un montaj senzaționalist, cu cât filmul este mai rece, cu atât devine mai frapant.