RO 2010 - Partea a 14-a: Despre alte mame

Despre alte mame

(România, 2010)

Regia: Mihai Ionescu, Tiberiu Iordan 

Cu: Marius Cordoş, Gavril Pătru 

Rating: 2.5/5

Cinci prieteni petrec o zi în Gara de Nord, filmând materialul brut al unei posibile viitoare docu-drame despre oamenii obișnuiți pe care îi întâlnești în gări, dar și vorbind despre mamele lor și alte chestii. După miezul nopții, însă, un ofițer de la criminalistică le cere să îl ajute, sperând că printre imaginile filmate de ei s-ar putea regăsi, din greșeală, un indiciu important.

„Despre alte mame”este un film finanțat independent, fără să sugă bani din fondurile publice, astfel încât își poate permite să fie prost. Numai că - spre deosebire de alt film românesc de anul acesta - nu este chiar prost. Bineînțeles, lungile discuții anecdotice despre mame și tendința aproape patologică a realizatorilor de a lungi secvențele reușite (precum intervenția unui „trubadur” sau o discuție despre traducerea înjurăturilor) lasă un gust amar, iar în ciuda strădaniilor tuturor celor implicați, se simte că unii sunt amatori încercând să pară mai profesioniști decât sunt.

Dar (căci există un dar), avem noroc: actorii sunt sinceri și reprezintă tipologii clare. Nu le prea au ei toți cu dialogurile și monologurile (care și așa sunt cam extinse), dar îi receptăm ca pe niște oameni adevărați, despre care aflăm totuși destule și putem să simpatizăm cu destinul lor inerent tragic. Mai mult, întrebările pe care și le pun ei la un moment dat despre ce ar pune într-un film care ar povesti ziua lor sunt perfect valabile și în acest moment se întâlnesc puncte de vedere diferite: unul ar prezenta numai cu au filmat, au vorbit și au băut. Altul l-ar pune și pe „trubadurul” cu chitara ș.a.m.d. Toți ar căuta un sens al acestei zile („ce l-ar interesa pe spectator”), iar faptul că ei (și regizorii filmului) par conștienți că acesta mai degrabă nu există atestă o preocupare serioasă pentru cinema și o dorință de a face un film onest, relevant, percutant.

În plus, este relativ bine filmat, predominând cadrele lungi, dar nu neapărat cadrele-secvență. Dezavantajul este că, astfel, prin montaj se încalcă linia de perspectivă de câteva ori și efectul este un pic brutal, dar să zicem că nu este un aspect foarte deranjant. În schimb, cadrul-cheie al filmului, filmat prin intermediul ecranului camerei de filmat a protagoniștilor este foarte reușit, precum și filmările de noapte, cu lumina difuză a luminilor gării care parcă ne face să simțim frigul și umezeala aerului. În ciuda gargarei sentimentale, „Despre alte mame” poate fi receptat în primul rând la nivel vizual. Nu este de mirare că, în anumite momente, chiar dacă niciunul dintre cei cinci nu este în prim-plan, spectatorul s-ar identifica mai bine cu operatorul dintre ei (care nici nu dezvăluie atâtea despre mama sa și poate substitui mai îndeaproape privirea din sala de cinema).

Sigur, toată povestea cu filmarea indiciului cheie (cam prea anti-”Blow-up” pentru gustul meu) nu este cea mai fericită idee/rezolvare, iar alte defecte există. Dar spre deosebire de alte debuturi independente românești - precum „WebSiteStory” sau „3 păzește!” - „Despre alte mame” arată a film adevărat. Și nu e așa de rău pe cât pare.