Carancho (Argentina/Chile/Franța/Coreea de Sud, 2010)

Carancho

(Argentina/Chile/Franța/Coreea de Sud, 2010)

Regia: Pablo Trapero

Cu: Ricardo Darín, Martina Gusman, Carlos Weber

Rating: 3/5

Interesul meu pentru acest thriller argentinian a pornit de la faptul că interpretul din rolul principal este Ricardo Darín, protagonist al oscarizatului (și supraestimatului) ”El secreto en sus ojos”. Am fost plăcut surprins de ”Carancho”, care are ușor aerul unui ”Bringing Out the Dead” sud-american destul de dur și explicit, fără exces de melodramă.

Titlul (în traducere liberă „vulturul”) face referire la termenul cu care sunt denumiți  avocații care bântuie sălile de așteptare ale spitalelor de urgență și momesc clienți care să dea în judecată firmele de asigurări, câștigând mult mai mulți bani din afacere decât aceștia. Sosa (Darín) este un astfel de personaj, fost avocat serios care și-a pierdut licența, obligat de datorii să speculeze tragediile rutiere (filmul începe cu niște statistici înfiorătoare despre siguranța pe șoselele argentiniene) și nu se sfiește să aranjeze astfel de accidente. Legătura lui cu realitatea (și posibila cale de ieșire din necazuri) este o tânără doctoriță de ambulanță de care se îndrăgostește. Dar ghinionul și corupția sistemului (plus câteva decizii nefericite) le refuză posibilitatea unui happy-end.

Dincolo de interpretările solide ale lui Ricardo Darín și Martina Gusmanm, filmul impresionează prin seria de cadre lungi, neîntrerupe, adesea depășind 4-5 minute și acoperind momentele-cheie ale filmului (secvențe de acțiune, un accident plănuit care iese prost, dar și un moment în care cei doi protagoniști dansează la o nuntă). Punctul culminant este cadrul de final, care începe într-o ambulanță, merge la sediul unui accident, aproape că intră sub mașina din care Sosa este scos, apoi îi urmărește pe cei doi într-o altă mașină cu care fug de la locul accidentului, pînă când o altă mașină le taie calea...

În rest, însă, filmul este destul de convențional și nu aduce nimic nou. Dar am apreciat tonul sobru (poate un pic alarmist) și profesionalismul echipei tehnice destul de mult cât să îl recomand ca o alternativă ușor mai naivă a thriller-ului de duzină american.