Am sărit deschiderea oficială cu ”Pirate Radio” pentru că Filarmonica Transilvania a cântat Concertul pentru Vioară al lui Tchaikovschi și Simfonia ”Neterminată” a lui Schubert la Biserica Reformată de pe Kogălniceanu... and it was totally worth it. De asemenea, am decis să renunț la fundalul galben, din motive evidente. Anyway, singurul film pe care l-am văzut azi a fost:
El penalti más largo del mundo (Spania, 2005)
Regia: Roberto Santiago
Cu: Fernando Tejero, Marta Larralde, María Botto
Rating: 2.5/5
Nota de mai sus e un pic cam dură, dar așa îmi este obiceiul. Adevărul este că, pentru un început de festival, nu a fost deloc rău. Povestea este ușoară: un portar de mâna a unșpea din liga a III-a spaniolă trebuie să apere un penalti (penalty?) decisiv, care este amânat cu o săptămână în care are timp să se pregătească, să treacă printr-o schimbare profundă și să o cucerească pe fata visurilor sale. Sunt cam multe divagații pe parcurs (filmul se putea termina în 75 de minute, în loc de 101), dar am râs sincer de mai multe ori pe parcurs și în final am simțit tensiunea de dinaintea loviturii de pedeapsă. Iar filmulețul care însoțește genericul de final este un sign-off excelent.
Pare să existe un mesaj încifrat în povestea filmului despre menirea râsului (și, implicit, a comediei), care este văzut drept un instrument care apropie oamenii. Cert este doar că fiindcă filmele despre fotbal european sunt rare, iar cele bune încă și mai și (recomand recentul ”The Damned United”), ”Cel mai lung penalty din lume” este binevenit, atâta timp cât așteptările nu sunt prea mari.
Posts
No comments:
Post a Comment