RO 2010 - Partea a 11-a: Morgen

Morgen

(România/Ungaria/Franța, 2010)

Regia: Marian Crișan

Cu: András Hatházi, Yilmaz Yalcin, Elvira Rimbu, Dorin C. Zachei

Rating: 3/5

Ca regizor, Marian Crișan este cunoscut pentru scurtmetrajul său „Megatron”, câștigător al unui mic Palme d'Or la Cannes în 2008. Debutul său în lungmetraj își plasează acțiunea în Salonta (localitate de graniță din județul Bihor), unde un paznic la un supermarket se trezește pe cap cu un turc care vrea să treacă granița ilegal pentru a ajunge într-un final în Germania. Evident, cei doi nu înțeleg ce vorbesc, dar SE înțeleg unul pe celălalt, de unde și miza acestei povești.

Nu, „Morgen” nu este un film excepțional. Dar propovăduiește idealul granițelor desființate și este o oglindă a Europei integrate și neintegrate. Cea mai genială decizie (probabil a realizatorilor) a fost de a nu subtitra dialogul turcului. Astfel, spectatorul se identifică cu personajul principal, care altfel ar fi mai greu accesibil și nu neapărat simpatic (nu zic ca nu este un personaj reușit, dar este portretul unui om dificil).

Din punct de vedere stilistic, „Morgen” respectă regula o scenă - un cadru, este filmat din mână și imaginea este mult mai tremurată decât în cele mai recente filme românești. Mai neplăcut este că ea tremură mai tare în unele scene decât în altele, fără să existe neapărat o justificare logică/narativă/stilistică, doar poziția cameramanului pare a fi mai dificilă. Problema cu planurile-secvență lungi este că în multe dintre ele nu se întâmplă prea multe. Există și momente mai reușite, precum prima întâlnire a lui Nelu cu turcul. În acest cadru , acțiunea se desfășoară pe trei planuri: în cel mai apropiat, Nelu pescuiește lângă o baltă, mai în depărtare turcul se ascunde în spatele unui pod de mașina poliției de frontieră, care traversează lent cadrul în planul cel mai îndepărtat. Există o excepție de la această regulă, un cadru inserat în mijlocul altui cadru, care prezintă o imagine printr-un obiectiv infraroșu, o concesie interesantă și unică în filmul românesc, care lasă totuși impresia de nucă în perete.

Așadar, „Morgen” nu este un film genial. Dar nu am simțit greutatea celor 100 de minute de proiecție, iar povestea m-a atras. Mai notez că nici actorilor nu le reușesc prea bine toate scenele (mai ales cele bogate în conversație), dar plusează la capitolele autenticitatea limbajului, a accentelor și naturalețea mișcărilor, care sunt cele mai dificil de reprodus.