Helen (UK/Irlanda, 2008) + Joy (UK, 2008)

Helen

(UK/Irlanda, 2008)

Regia: Joe Lawlor, Christine Malloy

Cu: Annie Townsend, Sandie Malia, Dennis Jobling

Rating: 3.5/5

Multe debuturi în lung-metraj au fost, inițial, scurtmetraje. ”Jour de fête” al lui Jacques Tati a fost mai întâi ”L'école des facteurs”, iar ”Stranger than Paradise” al lui Jarmusch derivă dintr-un scurt cu același titlu. Debutul irlandezilor Lawlor și Malloy, ”Helen”, a fost precedat de scurtmetrajul ”Joy”, care însă a fost filmat în același timp și cele două pelicule mai degrabă se completează reciproc. În ”Joy”, o polițistă ne spune că urmează să vedem reconstituirea ultimilor pași cunoscuți ai unei tinere, Joy, care a dispărut cu câteva zile în urme. După care, în slow-motion, si doar în 4 sau 5 cadre care durează în total vreo 8 minute, o vedem pe sosia lui Joy traversând un parc și intrând într-o pădure, în timp ce polițista, după ce a explicat faptele, livrează un foarte liric monolog din off, care sugerează destinul dispărutei, mai mult din perspectiva autorilor (sau a universului) decât din cea a autorităților.

În ”Helen”, personajul principal este interpreta lui Joy din reconstituire, Helen. Aceasta este orfană și a avut o viață foarte diferită de a lui Joy, care provine dintr-o familie ușor privilegiată. Helen încearcă să-și substituie vieții sale cea pe care și-o imaginează că a avut-o Joy, iar filmul devine, de fapt, o aventură (în sensul antinionian al cuvântului) prin care Helen începe să se cunoască mai bine pe sine. Nu este un mare spoiler

faptul că dispariția nu este rezolvată.

Deci da, ”Helen” este ca un film de Antonioni ușor mai New Age, dar realizatorii își atestă un stil propriu: cadre lungi, monologuri din off și o atentă preocupare pentru culori (pardesiul galben, frunzele veștejite ale toamnei, rochiile roșii ale cameristelor...) Annie Townsend este o alegeră perfectă pentru rolul principal, iar alături de restul interpreților (în general, amatori) aduce un strop de realism și autenticitate peliculei. 

Chiar dacă este mai mult decât atât, ”Helen” anticipează - sper - succesul unor adevărate talente și este un exemplu perfect de ce este capabil cinematografia cu adevărat independentă.