Byôsoku 5 senchimêtoru / 5 Centimeters per Second (Japonia, 2007)

Byôsoku 5 senchimêtoru / 5 Centimeters per Second 

(Japonia, 2007)

Regia: Makoto Shinkai

Cu: Kenji Mizuhashi, Yoshimi Kondou

Rating: 4.5/5

That's right! Primul anime de pe blog! Cel mai recent film al lui Makoto Shinai este împărțit în 3 episoade:

Episodul 1 - ”The Chosen Cherry Blossoms”: Takaki Toono, în vârstă de 13 ani, călătorește cu trenul în plină iarnă, urmând să o viziteze pe o Akari, cea mai bună prietenă a lui. Acest episod demolează mitul cum că trenurile nu întârzie niciodată în Japonia.

Episodul 2 - ”Cosmonaut”:  Același Takaki Toono, acum pe cale să termine liceul, este văzut prin ochii unei alte fete, colegă de școală, îndrăgostită de el, dar căruia îi lipsește curajul să-i spună că îl iubește. Takaki Toono începe să viseze să devină astronaut, dar...

Episodul 3: Cel mai scurt episod în găsește pe Takaki Toono tânăr adult, cu o slujbă ordinară, destul de deprimat și împovărat de „tristețea care se adună de-a lungul anilor” și distanța uriașă care s-a instalat între el și Akari, pe care o vedem doar în 2-3 cadre, cât să avem o idee despre destinele separate ale celor doi. 

Stilul lui Shinkai este de a folosi mai degrabă cadre statice, în care obiectele se mișcă încet, iar povestea este spusă prin voice-over (care surprinde monologul interior al personajelor), dar mai ales prin decizii vizuale subtile (de exemplu reflexia luminii de pe diferite suprafețe - zăpadă, apă, geamuri, ochii personajelor, nori etc.) și prin folosirea unei palete largi de culori. Și dacă tot suntem la culori, trebuie vorbit despre imaginea care deschide filmul, cea a unei „ploi” de petale de flori de cireș, despre care o foarte tânără Akari spune că se deplasează înspre sol cu o viteză de 5 centimetri pe secundă. Aceasta se va dovedi o metaforă pentru modul în care, încet, dar sigur, oamenii se distanțează unul de celălalt.

Filmul se termină cu un montaj pe o melodie pop, care asamblează imagini de de-a lungul filmului, dar și câteva cadre noi, care dau câteva indicii despre destinele personajelor până în acel moment. Acest montaj vine un pic în contradicție cu stilul reținut de până atunci, iar ultimul cadru - în timp ce melodia se termină încet - refuză posibilitatea unei reîntâlniri, fie ea și doar cât o privire, între Takaki Toono și Akari, lăsând astfel impresia unui film neterminat, speriat să ajungă la o concluzie. Pe de altă parte, acest final este în ton tema filmului, accentuând senzația de vid și neîmplinire cu care tânărul nostru se confruntă.

”5 Centimeters per Second” poate fi acuzat de naivitate și chiar de sentimentalism, dar adevărul este că reușește să fie autentic din punct de vedere emoțional, totul cuplat cu un stil vizual seducător, imersiv și cele câteva acorduri de pian foarte eficiente de pe coloana sonoră.