The Sorcerer's Apprentince (SUA, 2010)

The Sorcerer's Apprentince 

(SUA, 2010)

Regia: Jon Turtletaub

Cu: Nicolas Cage, Jay Baruchel, Alfred Molina

Rating: 1.5/5

Produs de Disney (care se pare că are exclusivitatea asupra poemului lui Goethe cu același nume), ”The Sorcerer's Apprentice” („Ucenicul vrăjitor”) îl reunește pe Nicolas Cage cu regizorul Jon Turtletaub, alături de care a realizat cele două filme din seria ”National Treasure”. În plus, de data aceasta îl avem aici pe Jay Baruchel (posesorul unei voci atât de iritante încât Jerry Lewis l-ar putea da în judecată), care este eponimul ucenic al vrăjitorului și Alfred Molina în rolul vrăjitorului malefic Horvath (lol). Confruntarea dintre acesta și Balthazar Blake (Cage) începe pe vremea lui Merlin și se termină în New York-ul anului 2010. 

Sunt unul dintre (puținii?) cei cărora le-a plăcut ”National Treasure”, pe care le-am văzut ca un fel de Indiana Jones mai sărace cu duhul, dar am găsit modul în care creează și apoi descifrează mistere „istorice” destul de entertaining. „Ucenicul vrăjitor”, însă, nu oferă nimic privitorului. Este sub-mediocru. Povestea este groaznic de previzibilă, ceea ce este cu atât mai enervant cu cât firul narativ este incoerent și multe scene (în special cele de acțiune) sunt neclare. Nu am mai văzut demult un film lansat pe scară largă care să fie montat atât de amatoricește - scenele sunt tăiate înainte să ajungă la o concluzie, montajul în paralel nu funcționează deloc și nu doar o singură dată se vorbește despre lucruri care probabil au fost explicate în scene tăiate în post-producție. Dar nu vă faceți griji... deși se spune că vrăjitorii sunt oameni excepționali care își folosesc întreaga capacitate a creierului, realizatorii filmului nu își doresc ca spectatorii să fie nevoiți să-și folosească neuronii prea mult.

Există o singură secvență care dă dovadă de un pic de inspirație. Grăbit să facă curat înainte de o întîlnire, ucenicul folosește o vrajă, prin care măturile și periile prind viață, dar evident sunt de neoprit. Secvența este practic un omagiu episodului „Ucenicul vrăjitor” din filmul de animație clasic „Fantasia”, punctat chiar de tema principală din poemul simfonic al lui Paul Dukas și citate. Dar și acest moment se termină repede și nu are nimic din magia desenului animat în care Mickey Mouse se lupta cu o armată de mături neascultătoare.