Michel Strogoff (Franța/Germania, 1926)

Michel Strogoff

(Franța/Germania, 1926)

Regia: Viktor Tourjansky

Cu: Ivan Mozzhukhin, Nathalie Kovanko, Acho Chakatouny, Jeanne Brindeau

Rating: 4/5

”Mihail Strogoff” este unul dintre cele mai interesante romane ale lui Jules Verne. Deși păstrează simțul aventurii și exotismul specific autorului, povestea are un substrat politic și personaje foarte bine conturate. Filmul de față (care este doar una dintre cele câteva adaptări ale romanului) este o versiune destul de diluată a cărții, chiar dacă are o lungime de aproape 3 ore, dar este totuși o realizare fascinantă. Pe scurt, acțiunea îl surprinde pe Strogoff, curier al Țarului rus, trimis să ducă o solie foarte importantă într-un teritoriu ocupat de tătari.

Ca multe alte filme mute, deși filmate în alb-negru, și pelicula acestui film din 1926 este vopsită în diferite culori, în fucție de momentul zilei sau starea de spirit pe care o evocă (de exemplu, ziua în deșert este mai degrabă portocalie, noaptea este albastră/violet etc.) La fel, precum alte filme de prestigiu ale vremii, și ”Michel Strogoff” are câteva secvențe filmate în 2-strip technicolor, una dintre primele tehnologii care permiteau, folosind 2 pelicule (una colorată în roșu și una în verde) obținerea mai multor culori în același cadru. Una dintre scenele care beneficiază de această tehnologie este cea mai impresionantă parte a romanului, în care, odată capturat de tătari, Michel Strogoff este orbit cu o spadă încinsă.

Deși filmul este ușor melodramatic, în rest are cam tot ce își poate dori un cinefil de la un film mut: bătăi, bătălii, monarhi și baluri, doi jurnaliști pe post de comic relief, locații exotice, intrigi, spioni, trădători, țigani și o secvență de delir. În plus, menține și un ritm alert, iar de câteva ori surprinde prin tăieturile dese de montaj care par venite dintr-un film modern. Și mai trebuie menționată prestația lui Viktor Tourjansky, care începe ușor crispat, dar până în final dă dovadă de un mare talent pentru jocul în pantomimă.