La commare secca
(Italia, 1962)
Regia: Bernardo Bertolucci
Cu: Marisa Solinas, Allen Midget, Giancarlo De Rosa, Alfredo Leggi
Rating: 4/5
Debutul lui Bernardo Bertolucci în lung-metraj are la bază un scenariu de Pier Paolo Pasolini, iar cel mai apropiat corespondent cinematografic este capodopera lui Kurosawa, ”Rashomon”. ”La commare secca” (”The Grim Reaper” sau ”Cumătra uscată”, în română) începe cu imaginea cadavrului unei prostituate în apropierea unui pod peste Tibru în Roma. Urmează 5 interogatorii cu 5 suspecți diferiți, fiecare povestind (și fiecare mințind, într-o măsură sau alta) ce i s-a petrecut înainte și după momentul crimei.
Structura narativă a filmului este surprinzătoare. Fiecare relatare reia evenimentele începând cu câteva ore înainte crimei, fiecare este întreruptă la un moment dat de o ploaie torențială, în mijlocul căreia - preț de câteva secunde - o vedem pe prostituata care urmează să fie ucisă, singură în camera ei, pregătindu-se de ieșirea din acea seara. Ultimul suspect povestește un eveniment tragic ce s-a întâmplat a doua zi, după care revenim la mărturia unuia dintre suspecții anteriori, care se dovedește a fi criminalul. În final, cronologia este iar deturnată. Scena finală se petrece în dimineața în care a fost descoperit cadavru, iar, cronologic, se situază înaintea primei mărturii mincinoase a criminalului și înaintea celui de-al doilea eveniment tragic. Ceea ce finalul sugerează este că dacă criminalul ar fi mărturisit mai devreme, o a doua tragedie ar fi putut fi evitată și, în consecință, ne invită să regândim filmul și să încercăm să decriptăm celelalte posibile mărturii mincinoase.
”La commare secca” este cu câțiva ani buni înaintea vremii sale. Un film inovator nu numai prin joaca cu cronologia, dar și prin tehnicile vizuale folosite, filmul fiind dominat de lungi tracking-uri care urmăresc personajele de-a lungul decorului urban folosit. Și dacă tot suntem la personaje, să remarcăm prestația excelentă a ansamblului de actori, alcătuit în principal din amatori.
”La commare secca” este cu câțiva ani buni înaintea vremii sale. Un film inovator nu numai prin joaca cu cronologia, dar și prin tehnicile vizuale folosite, filmul fiind dominat de lungi tracking-uri care urmăresc personajele de-a lungul decorului urban folosit. Și dacă tot suntem la personaje, să remarcăm prestația excelentă a ansamblului de actori, alcătuit în principal din amatori.
No comments:
Post a Comment