Top 13 Stanley Kubrick

Merg mai departe cu seria de topuri. O observație se impune în cazul acesta: urmează unul dintre cele mai impresionante TOP TEN-uri ale unui singur artist, așa că fiecare film merită câteva cuvinte în plus.

1. 2001: A Space Odyssey (1968) - o capodoperă absolută, unul dintre puținele filme care au împins cinema-ul până dincolo de limitele sale.

2. A Clockwork Orange (1971) - nu eram sigur de poziția lui în acest top până când nu l-am revăzut recent și m-am convins că este capodopera stranie și subversivă, atrăgătoare și respingătoare, lipsită de orice compromis, pe care mi-o aminteam...

3. Paths of Glory (1957) - o perspectivă dură și neiertătoare asupra războiului, un film care devine din ce în ce mai bun după vizionări repetate.

4. Lolita (1962) - adaptare fidelă a romanului lui Nabokov, în ciuda absenței scenelor mai provocatoare (din cauza cenzurii). Forța scenariului, a regiei și a interpretărilor nu poate fi negată.

5. Barry Lyndon (1975) - echilibrat și seducător, un film „de epocă” a cărui miză este cercetarea frământărilor interioare ale speciei umane, această specie pe care Kubrick o observă „cu determinarea unui om de știință”

6. The Shining (1980) - unul dintre vârfurile genului (care este mai degrabă thriller-ul supranatural decât horror-ul)

7. Eyes Wide Shut (1999) - poate mai puțin underrated acum decât la vremea lui, filmul este în același timp dramă conjugală și fantezie suprarealistă.

8. Dr. Strangelove or: How I Learned to Stop Worrying and Love the Bomb (1964) - probabil singura satiră politică care își permite să fie precisă ca un documentar. ”The War Room” este un decor excepțional, Peter Sellers joacă trei roluri, iar finalul este exploziv!

9. The Killing (1956) - un noir clasic care se joacă cu cronologia și devine inspirație pentru multe alte filme de excepție.

10. Full Metal Jacket (1987) - filmul pe care toată lumea îl oprește după 50 de minute (pierderea lor!) găsește în teatrul războiului din Vietnam vectorii care motivează oamenii în toate acțiunile lor.

11. Spartacus (1960) - un epic ambițios, de aproape 4 ore, care nu atinge măreția datorită compromisurilor pe care Kubrick a fost nevoit să le facă cerințelor comerciale. Temele lui Kubrick se regăsesc în unele scene.  

12. Killer's Kiss (1955) - un noir tipic, dar care merită văzut pentru a vedea cum Kubrick începe să-și structureze stilul și să-și definească alegerile formale.

13. Fear and Desire (1950) - singură dudă din acest top și, sincer, unul dintre cele mai proaste debuturi ale tuturor timpurilor (merită un 1.5/5 - n.b.) Chiar dacă, iarăși, se regăsesc unele dintre temele preferate ale regizorului (războiul, dezumanizarea etc.), cred că din experiența ”Fear and Desire” Kubrick a învățat ce NU trebuie făcut într-un film.