Tuesday, May 31, 2016

TIFF 2016 - Competiție (2)


Au început să apară în competiția oficială filmele cu, dar nu neapărat despre prostituție... Multe capcane în care regizorii debutanți pot cădea, dar să vedem cum s-au descurcat doi dintre aceştia.


La pueta abierta (Marina Seresesky, 2016)  

Rosa este o prostituată de vârstă mijlocie care locuieşte alături de mama ei infirmă (fostă prostituată şi ea) într-un mic apartament din Madrid. Relația celor două este deja destul de tensionată, dar lucrurile se complică cu adevărat după ce una dintre vecine (tot prostituată, ați ghicit) moare în urma unei supradoze, iar fiica acesteia de 7 ani se ascunde în apartamentul celor două protagoniste. Este de apreciat că filmul îşi acceptă condiția de comedie lejeră şi nu caută să impresioneze prin profunzime sau prin apelul la sentimentalisme. Marina Seresesky pune abil în scenă această poveste care se petrece aproape în integralitate în apartamentul Rosei şi în curtea interioară a clădirii. Un casting excelent completează lista de elemente care recomandă acest film. Finalul virează un pic prea mult înspre wish fulfillment, dar per ansamblu nu am prea multe de reproşat acestui film. Pe imdb.com nu e deschisă încă votarea, așa că luați-l cât încă e cald!


De l'ombre il y a (Nathan Nicholovitch, 2015)  

Cu mai multe ambiții stilistice decât filmul anterior, „De l'ombre il y a” își plasează acțiunea pe cealaltă parte a mapamondului, în Cambogia, unde un travestit francez ajunge să păstorească o fetiță răpită de traficanți de ființe umane (sau, posibil vândută de proprii părinți). E un film care m-a adus adesea cu gândul la Claire Denis, datorită elipselor temporale, intensitatea din privirea interpretului din rolul principal (David D'Ingeo, co-autor al scenariului) sau subplot-urilor mai degrabă sugerate decât dezvoltate (de exemplu: travestitul are o prietenă care lucrează pentru Națiunile Unite și încearcă să pună mâna pe un fost Khmer Rouge responsabil de un genocid în masă). Mediul în care este plasată acțiunea și alegerea formatului 4:3 îl apropie un pic și de filmele lui Pedro Costa, iar totul este grefat pe o poveste à la ”Taxi Driver”. Acesta este cu siguranță unul dintre filmele cele mai solide din competiție și ar merita măcar un premiu de interpretare. 

Sunday, May 29, 2016

TIFF 2016 - Competiție (1)

Primele două filme din competiție pe care le-am văzut, unul după celălalt, au format un neașteptat double-bill, ambele vorbind despre memorie (sau pierderea ei), degradarea relațiilor interumane și apelul la ficțiune ca alternativă/cură a realității. 


Island City (Ruchika Oberoi, 2015)

Pentru spectatorii recurenți ai festivalului, este inevitabilă comparația cu filmul care a câștigat Trofeul Transilvania acum 3 ani, „Corabia lui Tezeu”. Aceeași țară de origine (India) și o structură similară - trei povești diferite legate foarte vag între ele. În prima poveste - satiră fără subtilități inutile - un angajat al unei corporații este trimis într-un turneu de mandatory fun la mall de către șefi, cu scopul de a crește productivitatea companiei. După un pic de rezisteță inițială, acesta capitulează și urmează orbește indicațiile Comitetului de Distacție. În a doua parte, o familie a cărei patriarh ajunge neașteptat în comă găsește un refugiu într-o telenovelă despre „bărbatul ideal”. Iar, în final, o tânără dintr-o familie modestă, promisă unui tip cu care nu are nimic în comun, începe să primească scrisori de dragoste anonime, care o determină să renunțe la viața ei actuală. Din păcate, admiratorul secret se va dovedi a fi un program de inteligență artificială. 

Tonul filmului se schimbă progresiv de-a lungul celor aproape două ore de proiecție, de la comic-satiric la melancolic-resemnat. Ruchika Oberoi, aflată la primul film, regizează cu încredere în sine și cu virtuozitate, fără să lase prea multe momente de respiro în care eventualele defecte (în special ale scenariului) să devină mult prea evidente. Uneori, mesajul este cam prea explicit formulat, dar, per ansamblu, ”Island City” este un film plăcut, un debut promițător și probabil un candidat serios la Premiul Special al Juriului sau Premiu Publicului.



Remainder (Omer Fast, 2015)

Creațiile lui Omer Fast rulează mai degrabă în muzee decât în săli de cinema. ”Remainder” este primul său lung-metraj narativ, dar din punct de vedere vizual păstrează elemente ce țin mai degrabă de filmul experimental sau de instalații video. Pe scurt este vorba de un tânăr care își pierde parțial memoria în urma unui accident. Folosind banii de despăgubire, acesta angajează o întreagă echipă de specialiști pentru a reconstitui detalii din viața sa anterioară în încercarea de a-și recupera amintirile. Avem așadar un mix de ”Schenectady, New York” și - hai să zicem - ”Lost Highway”. Trebuie să recunosc că nu mi s-a părut foarte bun, dar este o realizare foarte ambițioasă, iar anumite momente sunt foarte bine orchestrate. Păcat doar că nu există o finalitate la spirala narativă în care este antrenat personajul principal, doar o pseudo-concluzie enunțată din off  la final. 

Pentru un altfel de Omer Fast, recomand ”CNN Concatenated” (filmul integral se poate găsi prin mijloace alternative):