Aseară, pe terasa Casino-ului din Parcul Central din Cluj, a fost proiectat cel mai vechi lungmetraj animat pe care îl cunoaștem, Aventurile prințului Achmed (din 1926!), acompaniat de orchestra simfonică a Filarmonicii „Transilvania”. A fost genul de eveniment care pare unic, iar pentru mine a fost prima dată când am văzut un film mut acompaniat live de o orchestră întreagă (și nu doar de o formație, un ansamblu cameral sau un DJ). Continuă să mă surprindă versatilitatea filarmonicii, iar publicul a fost cel mai probabil la fel de impresionat ca mine, finalul fiecăruia dintre cele cinci acte ale filmului generând ropote de aplauze.
Cât despre filmul în sine, despre care doar auzisem până ieri, e adevărat că este dintr-o altă vreme, dar te obișnuiești destul de repede cu look-ul filmului: siluete întunecate proiectate pe un fundal monocolor. Trebuie admirată munca depusă de regizoarea Lotte Reiniger și a soțului ei Carl Koch (operatorul/fotograful filmului) - aceștia au muncit cu figurine de carton timp de trei ani pentru a pune pe ecran lumea celor 1001de nopți. Din eforturile lor s-au născut câteva secvențe impresionante, precum orgia în care este antrenat prințul Achmed pe insula Wak-Wak, povestea lui Aladdin (un story-within-a-story care ocupă aproape un act întreg) întrecerea dintre cei doi vrăjitori sau lupta din final cu demonii - toate secvențe care impresionează până și în ziua de azi.
Reiniger e posibil să se fi inspirat din diverse alte evocări cinematografice ale Orientului mitic, precum primul segment al clasicului expresionist german „Das Wachsfigurenkabinett” sau din „Thief of Bagdad” cu Douglas Fairbanks, dar e mai interesant să încerc să îmi dau seama cât de mult a influențat „Aventurile prințului Achmed” istoria ulterioară a filmului. Când au decis să spună povestea lui Aladdin peste 70 de ani, de exemplu, sunt curios dacă cei de la Disney s-au întors asupra filmului Lottei Reiniger. Iar confruntarea dintre Merlin și Madam Mim din ”The Sword in the Stone”, în care aceștia se tot transforma în diverse animale seamănă izbitor cu lupta dintre vrăjitoarea care îi ajută pe Achmed și Aladdin și inamicul, vrăjitorul african. De asemenea, unul dintre cele mai impresionante efecte ale filmului, spiritele albe ieșind din lampa lui Aladdin pare desprins din secvențele finale ale lui „2001”. Și cât de mult se aseamănă siluetele digitale din povestea Talismanelor Morții din penultimul Harry Potter cu cele ale lui Reiniger! Oricum ar sta lucrurile, „Die Abenteuer des Prinzen Achmed” este mai mult decât o curiozitate de la începutul secolului cinematografic, ci un triumf al tehnicii și imaginației creatoarei sale.
Cât despre filmul în sine, despre care doar auzisem până ieri, e adevărat că este dintr-o altă vreme, dar te obișnuiești destul de repede cu look-ul filmului: siluete întunecate proiectate pe un fundal monocolor. Trebuie admirată munca depusă de regizoarea Lotte Reiniger și a soțului ei Carl Koch (operatorul/fotograful filmului) - aceștia au muncit cu figurine de carton timp de trei ani pentru a pune pe ecran lumea celor 1001de nopți. Din eforturile lor s-au născut câteva secvențe impresionante, precum orgia în care este antrenat prințul Achmed pe insula Wak-Wak, povestea lui Aladdin (un story-within-a-story care ocupă aproape un act întreg) întrecerea dintre cei doi vrăjitori sau lupta din final cu demonii - toate secvențe care impresionează până și în ziua de azi.
Reiniger e posibil să se fi inspirat din diverse alte evocări cinematografice ale Orientului mitic, precum primul segment al clasicului expresionist german „Das Wachsfigurenkabinett” sau din „Thief of Bagdad” cu Douglas Fairbanks, dar e mai interesant să încerc să îmi dau seama cât de mult a influențat „Aventurile prințului Achmed” istoria ulterioară a filmului. Când au decis să spună povestea lui Aladdin peste 70 de ani, de exemplu, sunt curios dacă cei de la Disney s-au întors asupra filmului Lottei Reiniger. Iar confruntarea dintre Merlin și Madam Mim din ”The Sword in the Stone”, în care aceștia se tot transforma în diverse animale seamănă izbitor cu lupta dintre vrăjitoarea care îi ajută pe Achmed și Aladdin și inamicul, vrăjitorul african. De asemenea, unul dintre cele mai impresionante efecte ale filmului, spiritele albe ieșind din lampa lui Aladdin pare desprins din secvențele finale ale lui „2001”. Și cât de mult se aseamănă siluetele digitale din povestea Talismanelor Morții din penultimul Harry Potter cu cele ale lui Reiniger! Oricum ar sta lucrurile, „Die Abenteuer des Prinzen Achmed” este mai mult decât o curiozitate de la începutul secolului cinematografic, ci un triumf al tehnicii și imaginației creatoarei sale.
Posts
