Jovana Lukina - English Language Review

Jovana Lukina
(Yugoslavia, 1979)

Directed by: Zivko Nikolic
With: Merima Isakovic, Bogoljub Petrovic, Krunoslav Saric

Rating: 4.5/5

Jovana and her husband Luka live in an isolated, rocky landscape. Their apparent peaceful life is ruined after several characters intrude their privacy, including a strange procession that leads a yound man to the gallows, an old man with a much younger wife that seduces Luka, a mysterious stranger (that turns out to be the brother of the man that was hanged) and many others.

The film has surprisingly little dialogue, the story being told mostly through camera movement, lighting, a unique sense of narrative pacing that keeps the audience focused and, most importantly, the performances, that achieve so much with so few words. Merima Isakov in the title role is an amazing screen presence. She inhabits perfectly a character that undergoes several transformations without understanding then very well.

 

The movie juggles between two themes: spirituality (or religion) and eroticism. There is a strong subtext about inter-faith and inter-ethnic conflicts that underlines the story, but towards the surface there's a very sincere and relatable story about Jovana's discovery of her own sexual identity. Near the end of the picture there's a scene that should be a milestone in the history of cinema: as Jovana lets loose and leaves all inhibitions aside, she breaks into a sensual naked dance at a Gypsy/pagan party.

"Jovana Lukina" is a wonderful exaple of uncompromising Balkan cinema and a discovery waiting to be made.

Jovana Lukina (Yugoslavia, 1979)

Jovana Lukina
(Yugoslavia, 1979)

Regia: Zivko Nikolic
Cu: Merima Isakovic, Bogoljub Petrovic, Krunoslav Saric

Rating: 4.5/5

Luka și Jovana sunt soț și soție, locuind semi-izolați întrun peisaj stâncos, pe care Luka îl folosește pe post de carieră de piatră. Aparițiile succesive a mai multor personaje (un straniu cortegiu care conduce un tânăr la spânzurătoare, bătrânul cu a sa soție mult mai tânără, străinul misterios, bogătașul ținutului) vor distruge liniștea și intimitatea cuplului, trezind sentimente și dorințe puternice în sufletul amândurora.

Filmul impresionează prin tehnica narativă: puține dialoguri, se pune accentul pe aspectul vizual (mișcări ample ale aparatului de filmat, relaționarea personajelor cu decorul, lumina puternică din timpul zilei în contrast cu cea caldă, portocalie din scenele de noapte sau de interior). Surprinde mai ales modul în care ritmul filmului este deseori aceelerat pentru ca apoi să se revină brusc la tonul mai degrabă reținut, static, care domină majoritatea peliculei. Evenimentele își lasă astfel mai puternic amprenta asupra spectatorului, iar filmul provoacă și menține atenția în continuare.

Merima Isakovic, în rol titular, este o prezență uimitoare pe ecran. Cheia filmului este în privirea ei. Odată cu desfășurarea acțiunii, Jovana va fi supusă unei serii de întâmplări pe care nu le înțelege în totalitate (și nici noi, de altfel), dar care o vor schimba treptat. Isakovic întruchipează perfect acest personaj în același timp speriat, dar dornic de schimbare, conștient de iminența acțiunilor sale și a celor din jur, dar naiv în încercarea de a regăsi idilicul existenței inițiale.

Nu în ultimul rând, filmul jonglează între două (aparent) extreme: substratul religios și erotismul. Dacă în fundal există cel puțin la nivelul sugestiei conflictul între diferite etnii și credințe, în prim-plan avem cuplul care urmează să se destrame odată ce Jovana își descoperă conștiința sexuală. În final există o scenă care ar putea constitui o piatră de hotar: un dans în nud la o petrecere de țigani/păgâni prin care Jovana își eliberează întreaga energie primitivă.

„Jovana Lukina” este o descoperire care așteaptă să fie făcută. O mostră de cinema balcanic lipsită de compromisuri.

SCENA DANSULUI