Pithy Reviews (7) - Classic Sci-fi Edition

Let's travel to the future in the past, when America was afraid of a commie invasion and filmmakers exploited the hell out of it...

The War of the Worlds (Byron Haskin, 1953)

The first big-screen adaptation of the classic H.G. Wells novel (which is one of my favorite pieces of Sci-fi literature) is a bit clumsily made at times and the acting is pretty flat, but it compensates with a bunch of startling sequences, including the meeting with the alien "tentacles" at the farmhouse, the explosion of an A-Bomb, the cruel, rioting crowds in L.A. and many others.

Rating: 3.5 out of 5

Forbidden Planet (Fred M. Wilcox, 1956)

It's Shakespeare's "The Tempest" in outer space! Almost... Astronauts arrive on a distant planet searching for the survivors of a "shipwreck" that took place 20 years earlier. They meet a robot, a passive-aggressive scientist and his hot young daughter (the only survivors), the remains of an ancient alien civilization and they face the stuff that nightmares are made on.

Rating: 4 out of 5

The Incredible Shrinking Man (Jack Arnold, 1957)

After passing through a radioactive cloud, Scott Carey begins to lose height. The first half of the movie is mostly a awkward family drama (with the added benefit of some comedy), but after a pint-sized Carey is chased in the basement by his own cat, it becomes an adventure movie, as the character explores his almost-microscopic new world in a series on scenes that rely on mood, music and clever effects rather than the occasional narration. Also, the ending really puts things into perspective...

Rating: 4 out of 5

Pithy Reviews (6)

But who keeps count, really?

The Big Heat (Fritz Lang, 1953)

One of the best film noirs, Fritz Lang's movie is gritty, suspensful, political and unafraid to show the ugly face of the world. An indictment of omnipresent corruption and one of the bad guys actually says he was "just following orders". All-around excellent acting, especially from Gloria Grahame, whose character is - in at least three different ways - the true victim of this story of revenge. 

Rating: 4.5 out of 5

Deep End (Jerzy Skolimowski, 1970)

Recently re-released, this is the story of a teenager's infatuation with one of his co-workers. The movie is playful and off-beat, but there is a feeling of impending doom throughout. The decay on the walls of the bathhouse where they work, the young man's ever-growing obsession and the young woman's indifference are all bad omens...

Rating: 4 out of 5

The Wind Will Carry Us (Abbas Kiarostami, 1999)

An alienating picture that takes place in a remote Iranian town, where an engineer arrives for some initially obscure purpose. Beyond the mere cultural clash, this is an existentialist picture, that searches deep meanings in long, meandering takes and its picturesque depiction of the Iranian countryside.

Rating: 4.5 out of 5

Madame de... (Franța/Italia, 1953)

Madame de... 

(Franța/Italia, 1953)

 

Regia: Max Ophüls

Cu: Charles Boyer, Danielle Darrieux, Vittorio De Sica

Rating: 4.5/5

Filmul meu preferat al lui Max Ophüls (cel puțin deocamdată) se concentrează asupra personajului jucat de Danielle Darrieux, o doamnă din înalta societate a secolului XIX și soția unui general (jucat de Charles Boyer). Fiindcă finanțele proprii sunt amenințate, ea își amanetează cerceii primiți în ziua nunții. Dar generalul află, recuperează cerceii și îi dăruiește unei amante care tocmai pleacă înspre Constantinopol. Din Constantinopol, cerceii se întorc în posesia unui diplomat italian (interpretat savuros de Vittorio de Sica), care se îndrăgostește de soția generalului și îi dăruiește. Dar traseul cerceilor nu se va opri aici...

 

„Madame de...” este filmat în stilul specific ultimii perioade a carierei lui Ophüls (amputată prea devreme): cadre lungi, fluide, în alb-negru elegant și economicos în folosirea unghiurilor de filmare inedite. Decorurile sunt minuțios construite, fie dacă este vorba de interiorul banal al unui magazin de amanet, de palate somptuoase sau de intimitatea camerelor soților de... Câteodată, chiar și personajele par obiecte de decor, datorită conformării normelor sociale, dar aceasta nu este decât o impresie inițială, personajele fiind foarte bine construite, iar interpretările sunt la mare înălțime. Căci ceea ce începe ca o farsă cu și despre aristocrați se transformă într-o dramă „necruțătoare”, în urma căreia toate cele trei personaje, aparent extraordinare (căci de aceea sunt subiectul unui film) se dovedesc a fi banale, idealurile lor nu vor fi realizare și, așa cum sugerează și titlul - se vor pierde în anonimatul istoriei.