Pithy Reviews (8) - Silent Movies

The 20s were the best decade in cinema history. Everything you need to know about movies is there. And here are some of the best ones.

Die Büchse der Pandora (G.W. Pabst, 1929)

This is one of those movies you know about even without reading anything on it and you have a pretty good idea how it's going to turn out in the end. However, Pabst's direction dives it a darker-than-usual edge and makes it suspenseful, erotic, unsettling and wildly entertaining. Louise Brooks gives what is probably her best performance and, certainly, her most iconic one. A masterpiece (and I don't tend to say that about any movie).

Rating: 5 out of 5

La roue (Abel Gance, 1923)

A very long movie (about 4 1/2 hours), but still not as long as Gance's other big movie, "Napoleon", a 5-hour-long incomplete movie that was supposed to be the first one of a hexalogy. "The Wheel" can best be described as Sisyphus meets Oedipus, but the movie in remarkable because of the technical innovations (the movie redefines special effects, camera movements and editing).

Rating: 4.5 out of 5

Greed (Erich von Stroheim, 1924)

Another long one, but it would've been even longer if Thalberg wouldn't have butchered it before the release.
In its current version (even the reconstituted one), the movie feels incomplete and it's the only reason I can't call it a masterpiece (as it probably should have been). Still, this movie is amazing and there are so many amazing sequences (the prologue, the wedding, the final confrontation in the desert and so on...)

Rating: 4.5 out of 5

Chelovek s kino-apparatom (URSS, 1929)

Chelovek s kino-apparatom

(URSS, 1929)

Regia: Dziga Vertov

Operator-șef: Mikhail Kaufman

Rating: 5/5

”Omul cu aparatul de filmat” este, în esență, povestea unei zile din viața unui operator de imagine... El își propune să pună pe ecran o zi din viața oamenilor într-un oraș sovietic tipic, de la satisfacția muncii socialiste ajutată de tehnologia de vârf, la momentele de relaxare pe plajă sau în cârciumi. ”Documentarul” mut (și fără intertitluri) al lui Dziga Vertov este, în același timp, film de propagandă, exemplu de virtuozitate cinematografica și film educațional pentru eventualii aspiranți la o carieră în lumea imaginilor cinematografice. Vertov împinge cinematograful până la limitele sale și ne arată că nu există doar un aparat de filmat care stă fix, ci acesta se poate mișca, poate crea compoziții unica și abstracte, poate privi în sus, în jos, inapoi, în lateral, poate privi un alt aparat care filmează altceva.. Există efecte de montaj, split-screen-uri, repetiții, inversiuni și reversiuni, slow-motion, accelerări etc. etc. etc. Nu există tehnică de imagine pe care filmul să nu o exploreze.

Dar jumătate din film este făcut în timpul montajului. Chiar în film, o vedem pe soția regizorului, Yelizaveta Svilova, manipulând role de filme, unele cu imagini pe care le-am văzut deja, altele care un vor apărea decât la final. Tranzițiile și asocierile de imagini sunt suprinzătoare și incitante. Iar efectele pe care Vertov & co. le reușesc (precum imaginea unei clădiri care se desparte în două jumătăți sau două tramvaie suprapuse care se îndreaptă amenințător unul către celălalt) sunt mai reușite și mai penetrante decât efectele computerizate dintr-un film modern (de exemplu... ”Inception”)

Încă o chestie. ”Omul cu aparatul de filmat” prefigurează - la decenii distanță - filme precum ”Koyaanisqatsi” sau ”Baraka”, dar la rândul său pare să se inspire din capodoperele de ficțiune ale lui Buster Keaton, precum ”The Cameraman” și ”Sherlock Jr”. Nu pot să disociez imaginile din filmul lui Dziga Vertov de fanteziile lui Keaton.