Pithy Reviews (7) - Classic Sci-fi Edition

Let's travel to the future in the past, when America was afraid of a commie invasion and filmmakers exploited the hell out of it...

The War of the Worlds (Byron Haskin, 1953)

The first big-screen adaptation of the classic H.G. Wells novel (which is one of my favorite pieces of Sci-fi literature) is a bit clumsily made at times and the acting is pretty flat, but it compensates with a bunch of startling sequences, including the meeting with the alien "tentacles" at the farmhouse, the explosion of an A-Bomb, the cruel, rioting crowds in L.A. and many others.

Rating: 3.5 out of 5

Forbidden Planet (Fred M. Wilcox, 1956)

It's Shakespeare's "The Tempest" in outer space! Almost... Astronauts arrive on a distant planet searching for the survivors of a "shipwreck" that took place 20 years earlier. They meet a robot, a passive-aggressive scientist and his hot young daughter (the only survivors), the remains of an ancient alien civilization and they face the stuff that nightmares are made on.

Rating: 4 out of 5

The Incredible Shrinking Man (Jack Arnold, 1957)

After passing through a radioactive cloud, Scott Carey begins to lose height. The first half of the movie is mostly a awkward family drama (with the added benefit of some comedy), but after a pint-sized Carey is chased in the basement by his own cat, it becomes an adventure movie, as the character explores his almost-microscopic new world in a series on scenes that rely on mood, music and clever effects rather than the occasional narration. Also, the ending really puts things into perspective...

Rating: 4 out of 5

Le monde du silence (Italia/Franța, 1956)

Le monde du silence

(Italia/Franța, 1956)

Regia: Jacques-Yves Cousteau, Louis Malle

Cu: Jacques-Yves Cousteau, Frédéric Dumas, Albert Falco

Rating: 4.5/5

„Le monde du silence” este un film pe care vroiam să îl văd de multă vreme. Aproape o jumătate de secol a fost singurul documentar care a câștigat un Palme d'Or, fiind recompensat și cu un Oscar pentru cel mai bun documentar. În plus, este unul dintre primele filme în care au fost folosite aparate de filmat capabile să înregistreze la adâncimi mari. „Le monde du silence” îl urmărește pe Cousteau și echipajul său de marinari și cercetători pe nava Calypso și explorând recifi de corali, fundul mării, o epavă scufundată de zeci de ani sau insule nelocuite.

Există în acest film câteva momente șocante, probabil privite mai ales din perspectiva mileniului III. Cousteau folosește dinamită pentru a detona un recif, în scopul de a lua recensământul peștilor care trăiesc lângă acel recif. Mai târziu, elicele navei Calypso rănesc accidental (dar mortal) un pui de cașalot, iar apoi marinarii se apucă să masacreze efectiv rechinii adunați în jurul cadavrului cașalotului. Iar înspre final, unii dintre marinari călăresc în joacă niște broaște țestoase gigant, distrându-se de cum acestea sunt capabile să îi poarte. Deși extrem de deranjante din diferite motive, nu cred că aceste acte ating valoare filmului. Din contră, cred că îi dau acestuia un plus, „Le monde du silence” devenind o dovadă a unei lipse de înțelegere și preocupare pentru mediu și faună, iar apoi Cousteau a avut un aport esențial în corectarea acestor comportamente, prin munca sa de cercetare, precum și numeroasele cărți și documentare despre viața marină pe care le-a semnat.

În rest, „Le monde du silence” este o încântare vizuală, cu filmări submarine extraordinare care ilustrează când feeria, când coșmarul, în imagini inedite filmate la 75 de metri adâncime sau în încăperile unei epave. La vremea lui, acesta a fost primul film în care oamenii au putut vedea aqua-lungs, scootere subacvatice, cuști anti-rechin sau, pur și simplu, imagini în mișcare din adâncul mării sau sute de delfini urmărind nava Calypso. Însă filmul este fascinant și la peste 50 de ani de la realizare, nu numai datorită importanței sale istorice, dar și pentru amestecul de grotesc și uluitor care caracterizează viața oricăror exploratori de talia lui Jacques Cousteau.