„Lună Plină” - Recomandari (Partea I)

Partea I - The Classics

Nosferatu, eine Symphonie des Grauens (F.W. Murnau, 1922)

***

Primul mare film cu vampiri și prima adaptare, neautorizată, a romanului lui Bram Stoker, „Dracula”, a supraviețuit 90 de ani ca moment de referință al expresionismului german. Nu cred că este cel mai bun film al lui Murnau (de fapt, cred că nici nu intră între primele trei), dar este filmul pentru care regizorul german este cel mai cunoscut și acesta nu este decât unul dintre motivele pentru care trebuie văzut cu orice preț. Mai ales într-o proiecție în aer liber, cu acompaniament live.

The Rocky Horror Picture Show (Jim Sharman, 1975)

***

Frank-N-furter is returning to his native Transylvania, ar trebui să fie headline-ul acestie proiecții... Deși nefiind tehnic un horror, filmul are părțile sale terifiante (mai degrabă din alte motive). ”Rocky Horror...” este o deconstrucție camp a filmelor de serie B, horror și SF, realizat din dorința de a sfida moravurile și prejudecățile. Tim Curry rupe ecranul în rolul lui Frankfurter, iar cântecele sunt (cu câteva excepții) catchy, fredonabile și adictive. Nu cred că este un film prea bun, dar faima îl precede, iar cultul format în jurul său îl recomandă.

The Thing (John Carpenter, 1982)

***

Cunoscut drept una dintre rarele ocazii în care un remake este mai bun decât originalul, horror-ul antarctic al lui John Carpenter este recunoscut pentru efectele sale de machiaj inovatoare, dar filmul devine misterios și neliniștitor grație modului în care este filmat și editat, cu elipse temporale frustrante în care creatura face noi victime. Spectatorul răspunde mai puternic la ceea ce nu vede și la ceea ce îi este ascuns, iar de aceea filmul este mai complex și mai bogat decât pare la prima vedere, iar impun vizionări repetate se impun. Acum numai dacă ar exista un festival care să proiecteze o peliculă restaurată... Oh, right!

To be continued...

Burden of Dreams (SUA, 1982)

Burden of Dreams
(SUA, 1982)

Regia: Les Blank

Cu: Werner Herzog, Klaus Kinski, Claudia Cardinale

Rating: 4.5/5

”Burden of Dreams” este un documentar despre aventurile lui Werner Herzog și ale echipei sale în timpul filmărilor la ”Fitzcarraldo”, povestea unui idealist, amator de operă, care se decide să ia în piept natura, Amazonul și scepticismul altora pentru a-și îndeplini visul (și anume, să construiască un teatru de operă în inima junglei Peruviene). Producția filmului a fost plină de ghinioane și tragedii și a durat patru ani. Fără îndoială, filmul ”Fitzcarraldo” este mai interesant decât personajul real după care a fost inspirat, dar povestea realizării filmului este - din păcate? - cea mai interesantă.

Documentarul lui Les Blank revelează detalii inedite despre producție: Jason Robards (și nu Klaus Kinski) a fost distribuit în rolul principal inițial, cu Mick Jagger ca sidekick (acest rol nu a fost redistribuit, pentru că Herzog nu a putut concepe să-l înlocuiască pe Jagger)... conflictele generate de prezența constantă a diferite triburi de indieni... tabăra din junglă în care echipa și actorii au locuit câteva luni bune... Și, nu în ultimul rând, comentariile lui Herzog însuși, care, pe un ton senin, monoton chiar, atestă că lumea în care trăim este dominată de haos și crimă, pe care el le găsește la locul lor în jungla în care filmează. 

”Burden of Dreams” nu insistă asupra conflictelor dintre Kinski și Herzog. Retrospectiv, acesta este un lucru bun, pentru că acum avem ”Mein liebster Fiend”, documentarul lui Herzog despre Kinski, care explică lucrurile așa cum ar trebui. În schimb, Les Blank se ocupă îndelung de indienii care au fost distribuiți în film și care au participat ca muncitori la diferite secvențe, inclusiv celebra transportare a unei ambarcațiuni întregi peste un munte. Acest aspect seduce, nu numai prin modul în care este arătată cultura unică a băștinașilor, dar mai ales prin modul în care aceștia se comportă și colaborează cu „occidentalii” totali diferiți. Și mai remarcabil este că documentarul reușește să fie mai pesimist decât filmul însuși. Fitzcarraldo învinge toate obstacolele naturii, dar tot este înfrânt până la urmă (fiind sabotat de indieni), dar în final își îndeplinește, măcar parțial, visul, organizând un spectacol de operă pe vapor. Herzog învinge toate obstacolele naturii, clash-ul civilizațiilor și problemele financiare și își termină filmul (care urmează să devină un mare succes), îndeplinindu-și propriul vis. Și totuși, „victoria” lui pare mult prea neînsemnată...

Comparabil poate doar cu ”Hearts of Darkness: A Filmmaker's Apocalypse” (documentarul despre ”Apocalypse Now”, pe care nu l-am văzut), ”Burden of Dreams” este o cronică a unei dintre cele mai dificile producții cinematografice a tuturor timpurilor, care a generat mituri și schimbat traiectoriile multor cariere.

Yol (Turcia/Elveția/Franța, 1982)

Yol

(Turcia/Elveția/Franța, 1982)

Regia: Serif Gören, Yilmaz Güney

Cu: Tarik Akan, Serif Sezer, Halil Ergün, Meral Orhonsay

Rating: 4/5

Nu pot să spun că sunt expert în filmul turc, dar am văzut mai multe filme, din diferite perioade ale istoriei lor și ceva coproducții, nu atât cât să dau verdicte, dar cât să-mi fac un fel de imagine de ansamblu. Dintre toate, cel mai important film este acest ”Yol” („Drumul”), câștigător al Palme d'Or-ului în 1982, venit ca o încununare a cinematografiei turcești din ultimii ani și o recunoaștere a regizorului (inițial actor) Yilmaz Güney, care a „regizat” acest film (la fel ca și altele înainte lui) din închisoare (totuși, a supervizat personal montajul, după ce a fost eliberat).

Oarecum potrivit, filmul începe într-un penitenciar, unde deținuții își așteaptă permisiile reținute de regimul militar care a instituit legea marțială. Când acestea vin, într-un final, urmărim poveștile a mai mulți deținuți, care fiecare se duce înapoi la familie sau prieteni și încearcă să își pună viața în ordine în cele câteva zile de răgaz. Unii locuiesc la o zi de mers cu trenul, alții în celălalt capăt al țării, cum este cazul unui kurd care merge până la granița cu Syria. Fiecare dintre ei are probleme cu soția... Unul trebuie să o recucerească după ce familia ei îl acuză de moartea cumnatului său, altul trebuie să-și pedepsească soția, care a călcat în păcat la scurt timp după ce acesta a mers la pușcărie. Altul trebuie să se însoare cu femeia unui prieten de-al său care a murit (căci așa este tradiția/legea)...

Din start, filmul aruncă o privire asupra inegalităților sociale și statutului femeii într-un stat musulman care se vrea laic, dar este menținut așa doar printr-o dictatură militară. Filmul nu are un ton care condamnă neapărat, dar se vede frustrarea realizatorilor cu încălcarea libertăților civile și fanatismul religios.

Ceea ce îl face durabil, dincolo de dimensiunea politică, este sinceritatea cu care sunt surprinși oameni obișnuți și încercările prin care trec aceștia. Cred că această latura umanistă, plus o tehnică cinematografică foarte rafinată, imaginile neintrând în calea poveștilor (deși câteva peisaje îți taie răsuflarea), combinată cu o adevărată artă a protretului cinematografic.

My Favorite Year (SUA, 1982)

My Favorite Year

(SUA, 1982)

Regia: Richard Benjamin

Cu: Peter O'Toole, Mark Linn-Baker, Jessica Harper

Rating: 2.5/5

Remember "Get Him to the Greek"? Atunci asta s-ar putea să vi se pară cunoscut. În ”My Favorite Year”, un tânăr și ambițios scriitor de gag-uri pentru un show de televiziune, Benjy Stone, (Mark Linn-Baker) trebuie să aibă grijă de un gigant al marelui ecran, Alan Swann (O'Toole), un alcoolic notoriu care nu ascultă decât de propriile impulsuri. Problema lui Benjy este de a-l menține pe Swann în stare de funcționare pentru apariția lui în show-ul mai sus menționat.

Peter O'Toole se inspiră un pic din propria poveste pentru acest film. Dar asta nu face ca interpretarea sa să fie cu ceva mai departe de geniu pur. Întruchipând un idol al filmelor de capă și spadă, O'Toole face din acesta un erou dramatic shakespeare-ian, fără să uite nicio secundă că trebuie să fie terifiant de amuzant. Este păcat că restul filmului nu se ridică la nivelul interpretării sale. Produs de Mel Brooks și inspirat de experiențele sale în show-urile de televiziune, filmul este asezonat cu destule momente amuzante, precum întâlnirea gazdei show-ului cu un mafiot pe care îl ironiza în sketch-urile sale sau cina la care Benjy și Swann sunt invitați de mama primului, alături de mai mulți membrii ai familiei sale evreiești. Dar pentru fiecare astfel de moment există scene lungite, neinspirate și tratate banal de realizatori.

Totuși, filmul merită urmărit pentru prestația de excepție a lui O'Toole, pentru sentimentul de nostalgie după anii '50 (”când un Buick arăta ca un Buick... iar televiziunea era live...”) și, eventual, pentru Jessica Harper în rolul febleței lui Benjy, care oferă un contrapunct bine-venit interpretărilor flamboiante ale celorlați actori.

Xun cheng ma / The Postman Fights Back (Hong-Kong, 1982)

Xun cheng ma / The Postman Fights Back 

(Hong-Kong, 1982)

Regia: Ronnie Yu
Cu: Chow Yun-Fat, Ka-Yan Leung

Rating:  3.5/5

Pe vremea când Republica Chineză era încă în mica copilărie, un grup de curieri sunt angajați de reprezentatul unei căpetenii războinice să livreze patru cutii misterioase unui bandit care controlează o trecătoare importantă. Bine, contextul politic contează mai puțin, povestea se concentrează pe cei patru curieri: unul este poștaș de meserie - profesie amenințată de apariția trenurilor - și chiar i se spune doar Curierul, altul este un hoț de doi bani, al treilea expert în explozibili, iar Chow Yun-Fat este un cartofor arogant, dar specialist în arte marțiale. Principalul antagonist este angajatorul lor, Hu, cu pregătire ninja.

Chiar dacă firul narativ pare destul de standard, povestea este presărată cu destul întorsături de situație ca să păstreze atenția spectatorului. Fiecare personaj are o parte misterioasă, fiecare este parțial duplicitar, fiecare se străduie să înțeleagă misiunea pe care o are de îndeplinit și rolul celorlalți în această misiune. Ca să nu mai vorbim de apariția membrilor rezistenței sau de diferiți asasini angajați să-l elimine pe cartoforul trișor pentru păcatele acestuia din trecut. La sfârșit, dându-și seama că au fost înșelați și că nu lucrează în scopuri nobile, ei vor încerca să-și repare greșelile, plătind chiar cu viața.

Filmul se remarcă prin dinamismul scenelor de acțiune sau de arte marțiale. Frumos coregrafiate și bine montate, aceste scene sunt, totuși, principalul punct de interes al filmului. Se remarcă o urmărire pe un lac înghețat și răzbunarea specialistului în explozibili, care elimină întreaga tabără de bandiți cu ajutorul mai multor mănunchiuri de dinamită și a unei mitraliere. Climaxul filmului este reprezentat de confruntarea finală între Curier și Hu, în care primul este obligat să dejoace tacticile ninja ale adversarului.

”The Postman Fights Back” este entertainment de bună calitate. Un film de acțiune și arte marțiale care depășește limitele genului.