The Unknown (SUA, 1927)

The Unknown

(SUA, 1927)

Regia: Tod Browning

Cu: Lon Chaney, Joan Crawford, Norman Kerry, Nick De Ruiz

Rating: 4.5/5

Tod Browning este cel mai bine cunoscut ca regizor al celei mai importante (dacă evident nu și cea mai bună) adaptare după ”Dracula”, filmul din 1931 cu Bela Lugosi și are o faimă în cercuri mai restrânse pentru unul dintre cele mai de marcă filme din istoria timpurie a exploitation-ului, melodrama-thriller ”Freaks” (1932), care mie îmi place destul de mult. Însă niciunul dintre aceste filme nu este nici la fel de bun și - chiar dacă pare greu de crezut - nici la fel de nebun precum capodopera sa din 1927, ”The Unknown”.

Filmul impresionează încă de la primele secvențe, în care o foarte senzuală Joan Crawford (cu ceva timp înainte de a deveni Mildred Pierce) este dezbrăcată de proiectilele aruncate de Alonzo (Lon Chaney), un aruncător de cuțite fără brațe. Bineînțeles, Alonzo nu face decât să își ascundă brațele și este, în realitate, un tâlhar și un criminal, care o manipulează pe Nanon (Crawford) și îi instilă o teamă patologică de mâinile bărbaților. Deși are mai puțin de o oră, filmul evoluază rapid și evenimentele se succed, unul mai surprinzător decât celălalt: Alonzo îl omoară pe tatăl lui Nanon; aceasta este martoră și observă duplicația de police de la mâna stângă a criminalului, nu și fața acestuia; pentru a se putea căsători cu ea fără ca Nanon să-și dea seama că el este criminalul, Alonzo apelează la serviciile unui chirurg dubios, care îi amputează ambele brațe; după o convalescență prelungită, Alonzo descoperă că Nanon și-a învins frica de mâinile bărbaților și este îndrăgostită de strongman-ul circului; distrus, își pregătește răzbunarea...

Familaritatea cu care Tod Browning prezintă lumea circului, populată de țigani și freaks, natura perversă a subiectului (narațiunea este punctată de aluzii sexuale care mai de care mai bizare) și orchestrarea perfectă a unor scene-cheie fac din ”The Unknown” un clasic al horror-ului mut. Dar dincolo de toate acestea, filmul stă în interpretatea 100% dedicată a lui Lon Chaney. Cunoscut pentru excesele pe care le făcea pentru a da viață unor personaje macabre, tarate, desfigurate, precum Fantoma de la Operă sau Quasimodo, în ”The Unknown” este ceva mai reținut în excese fizice, dar jocul său are aceeași intensitate și stranie charismă pe care o emană toate rolurile sale. 

The Cat and the Canary - English Language Review

The Cat and the Canary

(USA, 1927)

Directed by: Paul Leni

Starring: Laura La Plante, Creighton Hale, Tully Marshall

Rating: 4/5

There are many versions to this story on film, but the first one is this 1927 silent classic, produced by Carl Laemmle ar Universal Pictures and directed by Paul Leni. A rich old man dies and leaves a will that shall only be read twenty years after his death. So, twenty years later, all remaining members of his family return to his mansion to see who will inherit everything. Needless to say, they will spend the night there, where they will have to deal with the old man's creepy servant, his ghost, an escaped lunatic and a plot to steal the inheritance from the rightful owner.

Paul Leni's short lived career as a director (he died two years after the making of this film, aged only 44), started during the years of the German Expressionism and continued in Hollywood. He is probably best known for the German silent "Der Wachsfigurenkabinett" ("Waxworks"), which he co-directed with Leo Birinsky and which had an impressive cast, assembling Conrad Veidt, Werner Krauss, Emil Janning and William Dieterle, but also for his 1928 film, "The Man Who Laughs", also starring Conrad Veidt, along with Mary Philbin. To his version of "The Cat and the Canary", he brought a distinctively Expressionist visual style, involving ample camera movements, shot filmed from the point-of-view of a character (mosty the bad guy), large shadows hanging over the characters, abstract shots, menacing-looking sets and a masked villain.

However, despite beginning as an almost fantastic tale and evolving as a whodunit mystery story, the movie gradually becomes more and more of a comedy. The creepiness and evil ambitions of certain characters are ridiculed, while others are just plain cowardly. One of the funniest scenes has one of the young men who aspire to the inheritance hide under a bed, afraid of ghost. Before he regains his courage, his distant cousin and her aunt come into the room and undress (it was actually their bedroom), only to increase his anxiety. 

Far from being an historic curiosity (like so many of classic mystery movies are), "The Cat and the Canary" is an engaging, suspenseful and often amusing picture, with clever visuals and a great atmosphere.