Journey to the West (Franța/Taiwan, 2014)

Journey to the West / Xi you

(Franța/Taiwan, 2014)

Regia: Tsai Ming-liang

Cu: Lee Kang-sheng, Denis Lavant

Rating: 4.5/5

În scurtmetrajul lui Tsai Ming-liang, Walker (2012), Lee Kang-sheng, unul dintre actorii săi preferați, interpreta un călugăr budist care se plimba, in super slow-motion, printre mulțimea grăbită de pe străzile din Taipei. După doi ani de zile, călătoria pas cu pas pre să fi ajung în Marsilia, unde lui Lee i se alătură Denis Lavant. Filmul, de doar 55 de minute și compus in ceva mai mult de o duzină de cadre, începe cu un close-up al feței ridate, crestate a actorului francez, o imagine a unui om epuizat. Urmează câteva imagini cu călugărul budist plimbându-se printre locuitorii „pestriți” ai Marsiliei - uneori filmat de la distanță, parcă de o cameră ascunsă, alteori în prim-plan, iar trecătorii interacționează nu numai cu el (care pare imperturbabil), dar și cu echipa de filmare, întrebând dacă este ok să treacă sau să își facă o poză cu ciudatul străin. 

Secvența culminantă a primei părți a filmului vine după vreo 20 de minute, durează cam un sfert de oră și îl prezintă pe Lee coborând un escalier foarte circulat - mișcările aparatului de filmat sunt imperceptibile, iar fiecare pieton care apare pare să aibă o cu totul altă reacție la ceea ce se întâmplă (merită amintit momentul, de-abia audibil, în care un bărbat necunoscut îi explică unei fetițe fascinate de această întâlnire că „monsieur”-ul este budist). După aceea, fără să fim preveniți, fără ni se arate cum s-au întâlnit sau cum de s-a decis și Denis Lavant să se apuce de plimbat cu încetinitorul, îi vedem pe cei doi, unul după altul, epatând clienți unei cafenele și ceilalți trecători de pe o străduță pietonală, într-un super plan-secvență. Lee și Lavant se sincronizează perfect, iar pentru actorul francez acest moment este anti-teza fizică a celebrei secvențe de dans/fugă din Mauvais sang.

Journey to the West a fost prezentat în secțiunea (necompetitivă) de filme experimentale a festivalului de la Berlin. Iar Tsai, cu siguranță, experimentează cu tot ce se poate - cu actorii săi, cu structura „narativă”, cu coloana sonoră și nu în ultimul rând cu aparatul de filmat. Vizual, Journey to the West este plin de surprize, de la superbul prim-plan de deschidere, atât de intens și de aproape de visage-ul protagonistului, până la imaginea finală, cu capul în jos, în care furnicarul din centrul pietonal al Marsiliei este personajul principal, iar Lee Kang-sheng de-abia este perceptibil într-un colț al ecranului. Documentar experimental, studiu antropologic, showcase pentru doi actori foarte talentați și multe altele într-un singur pachet, Journey to the West  este un candidat serios la titlul de filmul anului!

Xia nu / A Touch of Zen (Taiwan, 1971)

Xia nu / A Touch of Zen

(Taiwan, 1971)

Regia: King Hu

Cu: Ying Bai, Billy Chan, Ping-Yu Chang

Rating: 4.5/5

Capodopera lui King Hu este unul dintre cele mai importante filme din istoria (sub)genului wuxia, care urma să renască și să atingă apogeul la începutul mileniului III, cu doar două filme mai importante - ”Crouching Tiger, Hidden Dragon” și ”Hero”. Cu toate acestea, ”A Touch of Zen” nu e cu nimic mai prejos decât ele, chiar le poate învăța câte ceva. Având o durată de aproximativ trei ore, filmul își permite să fie la început comedie, apoi intrigă cu substrat politic, după care poveste de dragoste, pentru ca în final să își accepte soarta de film cu arte marțiale (deși finalul este „metafizic”). În prim-plan avem un tânăr scrib fără ambiții, care se îndrăgostește de o frumoasă, dar aprigă domniță, care este pe fugă și urmărită de asasini după ce familia ei a căzut în dizgrație.

Filmul este, de la început la sfârșit, o lecție de regie. Suspansul este construit cu ajutorul unghiurilor de filmare inedite și folosirea inteligentă a decorurilor, atât cele naturale (care domină din primele cadre), cât și cele construite special pentru film. Set-pieces-urile sunt adevărate tururi de forță, în special secvența ambuscadei din fortul „bântuit” și prelunga confruntare finală, întâi în plină pădure și apoi în deșert. Filmul poate părea episodic, dar este atât de bine condus de la o secvență la cealaltă (chiar și atunci când trebuie să facem un salt mare în timp) încât în timpul vizionării acest lucru nu deranjează deloc. King Hu (care a realizat și un alt film foarte enjoyable, ”Come Drink with Me”) folosește întregul arsenal al filmelor cu arte marțiale și se dovedește un povestitor abil - intriga este dezvăluită doar după o oră de proiecție, prin intermediul flashback-urilor, după mult suspans, încordare, dar și comedie. 

X-Men: First Class (SUA, 2011)

X-Men: First Class

(SUA, 2011)

Regia: Matthew Vaughn

Cu: Michael Fassbender, James McAvoy, Jennifer Lawrence, Kevin Bacon

Rating: 2.5/5

”X-Men” este, cu siguranță, cea mai mare franciză cinematografică bazată pe benzi desenate cu super-eroi (în curând va fi detronată odată ce ”The Avengers” va lega firele a mai multor super-eroi: Iron Man, Hulk, Thor, Captain America etc.) Cu ”First Class”, a ajuns la cel de-al cincilea film, după trilogia inițială și oribilul ”Origins: Wolverine” și se concentrează asupra prieteniei din tinerețe dintre Xavier și Magneto, jucați de data aceasta de James McAvoy și Michael Fassbender. Ca și acesta din urmă, ”First Class” ignoră multe informații din primele trei filme și creează propria cronologie, dar, în același timp, se bazează pe alte evenimente din celelalte filme pentru a evita un scenariu cu prea multă expozițiune (deși aceasta este din plin), precum și pentru a face câteva glume. Cel mai important omagiu adus începuturilor succesului cinematografic al francizei este reluarea scenei care deschidea primul „X-Men”, o introducere (atunci) genială.

Problemele cu ”First Class” încep când încearcă să explice prea mult, să povestească prea în amănunt viața lui Magneto, încercând să jongleze și cu celelalte duzini de mutanți care trebuie și ei să apară pe ecran. O parte din frumusețea primul film era că nu explica tot ordeal-ul lui Magneto în lagăr, apoi sub persecuția autorităților și natura complexă a relației sale cu ceilalți mutanți. În schimb, jocul subtil al lui Ian McKellen și scenele excelente alături de Patrick Stewart ofereau minimul de informații necesare, sugerau ceea ce trebuie și lăsau destul loc pentru imaginație. Filmul lui Matthew Vaughn (cel mai recent, autor al lui ”Kick-Ass”) îți dă totul mură-n gură. Chiar prea mult... Să te saturi...

Recunosc că sunt fan (în sensul cel mai puțin obsesiv) al seriei ”X-Men”. Primul film este, probabil, cel mai bun dintre recentele producții după creațiile Marvel. De aceea, pe de o parte, m-am simțit bine la film și mi-a plăcut, în special datorită faptului că personajele - cel puțin Magneto și Xavier - sunt foarte bine conturate. Pe de altă parte, sunt dezamăgit de lipsa de concentrare a realizatorilor și de încercarea stângace de a trasa o istorie paralelă când acest lucru nu era necesar în urma primelor filme. Compromisul este să mă bucur de prestațiile actoricești, care includ un foarte campy Kevin Bacon, un sigur pe sine James McAvoy și un extraordinar Michael Fassbender, care, după ce l-am văzut în ”Hunger”, ”Fish Tank”, ”Inglorious Basterds” și acum în ”X-Men: First Class” se dovedește un adevărat cameleon. Și mai remarcabil este că cei doi protagoniști fac din Magneto și Xavier propriile roluri, aproape în competiție cu McKellen și Stewart.

Xun cheng ma / The Postman Fights Back (Hong-Kong, 1982)

Xun cheng ma / The Postman Fights Back 

(Hong-Kong, 1982)

Regia: Ronnie Yu
Cu: Chow Yun-Fat, Ka-Yan Leung

Rating:  3.5/5

Pe vremea când Republica Chineză era încă în mica copilărie, un grup de curieri sunt angajați de reprezentatul unei căpetenii războinice să livreze patru cutii misterioase unui bandit care controlează o trecătoare importantă. Bine, contextul politic contează mai puțin, povestea se concentrează pe cei patru curieri: unul este poștaș de meserie - profesie amenințată de apariția trenurilor - și chiar i se spune doar Curierul, altul este un hoț de doi bani, al treilea expert în explozibili, iar Chow Yun-Fat este un cartofor arogant, dar specialist în arte marțiale. Principalul antagonist este angajatorul lor, Hu, cu pregătire ninja.

Chiar dacă firul narativ pare destul de standard, povestea este presărată cu destul întorsături de situație ca să păstreze atenția spectatorului. Fiecare personaj are o parte misterioasă, fiecare este parțial duplicitar, fiecare se străduie să înțeleagă misiunea pe care o are de îndeplinit și rolul celorlalți în această misiune. Ca să nu mai vorbim de apariția membrilor rezistenței sau de diferiți asasini angajați să-l elimine pe cartoforul trișor pentru păcatele acestuia din trecut. La sfârșit, dându-și seama că au fost înșelați și că nu lucrează în scopuri nobile, ei vor încerca să-și repare greșelile, plătind chiar cu viața.

Filmul se remarcă prin dinamismul scenelor de acțiune sau de arte marțiale. Frumos coregrafiate și bine montate, aceste scene sunt, totuși, principalul punct de interes al filmului. Se remarcă o urmărire pe un lac înghețat și răzbunarea specialistului în explozibili, care elimină întreaga tabără de bandiți cu ajutorul mai multor mănunchiuri de dinamită și a unei mitraliere. Climaxul filmului este reprezentat de confruntarea finală între Curier și Hu, în care primul este obligat să dejoace tacticile ninja ale adversarului.

”The Postman Fights Back” este entertainment de bună calitate. Un film de acțiune și arte marțiale care depășește limitele genului.