La limita de jos a cerului (România/Moldova, 2013)

La limita de jos a cerului

(România/Moldova, 2013)

Regia: Igor Cobileanski

Cu: Igor Babiac, Ela Ionescu, Sergiu Voloc

Rating: 2.5/5

Într-unul dintre cele mai dezolante peisaje urbane puse pe peliculă, tânărul Viorel (Babiac) duce o existență fără prea multe orizonturi. Își ocupă timpul în principal livrând droguri direct în poșta clienților sau ajutându-l pe cu-dealer-ul său, Gâscă (Voloc), să-și împlinească visul de a zbura cu deltaplanul. Mai avem o mamă stereotipă, un best friend al tatălui decedat care vrea să-l așeze pe calea cea dreaptă și o „clientă” de care se îndrăgostește (Ela Ionescu), cam out of his league și posibil duplicitară. Cam acestea sunt coordonatele primului lungmetraj cinematografic al lui Igor Cobileanski, regizor moldovean în căutarea unei voci proprii. 

Geneza filmului este într-un scenariu scris de Corneliu Porumboiu, pe care acesta nu l-a mai ecranizat. Nu știu în ce stadiu a lăsat Porumboiu scenariul, dar cel pe care Cobileanski l-a filmat este destul de schematic. Personajul principal este supus unei serii de dileme - ce drum să urmeze în viață, cel al părinților, care i-a adus în sărăcie sau cel al traficanților, mai periculos, dar cu promisiuni de îmbogățire rapidă? e ok să te dai la fosta amantă a unui mafiot, care în prezent se întreține cu polițistul care l-a înfundat pe acesta? merită să devii turnător și să-i pui viața celui mai bun prieten în pericol pentru a îndepărta un rival în dragoste? Toate acestea sunt de-abia formulate, iar personajul nu este pus față în față cu consecințele deciziilor pe care le ia. Un regizor-scenarist mai abil ar fi știut probabil să dezvolte aceste situații. Exemplul cel mai la îndemână este Porumboiu și al său „Polițist, adjectiv” - fără a intra prea mult în detalii, comparația merită făcută numai pentru a vedea cum aproape fiecare scenă pune în discuție o fațetă a problemei. Cobileanski nu are prea multe idei, iar filmul său, deși plăcut ochiului (imaginea este semnată de Oleg Mutu) și corect din multe puncte de vedere, arată „neterminat”. Precum încercările icariene ratate ale personajelor sale principale de a evada din realitatea sordidă, „La limita de jos a cerului” exprimă incapacitatea realizatorului de a se desprinde de programatica unui neorealism moralizator. 

RO 2010 - Partea a 10-a: Nuntă în Basarabia

Nuntă în Basarabia

(România/Moldova/Luxemburg, 2010)

Regia: Nap Toader (AKA Napoleon Helmis)

Cu: Vlad Logican, Victoria Bobu

Rating: 1.5/5

Vlad și Vica, el bucureștean, ea basarabeancă, el dirijor, ea pianistă, se cunosc în România și se căsătoresc la scurtă vreme. Pentru a face și o nuntă tradițională (și ca să strângă ceva „bănuți” în plus), ei merg la Chișinău, unde familia și cunoscuții miresei îl întâmpină pe mire cu tot felul de prejudecăți și obiecții, care mai de care mai nejustificate.

„Nuntă în Basarabia” este un fiasco. Un film eșuat încă din stadiul de idee. Chiar dacă propovăduiește iubirea frățească dintre România și Basarabia, filmul nu caută acele elemente comune pe care le au toți oamenii și care ar fi putut da un substrat acestei pelicule. În schimb, sunt cultivate conflictele mărunte, cât mai multe, cât mai telenovelistice. Prostia se acumulează pe ecran, iar prestația satisfăcătoare a actorilor din rolurile principale nu e de ajuns să o facă suportabilă. În ultimele 15 minute, mă gândeam serios să părăsesc sala, convins că nu urmează să se mai întâmple nimic. Și, din păcate, am avut dreptate - concluzia filmului este tembelă.

Precedentul film al lui Helmis/Toader în România, „Italiencele”, cu toate carențele sale, e departe de dezastrul basarabean de față. Chiar dacă se pot identifica teme comune celor două filme (în special relația estului cu un Occident rece și absent), este evident că Helmis nu știe nici să construiască un film coerent, nici să regizeze actori. Am văzut filme mai slabe decât „Nuntă în Basarabia”, dar puține m-au convins că omul din spatele camerei este la fel de netalentat precum în cazul de față.