Hitchcock Week: North by Northwest

Săptămâna Hitchcock are loc pe facebook și pe mai multe bloguri de cinefili. Sunt mai mult decât bucuros să particip și eu, cu un post despre unul dintre cele mai bune filme semnate de Maestru.

North by Northwest

Motto: And one man in his time plays many parts (As You Like It)

”North by Northwest” este un film pe care îl apreciezi din ce în ce mai mult după vizionări repetate. La o primă vizionare, poate părea „doar” un film de acțiune bine făcut, un caper standard construit în jurul a câtorva puncte culminante eminamente hitchcock-iene (asasinatul NATO, întâlnirea din lanul de porumb, confruntarea finală de pe muntele Rushmore). Ulterior, pe măsură ce mai completezi filmografia lui Hitchcock și revezi cu plăcere NxNW, începi să înțelegi cum funcționează regia lui Hitch, pentru ca în final filmul să îți apară complet altul: o deconstrucție genială a genului din care face parte, accesibil și enjoyable pentru un public lar, dar inovator, abstract și chiar subversiv pentru cei care au devenit complicii marelui autor. 

Pentru Hitchcock, filmul este apogeul unui scenariu îndrăgit: un om nevinovat este acuzat de o crimă pe care nu a comis-o; aflat mai mult sau mai puțin în posesia unor informații/obiecte de valoare, el ajunge să fie vânat atât de oamenii legii cât și de adevărații făptași; a, da, și de obicei, omul nostru se va găsi legat - uneori la propriu - de o frumoasă tânără duplicitară. De data aceasta, povestea este îmbogățită cu câteva teme neașteptate. Pentru mine, cea mai fascinantă este următoarea interpretare. Pe parcursul filmului, Roger O. Thornhill (Cary Grant) ajunge să joace mai multe roluri: inițial, este un om de afaceri rutinat, care ar avea nevoie de un pic de aventură în viața lui; întâmplări asupra cărora nu are niciun fel de control îl vor pune în situația de a fi un criminal cu sânge rece care trebuie să scape de justiție, apoi un spion care trebuie să deturneze un complot internațional, dar și un amant exemplar sau - în cea mai hilară scenă a filmului - un participant la o licitație care a băut un pic prea mult. Interesant este că alegerile sunt Thornhill sunt doar semi-conștiente. După ce acesta acceptă să joace rolul agentului secret inventat George Kaplan, acesta devine George Kaplan, un personaj aproape cu totul diferit de ce a jucat până în acel moment.

Avem astfel o perspectivă unică asupra modului în care Hitchcock își definește arta. După el, avem nevoie de cinema pentru a ne oferi un pic de aventură în viață. Banalul Thornhill din primele imagini ale filmului este un vessel potrivit pentru a fi umplut cu toate fanteziile realizatorului și ale spectatorilor. Iar pe structura clasică, Hitchcock își permite cât mai multe variațiuni și farse cinematografice, în stilul caracteristic: MacGuffin-uri peste MacGuffin-uri (George Kaplan este cel mai original dintre acestea create vreodată), scene clasice executate în moduri surprinzătoare (cel mai palpitant moment se petrece în miezul zilei și este fără muzică pe fundal, scena de amor turnată într-un spațiu îngust restricționează mișcările camerei și obligă interpreții să simuleze rotirile de 360 de grade à la ”Vertigo”) ș.a.m.d. ”North by Northwest” este unul dintre cele mai calculate filme făcute de Hitchcock, dar marele succes al său se datorează faptului că pare un film spontan, plin de răsturnări de situație neașteptate și schimbări de ritm suprinzătoare, care încă este disecat și la peste 50 de ani de la premieră. 

North by Northwest (1959)

Scenariul: Ernest Lehman

Cu: Cary Grant, James Mason, Eva Marie Saint, Martin Landau, Leo G. Carroll

Rating: 4.5/5

Top 10 Alfred Hitchcock

Acesta este cel mai ”dureros” top pe care l-am făcut vreodată. A trebuit efectiv să tai în carne vie, din aproximativ 40 de filme, până am ajuns la o listă decentă (dar în niciun caz definitivă) de 10 filme. Sigur, puteam să extind lista la 15, 20 sau chiar 25 de filme, dar atunci ricam să includ prea multe filme care nu stau pe aceeași treaptă cu cele de pe primele 4-5 locuri, dar și așa ar fi fost o listă extraordinară. Mă mai strezează faptul că nu am văzut câteva dintre filme lui și că pe unele le-am văzut doar o dată, în timp pe altele le-am văzut și de 5-6 ori, iar filmele văzute mai recent par să-mi placă mai mult decât cele văzute mai prin liceu,... deci nu poate să existe niciun fel de obiectivitate. Dar măcar e un top ”personal” și nu pot să sper la mai mult, oricum:

1. Vertigo 
Un film greu de clasat, pentru că este unic. Tristan și Isolda, Pygamalion și Freud își dau întâlnire în treatrul suspansului hitchcock-ian, într-o peliculă de înaltă măiestrie formală, care contorsionează universul privitorului după cel propriu: necruțător, rece, în care nu-ți poți exprima decât vinovăția și impotența.

2. Psycho
Am ezitat dacă să nu îl retrogradez vreo 2-3 poziții, fiindcă există acea scenă de la sfârșit în caretotul este explicat frumușel, pentru toată lumea. Dar acel discurs este un set-up pentru un final extraordinar, iar în rest filmul este pur și simplu perfect. 

3. North by Northwest
Lăsând psihologia  la o parte, Hitchcock duce la apogeu tema omului nevinovat urmărit de poliție, dar și de răufăcători (inițiat odată cu ”The 39 Steps”), piperat cu MacGuffin-uri, o femeie fatală și cele mai impresionante set pieces puse în scenă vreodată. 

4. Lifeboat
Filmul cu naufragiați plutind fără scop pe o barcă în mijlocul oceanului creează un microcosmos al tuturor dramelor umane, fără să fie deloc teatral, ci din contră, vizual este fascinant și inovator.

5. Rear Window
Un alt film cu o singură locație, din care un James Stewart accidentat își urmărește vecinii din alte apartamente, în timp ce noi îl urmărim pe el... Oare ce vrea Hitchcock să ne spună? 

6. Rebecca
Singurul film de Hitchcock care a luat Oscar-ul pentru cel mai bun film este o dramă plină de suspans și subînțelesuri, bazată pe romanul omonim al lui Daphne du Maurier.

7. The Lady Vanishes
Fascinația lui Hitchcock pentru trenuri este bine documentată. Iar câteodată pare că acest thriller imersiv cu spioni și laitmotive muzicale este mai mult un pretext pentru o călătorie cu trenul.

8. The Birds
Fascinația mea pentru „Păsările” provine din faptul că un film impecabil făcut, fără pretenții, poate să spună - indirect, dar voluntar - mai multe despre cinema decât oricare altul. Și, în plus, e chiar creepy.

9. Spellbound
Plasându-se de această dată chiar în lumea psihologilor, Hithcock investighează instinctul criminal, trasnferul de vinovăție și identitate și, cu ajutorul lui Salvador Dali, visele!

10. Notorious
Un film care nu mi-a plăcut așa mult la început, dar numit de Truffaut „Hitchcock-ul chintesențial” pornește după teme și tehnici deja specifice lui Hitchcock și, ca atât de multe filme din această listă, te fascinează fără să știe prea bine de ce. Ei bine, răspunsul este: pentru că este foarte bine regizat.

Vreau să transmit, pe această cale, sincere regrete următoarelor: ”The Lodger”, ”Rope”, ”Strangers on a Train”, ”Dial M for Murder”, ”The Wrong Man”, ”Blackmail”, ”Jamaica Inn”, ”Under Capricorn”, ”The 39 Steps”, ”The Man Who Knew Too Much” (ambele!) etc.