Triptic Juraj Herz

Acum câteva luni, când am văzut The Cremator, nu știam nimic despre acest Juraj Herz. Am încercat să repar această greșeală, așa că în ultimele zile am văzut trei dintre filmele sale, ca să pot avea o părere mai informată despre acest regizor (ceho-)slovac. Acestea sunt cele trei filme, în ordinea în care le-am văzut:

Morgiana
(Cehoslovacia, 1972)

Cu: Iva Janzurová, Josef Abrhám, Nina Divísková

Rating: 3.5/5

După o nuvelă de Alexander Grin, este povestea a două surori (interpretate de aceeași actriță, senzaționala Iva Janzurová), care moștenesc averea tatălui lor decedat. Convinsă că sora ei stă în calea fericirii sale, Viktoria (cea brunetă) se hotărăște să o otrăvească pe Klara. Este filmat superb, în culori vii și se remarcă folosirea de efect, dar moderată, a obiectivelor cu unghi larg, în special cele care reprezintă punctul de vedere al pisicii Viktoriei, care dă și titlul filmului - Morgiana. Ca toată opera lui Herz, este un film de atmosferă mai degrabă decât o poveste filmată, dar parcă sunt folosite, până la urmă, câteva artificii stilistice mai puțin inspirate. Oricum, reușește să te țină cu sufletul la gură până la final, încât astfel de critici parcă nici nu contează.

Upír z Feratu
(Cehoslovacia, 1981)

În engleză: Ferat Vampire

Cu: Jirí Menzel, Dagmar Veskrnová, Jana Brezková

Rating: 2/5

Cel mai slab și cel mai puțin potrivit (din punct de vedere) tematic cu restul tripticului. Aici este vorba despre un medic care bănuiește că o mașină se curse funcționează cu cumbustibil biologic pe care îl preia direct de la șofer (adică sânge, deci este vorba de o mașină-vampir). Filmul are un ușor substrat anti-comercialism, care pare un pic forțat și dintre caracteristicile lui Herz păstrează parcă doar umorul negru. Totuși, este ocazia unică de a-l vedea pe marele regizor ceh Jirí Menzel într-un rol în care nu credeam că o să-l văd vreodată (deși pare o variațiune pe rolul său din ”The Cremator”). Singura secvență remarcabila a filmului este coșmarul protagonistului, în care acesta este efectiv vampirizat de automobilul în cauză. 

Panna a netvor
(Cehoslovacia, 1978)

În engleză: Beauty and the Beast / The Virgin and the Monster

Cu: Zdena Studenková, Vlastimil Harapes, Václav Voska

Rating: 4/5

Bazat pe basmul clasic ”Frumoasa și bestia”, Herz creează un film fantastic superb, din nou mai mult un film de atmosferă decât o relatare a poveștii bine-cunoscute. Bestia lui Herz este o creatură înaripată, acvilină (spre deosebire de mult mai mamifera încarnare a acesteia din filmului lui Cocteau). Această înfățișare este parcă mult mai înspăimântătoare și mult mai penetrantă în conștiința privitorului.

Este dificil să pui o etichetă pe opera lui Juraj Herz. Cu atât mai mult cu cât a lucrat sub supravegherea unui regim opresiv. Acesta reunește filmul fantastic cu filmul romantic și cel de groază, rezultatul fiind întotdeauna surprinzător, terifiant și fascinant. Prin îngemănarea basmului cu filmul horror, Herz se relevă drept un văr (nu foarte) îndepărtat al lui Terry Gilliam (dar și al lui Walt Disney, fiindcă lumea uită adesea că acele desene animate clasice nu duc lipsă de momente de teamă și teroare autentice, chiar dacă happy-end-ul nu lipsește niciodată).

Imaginile sale sunt (aproape) unice, seducătoare, aducând a picturi. Într-un interviu, Herz îl numește pe Gustav Klimt ca principală sursă de inspirație artistică. Acest lucru nu pare evident, dar coafura Viktoriei în ”Morgiana” sau modul în care două personaje (de obicei doi amanți) sunt filmați într-o îmbrățișare evocă imagini create de Klimt. Dacă nu este un maestru al povestirii, Herz știe însă să folosească cu măiestrie decorurile și muzica, iar important nu este atât de multe ce se spune, ci ce te face acest ceva să simți.

Recurent în opera lui Herz este motivul dublului, în multiple reîncarnări: surorile din ”Morgiana” interpretate de aceeași actriță, sora geamănă a unei șoferițe din ”Upír z Feratu” sau chiar copia mașinii-vampir din același film, chipul Juliei din ”Panna a netvor” reflectat în portretul mamei sale etc. Acestui motiv i se adaugă schizofrenia personajelor: Rudolf Hrusínský în ”The Cremator” poartă îndelungi conversații făcând abstracție de interlocutori, surorile din ”Morgiana” au halucinații (pe lângă că par să fie manifestări ale aceleași personalități), Bestia din ”Panna a netvor” este terorizat de o voce sâsâitoare care îl îndeamnă să o ucidă pe Julie și îl convinge că este un ticălos, iar șoferița din ”Upír z Feratu” trebuie să se dea drept sora sea geamănă, moartă în realitate la o vârstă fragedă.

Spalovac mrtvol (Cehoslovacia, 1969)

Spalovac mrtvol 

(Cehoslovacia, 1969)

Regia: Juraj Herz

Cu: Rudolf Hrusínský, Vlasta Chramostová

Rating: 3.5/5

Cinematografia cehă (și ceho-slovacă, prin extensie) este un izvor abundent de ciudățenii și bijuterii uitate. Printre ele este și acest „Spalovac mrtvol” (sau ”The Cremator” în engleză). Acțiunea este situată la sfârșitul anilor '30, iar personajul principal este angajatul unui crematoriu, însurat și cu doi copii, dar care este obsedat de ideea că incinerarea este un lucru benefic pentru morți, eliberându-le astfel sufletul mult mai repede decât înmormîntarea. Inițial reticent la schimbările politice care se întrevăd (ocuparea Cehiei de către Germania nazistă), el se aliază apoi naziștilor, întrevăzând prin asocierea cu ei împlinirea aspirației lui supreme de a salva întreaga lume, de a elibera sufletele tuturor, imaginîndu-și deja incineratoare uriașe pentru sute de persoane. Dar înainte ca aceste planuri să poată fi puse în practică, se decide să se ocupe personal de membrii familiei sale. Spooky, huh?

Nu am văzut alte filme ale regizorului (slovac, se pare) Juraj Herz, așa că nu pot să comentez filmul decât în anumite contexte. El este filmat și montat suprarealist, accentul fiind pus pe close-up-uri cu fețele actorilor și planuri filmate cu obiective cu unghiuri largi. Sunt foarte interesante tranzițiile care sunt realizate între diferite scene. Ele sunt greu de explicat, dar să luăm două exemple:

- omul nostru este la o prostituată. Cei doi se dezbracă, în timp ce el filozofează, după care el se urcă pe un scaun să atârne o colecție de insecte într-un cui în perete. El vorbește în continuu, dar când coboară de pe scaun vedem că este la el acasă acuma, vorbind cu soția sa. Tăietura de montaj este subtilă, dar sesizabilă.

- ca spion, el se duce la o festivitate evreiască. Este filmat din spate, în fundal se văd oamenii care participă la întâlnire. Se întoarce înspre dreapta, camera se apropie, fundalul devine neclar (probabil odată cu mișcarea camerei și a capului actorului este mișcat și scaunul), iar cînd mișcarea se oprește este în altă încăpere, dând raportul unui membru al partidului național-socialist. Nu există tăietură de montaj, totul este un joc între mișcările de aparat și decor.

Aceste tranziții nu sunt niciodată previzibile și surprind de fiecare dată.

Deși filmul are substrat și devine și mai interesant atunci când politicul intervine în viața incineratorului, iar, pe de altă parte, stilul este seducător și proaspăt, impresia generală este că realizatorii au încărcat pelicula un pic prea mult, iar motivațiile personajului se pierd un pic înspre final. Rudolf Hrusínský, unul dintre acotrii preferați ai meralui regizor ceh Jiri Menzel, nu face un rol extraordinar, dar aparițiile lui - cu acel rânjet lung și lungile filosofări - contribuie la accentuarea atmosferei de coșmar pe care filmul încearcă să o creeze și să o mențină pe întreaga durată a sa. În rolul soției, Vlasta Chramostová domină silențios pelicula, ea neavând multe replici, dar exprimând totul din priviri și gesturi. Jiri Menzel însuși apare într-un rol mic, fără semnificație.