Stoker (SUA/UK, 2013)

Stoker

(SUA/UK, 2013)

Regia: Park Chan-wook

Cu: Mia Wasikowska, Matthew Goode, Nicole Kidman, Alden Ehrenreich

Rating: 2.5/5

Așa cum spuneam când am scris despre ”The Last Stand”, Hollywood-ul e pe cale să fie cucerit de coreeni. Nu din punct de vedere militar, așa cum se întâmplă în filme precum ”Olympus Has Fallen” sau ”Red Dawn”, în care America este invadată de coreeni de nord, dar și din punct de vedere artistic, în spatele camerelor de filmat. De data asta este rândul lui Chan-wook Park, realizator aclamat pentru ”Oldboy”, care vine să ne thrillerească hitchcock-ian cu povestea Indiei Stoker (Mia Wasikowska), o fată foarte inteligentă, dar mizantropă, a cărei viață se schimbă după o serie de evenimente marcante: împlinirea vârstei de 18 ani, simultan cu moartea tatălui într-un accident rutier și apariția misteriosului unchi Charlie.

Reperul cel mai trâmbițat pentru acest film este Hitchcock, mai ales ”Shadow of a Doubt”, dar există trimiteri și la alte filme ale maestrului suspansului, cum ar fi ”Psycho” sau ”Spellbound”. Park se inspiră însă și din propriile sale filme și mi se pare că nu poate fi negată influența giallo-ului italian. Totuși, ”Stoker” nu îmi pare a fi altceva decât o nouă reinterpretare a lui ”Alice în Țara Minunilor”. Și nu spun acest lucru doar pentru că Mia Wasikowska (care a fost Alice pentru Tim Burton) joacă rolul principal, dar și pentru că există asemănări tematice (șocul unei pubertăți întârziate și a descoperirii de sine). În plus, am găsit trimiteri vizuale directe (precum o imagine din timpul genericului de început în care Alice pare minusculă căutându-și cadoul de ziua ei în grădina conacului în care trăiește), iar Park are un anume fler în a folosi cele mai minuscule detalii și de a supra-încărca cu aluzii și semnificații fiecare cadru care îmi amintește de narațiunea stufoasă a lui Lewis Caroll.

De-a lungul timpului, admirația mea pentru Park Chan-wook a fost inconstantă. Îmi amintesc șocul (aproape life-changing) de a vedea ”Oldboy” pe marele ecran, în urmă cu vreo 10 ani. Apreciez foarte mult ”JSA” și ”Sympathy for Mr. Vengeance”. Nu am fost la fel de impresionat de ”Lady Vengeance”, care nu mi s-a părut că are alt motiv să existe decât ca să închidă o trilogie. Ultimul său lungmetraj, ”Thirst”, nu mi-a plăcut, dar înțeleg de ce a fost apreciat de alții și nu îmi pot închipui alt realizator care să facă un astfel de film cu vampiri. Ceva mai recent, Park a făcut alături de fratele său un scurtmetraj filmat integral pe iPhone, ”Night Fishing”, o gură de aer proaspăt și un filmuleț care merită văzut și apreciat pentru cât de nebun este. Trecând la limba engleză, Park Chan-wook nu se compromite stilistic, dar nici nu reușește ceva remarcabil. ”Stoker” începe bine, dar pe măsură ce înaintăm începem să ne dăm seama cât de prost este scenariul, cât de puțin conturate sunt personajele (inclusiv India) și suntem suprasolicitați inutil de detaliile vizuale cu care Park ne scoate ochii. În final, it doesn't ammount to much, iar lungile arcuri narative intercalate pe care le străbat personajele din ”Oldboy” sau ”Mr. Vengeance” sunt înlocuite de racorduri și reflexii simple și de motivații cel puțin nonsubstanțiale.