Silver Linings Playbook (SUA, 2012)

Silver Linings Playbook

(SUA, 2012)

Regia: David O. Russell

Cu: Bradley Cooper, Jennifer Lawrence, Robert De Niro, Jacki Weaver, Chris Tucker

Rating: 4/5

Trebuie să recunosc că, per ansamblu, sunt impresionat de calitatea filmelor care au fost nominalizate la Oscar-uri anul acesta. Cea mai recentă surpriză plăcută a sezonului a fost pentru mine ”Silver Linings Playbook”, o comedie romantică în care el este bipolar, ea nimfomană, tatăl lui obsesiv-compulsiv și dependent de jocuri de noroc, iar soarta tuturor va fi decisă de un meci de fotbal și de un concurs de dans. Iar la cârma filmului este David O. Russell, un regizor cu care nu mă împac întotdeauna, dar care aici pare să fi găsit rețeta succesului, într-un gen în care nu mi-aș fi închipuit în urmă cu trei ani (când am văzut ”The Fighter”) că va activa vreodată. Rezultatul a fost o nominalizare-surpriză ca posibil cel mai bun regizor (iar cu Affleck out of the way, are toate șansele să și câștige) și, la o scară mai largă, probabil cel mai bun film pe care l-a făcut vreodată.

Ce impresionează este faptul că David O. Russell nu își temperează efectele stilistice. ”Silver Lining Playbook” este loud, dinamic, exuberant, maniacal... Se mișcă în ritmul unui soundtrack „dansant”, antrenant, care include - printre mulți alții - Bob Dylan, The White Stripes, Dave Brubeck și o apariție surpriză a lui ”Rumble On” de la Led Zeppelin. Dacă la nivel de scenariu, Russell pare să adere fără comentarii la „principiile” comediei romantice, prin ritmul montajului, mișcările de aparat și regia actorilor, toate clișeele genului sunt „subvertite” în cel mai delicios mod posibil (secveță-rapel: the big move din timpul numărului de dans, care nu le iese celor doi protagoniști). Trebuie spus că, deși filmul denumește afecțiunile mintale de care suferă personajele, nu face din acestea caricaturi, ci, din contră, le prezintă ca pe niște persoane absolut normale, pe care le-am putea întâlni în viața de zi cu zi, un pic mai quirky, dar nu mai „nebune” decât oricare dintre noi.

S-a mai remarcat faptul că ”Silver Linings Playbook” este primul film în 31 de ani care să primească nominalizări în toate cele patru categorii actoricești (ultimul a fost ”Reds”). Și, într-adevăr, aceștia merită lăudați. Bradley Cooper se ridică la un nivel pe care până acum nu m-a convins că ar fi capabil să îl atingă, Jennifer Lawrence are ocazia să fie mai excentrică decât de obicei, De Niro este iar în formă mare (cum nu a mai fost de vreo 15 ani, cred), iar Jacki Weaver, într-un rol ceva mai mic, impresionează prin faptul că pare să ne ofere exact opusul personajului său cumplit din ”Animal Kingdom”. Printre cele mai bune secvențe ale filmului sunt cele în care trei-patru-cinci actori se ceartă, vorbesc unul peste altul, momente în care încrederea publicului în verosimilitudinea personajelor este completă, dar nu ai pentru nicio clipă senzația că David O. Russell a pierdut frâiele regizorale. 

Hit and Run (SUA, 2012)

Hit and Run

(SUA, 2012)

Regia: Dax Shepard, David Palmer

Cu: Dax Shepard, Kristen Bell, Bradley Cooper, Tom Arnold, Beau Bridges

Rating: 3.5/5

”Hit and Run” este o comedie romantică de acțiune hiper-kinetică, produsă independent cu un buget de 2 milioane de dolari, pentru care Dax Shepard este scenarist, co-regizor și star, alături de partenera sa din viața reală, Kristen Bell. Filmul este de asemenea un omagiu adus filmelor de acțiune cu mașini din anii '70 (gen ”Vanishing Point”), la fel ca mai multe pelicule recente, precum ”Death Proof”, ”Drive” și, într-o mai mică măsură, ”Bellflower”. 

Nu prea are rost să încerc să descriu plot-ul filmului, acesta fiind mai mult un pretext pentru o serie de secvențe de acțiune și cascadorii impresionante nu doar pentru un film cu un buget atât de redus (am văzut James Bond-uri cu urmăriri mult mai puțin reușite). Modul în care aceste secvențe sunt filmate și montate este fresh, dinamic, uneori surprinzător, iar realizatorii nu ezită să întrerupă acțiunea pentru a ne face să râdem. Și, într-adevăr, se râde destul de mult la ”Hit and Run”, chiar dacă nu toate poantele sunt la fel de reușite. Filosofia lui Dax Shepard a fost probabil din categoria Let's throw it against the wall and see if it sticks - dar a funcționat, râsetele fiind constante și consistente de-a lungul celor 100 de minute ale filmului. 

Deși evident nu este un film de o mare profunzime, ”Hit and Run” demonstrează ce poți să faci cu un buget redus, dacă ai destulă inventivitate vizuală, acces la câteva mașini-fetiș și câteva selling points pentru public: o Kristen Bell într-un rol cu care ne-a obișnuit deja, dar care nu este încă pe placul spectatorilor, un Bradley Cooper de nerecunoscut și o coloană sonoră retro agreabilă. Iar faptul că este una dintre puținele comedii romantice de acțiune din ultima vreme care nu este din cale afară de misogină este o reușită în sine.