Fright Night (SUA, 2011)

Fright Night

(SUA, 2011)

Rating: Craig Gillespie

Cu: Colin Farrell, Anton Yelchin, David Tennant

Rating: 3/5

Intro: Fright Night 1985

Originalul, după care acest film este realizat relativ fidel, are aceeași premisă: un adolescent începe să îl suspecteze pe vecinul său că este un vampir, iar alături de un actor de filme horror (sau, în cazul remake-ului, de un magician) încearcă să îl răpună, prin metodele bine cunoscute. Primul ”Fright Night” este o comedie horror excepțională și, în mai multe privințe, mai bun decât reluarea de anul acesta. Prima oră de proiecție pare un pic prea cantonată în anii 80, cu muzica de rigoare, tonul la limita camp-ului și excesele de expresie ale actorilor (cei tineri, cu Roddy McDowall, care este excelent). Dar finalul, care durează aproape o jumătate de oră, este un tur de forță de confruntări succesive bine gradate și senzaționale efecte speciale vizuale și de machiaj . În plus, este singurul film în care am văzut un lup împuns cu o țepușă în inimă care se lovește de un candelabru.

Fright Night 2011

Cum am mai spus, povestea este cam aceeași, iar filmul este un update onorabil al originalului. Marea îmbunătățire este Colin Farrell în rolul vampirului, care 1) pare că se distrează de minune și 2) face un personaj mult mai complex decât cel din original, mult mai dominat de instincte și mai puțin suav (dar cu sex-appeal, bineînțeles). De fapt, relațiile dintre personaje par mai bine conturate în remake și o altă îmbunătățire este rolul mamei, jucată de Toni Collette, care în original era foarte schematic și - sincer - aproape inutil, aici fiind mult mai bine conturat și mult mai credibil. David Tennant este un magician expert în vampiri, iar personajul său seamănă mai mult cu Chris Angel sau cuRussell Brandt decât cu Peter Cushing (principalul reper al lui Roddy McDowall în filmul original). Ce îi reproșez remake-ului (dincolo de 3D-ul absolut inutil) este finalul ușor anti-climatic, care pare grăbit și ușor lipsit de miză (ceea ce nu am simțit în cazul originalului, unde la un moment dat chiar am crezut că poate nu o să se termine prea bine...)

Dar, până la urmă, ambele filme sunt despre același lucru: sex. Charlie, protagonistul, are o prietenă mai mult sau mai puțin nouă, iar relația lor e pe cale să fie consumată, până în momentul intruziunii vampirului. Ceea ce este ciudat și fascinant la ambele filme este că tânăra Amy este la rândul ei atrasă de noul vecin (chiar dacă sub influența puterilor sale de hipnoză...), iar acesta chiar o posedă înainte lui Charlie. Numai după ce vampirul este omorât și iubita retransformată în ființă umană, relația poate fi consumată, iar supranaturalul va fi lăsat în urmă, ca și cum totul ar fi fost un coșmar. Acestea sunt filme destul de puternice despre atracție și sexualitate și nu dezamăgesc din acest punct de vedere. Faptul că narațiunea obligă la anumite clișee specifice genului nu deranjează prea tare, cu atât mai mult cu cât acestea oferă prilejul realizatorilor să le ia peste picior (precum „regulile” din seria ”Scream”). Amuzante și nu fără câteva momente de groază foarte reușite, ambele ”Fright Night”-uri trebuie văzute.

Einstein and Eddington (UK, 2008)

Einstein and Eddington 

(UK, 2008)

Regia: Philip Martin
Cu: David Tennant, Andy Serkis, Jim Broadbent

Rating: 2.5/5

Acum câteva săptămâni, când scriam despre You Don't Know Jack, mă plângeam de stilul anost al filmelor de televiziune. Iată un alt exemplu! ”Einstein and Eddington” spune în paralel povestea lui Albert Einstein și a fizicianului britanic Arthur Eddington, primul om de știință care a dovedit noua teorie a gravitației pe care Einstein o formulase. Fundalul acestei povești este Primul Război Mondial, în care Marea Britanie și Germania erau în tabere opuse (duh!), ceea ce a dus la conflicte și competiție în domeniul armamentului și între oamenii de știință ai celor două națiuni... Doar Einstein și Eddington se opun, aflați în căutarea adevărului...

Filmul acesta ar fi fost o ocazie perfectă pentru jocuri de lumini, demonstrații vizuale ale unor teorii științifice cu acompaniament muzical de Bach (chestii care se pot face și fără efecte speciale exorbitant de scumpe). În schimb, regizorii de oferă (ca metafore vizuale rudimentare) o machetă a sistemului solar, probabil de pe vremea lui Newton. Impresionantă lipsa de imaginație a realizatorilor!

Însă, cum a fost și cazul lui You Don't Know Jack, actorii salvează filmul, de data acesta chiar de la o catastrofă. Andy Serkis (poate mai cunoscut ca interpretul lui Gollum din ”Lord of the Rings”) lasă o interpretare inegală în rolul lui Einstein, dar în momentele bune surprinde cu autenticitate caracterul personajului. David Tennant (iarăși, probabil cunoscut mai bine din ”Dr. Who”) este mai degrabă cel cu care spectatorul ar trebui să se identifice, dar aduce destul de multe unui rol solicitant, personajul Arthur Eddington fiind destul de complex: un om de știință, dar de religie Quaker, care nu poate reconcilia cu viața spirituală activitatea sa profesională, dar nici viața personală (acesta este un eufemism).

Rebeca Hall completează distribuția, în rolul surorii lui Eddington, iar Donal Sumpter îl joacă pe fizicianul german Max Planck.

Filmul este programat pe HBO din când în când...