The Amazing Spider-Man (SUA, 2012)

The Amazing Spider-Man

(SUA, 2012)

Regia: Marc Webb

Cu: Andrew Garfield, Emma Stone, Rhys Ifans, Dennis Leary, Martin Sheen, Sally Field

Rating: 3/5

Filosofia din spatele acestui remake/reboot e simplă: franciza „Spider-Man” are potențialul să aducă în continuare o grămadă de bani. Problema ar fi că Tobey Maguire și Kirsten Dunst erau deja cam bătrâni pentru a-și relua rolurile, iar câțiva dintre antagoniștii cei mai cunoscuți au dat ortu' popii. Așa că soluția găsită de studiourile Marvel & Columbia a fost să o ia încă o dată de la capăt, cu fețe noi. Suntem departe de ceea ce încerca Christopher Nolan în ”Batman Begins” (regândirea de la zero a personajului și a universului în care acesta există) - nu, ”The Amazing Spider-Man” consumă prima oră de peliculă repovestind transformarea lui Peter Parker și moartea unchiului Ben, fără să încerce ceva cu adevărat nou (cu excepția faptului că părinții lui Peter au un rol mai important de această dată). Însă esență, este doar un alt film cu super-eroi Marvel, un gen care pare să își fi creat propriile clișee în ultimii ani.

Marc Webb a regizat anterior ”(500) Days of Summer” și, într-adevăr, prezența sa în spatele camerei de filmat asigură mai multă atenție acordată relațiilor dintre personaje și poveștii de dragoste. Surprinzător este faptul că scenele de acțiune nu suferă, iar integrarea efectelor speciale mi s-a părut mai reușită decât în filmele anterioare (care, să recunoaștem, aveau momente în care semănau mai mult cu desene animate). Iar acum vine momentul disclaimer-ului personal: cele trei filme cu Spider-Man semnate de Sam Raimi nu mi-au plăcut în mod special. Deși fiecare are momente foarte reușite (și foarte citabile), per ansamblu niciunul dintre ele nu m-a convins că merită să fie așezat în panteonul filmelor cu super-eroi. Din punctul meu de vedere Webb, lucrând by the numbers, a reușit să facă un film ușor mai bun decât oricare dintre încercările lui Raimi. Ceea ce probabil nu este foarte măgulitor, dar este un mod de a recomanda filmul.

Cât despre Andrew Garfield, pe care l-am remarcat deja din ”Dr. Parnassus”, ”Never Let me Go” și mai ales ”The Social Network”, rolul i se potrivește destul de bine, dar cred că supralicitează cartea awkwardness. Cât despre restul distribuției, m-aș uita oricând la un film cu Emma Stone și Dennis Leary, Martin Sheen și Sally Field sunt alegeri destul de plictisitoare pentru roluri care necesită o anumită autenticitate, iar Rhys Ifans este un villain destul de bun. De fapt, cele mai bune momente ale filmului - și singurele în care se întrevede o oarecare originalitate din partea realizatorului - sunt cele dinspre final, în care Spidey se confruntă cu The Lizard pe coridoarele liceului și pe vârful clădirii Oscorp sau cea în care Gwen Stacy se ascunde de reptila uriașă în laboratorul de cercetare. În aceste secvențe, ”The Amazing Spider-Man” este un creature feature destul de bun.

Easy A (SUA, 2010)

Easy A

(SUA, 2010)

Regia: Will Gluck

Cu: Emma Stone, Penn Badgley, Amanda Bynes, Dan Byrd

Rating: 3.5/5

”Easy A” („Păcătoasa”) face parte dintr-o specie rară: comedia la care se râde și care reușește să fie și inteligentă. Deși trebuie să te prinzi că este inteligentă, nu e genul de film care îți spune de dinainte cât de deștept este... ahem... Nu cred că are rost să explic plot-ul filmului. Pe scurt, o serie de minciuni nevinovate o aduc pe Olive (Emma Stone), o elevă de 17 ani, în situația de a avea o reputație foarte proastă, iar viața ei începe să semene cu cea a eroinei din „Litera stacojie”. Sau cu un film de John Hughes...

Filmul începe cu o uluitoare secvență imersivă: într-un singur cadru, camera de filmat surprinde elevii care traversează aleile din curtea liceului, iar numele actorilor (care parcă ies din iarbă, într-un generic care amintește de cel din ”Panic Room”) servesc parcă drept indicatoare pentru direcția în care aparatul urmează să se întoarcă. Cadrul se termină odată cu intrarea lui Olive în cadru, împiedicându-se și căzând peste title card-ul care anunță: and EMMA STONE. Această inventivitate vizuală se pierde un pic pe parcursul filmului, dar revine în genericul de final, un alt singur tracking shot, lent, din punctul de vedere al unei mașini de tuns iarba pe care se găsesc Olive și noul său boyfriend (off-screen), ocolind alte nume care apar pe ecran.

”Easy A” se mai poate lăuda cu un alai impresionant de interpreți. Emma Stone este foarte bună în - cred - primul său rol principal și-mi confirmă bănuiala că ar fi o actriță foarte bună. În rolurile părinților săi, Stanley Tucci și Patricia Clarkson provoacă hohote de râs, iar multe dintre scenele lor au un aer de naturalețe, de improvizație, ceea ce cred că a fost decizia corectă (Will Gluck pare să fie un regizor capabil... să vedem...) În schimb, Thomas Hayden Church și Lisa Kudrow formează un cuplu mult mai disfuncțional (proful de engleză și psiholoaga școlii), iar personajele lor sunt cele mai interesante, în sensul că interpretarea ne permite să aflăm și să înțelegem multe despre ei, chiar dacă petrec destul de puțină vreme pe ecran. Marele Malcolm McDowell are un cameo ca directorul școlii, un rol minor și neimportant, dar reușește să fure o scenă cu atitudinea sa parcă în mod natural amenințătoare. Am uitat pe cineva? Sper că nu...