La limita de jos a cerului (România/Moldova, 2013)

La limita de jos a cerului

(România/Moldova, 2013)

Regia: Igor Cobileanski

Cu: Igor Babiac, Ela Ionescu, Sergiu Voloc

Rating: 2.5/5

Într-unul dintre cele mai dezolante peisaje urbane puse pe peliculă, tânărul Viorel (Babiac) duce o existență fără prea multe orizonturi. Își ocupă timpul în principal livrând droguri direct în poșta clienților sau ajutându-l pe cu-dealer-ul său, Gâscă (Voloc), să-și împlinească visul de a zbura cu deltaplanul. Mai avem o mamă stereotipă, un best friend al tatălui decedat care vrea să-l așeze pe calea cea dreaptă și o „clientă” de care se îndrăgostește (Ela Ionescu), cam out of his league și posibil duplicitară. Cam acestea sunt coordonatele primului lungmetraj cinematografic al lui Igor Cobileanski, regizor moldovean în căutarea unei voci proprii. 

Geneza filmului este într-un scenariu scris de Corneliu Porumboiu, pe care acesta nu l-a mai ecranizat. Nu știu în ce stadiu a lăsat Porumboiu scenariul, dar cel pe care Cobileanski l-a filmat este destul de schematic. Personajul principal este supus unei serii de dileme - ce drum să urmeze în viață, cel al părinților, care i-a adus în sărăcie sau cel al traficanților, mai periculos, dar cu promisiuni de îmbogățire rapidă? e ok să te dai la fosta amantă a unui mafiot, care în prezent se întreține cu polițistul care l-a înfundat pe acesta? merită să devii turnător și să-i pui viața celui mai bun prieten în pericol pentru a îndepărta un rival în dragoste? Toate acestea sunt de-abia formulate, iar personajul nu este pus față în față cu consecințele deciziilor pe care le ia. Un regizor-scenarist mai abil ar fi știut probabil să dezvolte aceste situații. Exemplul cel mai la îndemână este Porumboiu și al său „Polițist, adjectiv” - fără a intra prea mult în detalii, comparația merită făcută numai pentru a vedea cum aproape fiecare scenă pune în discuție o fațetă a problemei. Cobileanski nu are prea multe idei, iar filmul său, deși plăcut ochiului (imaginea este semnată de Oleg Mutu) și corect din multe puncte de vedere, arată „neterminat”. Precum încercările icariene ratate ale personajelor sale principale de a evada din realitatea sordidă, „La limita de jos a cerului” exprimă incapacitatea realizatorului de a se desprinde de programatica unui neorealism moralizator.