The Ides of March
(SUA, 2011)
Regia: George Clooney
Cu: Ryan Gosling, George Clooney, Philip Seymour Hoffman, Paul Giamatti, Marisa Tomei, Jeffrey Wright
Rating: 3/5
Când Clooney a debutat în regie în 2003 cu ”Confessions of a Dangerous Mind”, nu știam la ce să mă aștept. Acel film s-a dovedit a fi una dintre revelațiile anului pentru mine, dar în rest a trecut relativ neobservat (cu excepția unui Urs de Argint la Berlin pentru extraordinarul rol făcut de Sam Rockwell). Clooney, însă, a fost recunoscut ca regizor pentru următorul său film, ”Good Night and Good Luck”, un film serios, politic, incisiv și ușor monoton. Despre ”Leatherheads” cred că nu mai are rost să aduc vorba. Mie mi s-a părut amuzant, dar nimeni nu s-a obosit să îl bage în seamă. Cum să primim atunci acest ”The Ides of March”, un nou film serios, a cărui titlu sugerează comploturi antice și tragedie shakespeare-iană, iar a cărui poster xeroxat după o imagine iconică din ”Persona” sugerează un complex thriller psihologic.
Filmul se dovedește a fi mai mult un thriller pur și simplu decât orice altceva. Film politic nu este... nu cred că mai are cineva iluzii despre cum se conduc campaniile prezidențiale. Iar toată politica filmului este simplificată pentru un public larg, care înțelege că există Democrați (care ar fi mai buni și trebuie să câștige) și Republicani (personaj colectiv absent în această peliculă, dar care în realitate probabil ar mătura pe jos cu candidatul interpretat de Clooney, pe care - sincer - nu văd cum l-ar putea vota majoritatea americanilor). Nici la capitolul intrigă filmul nu strălucește. Avem câteva laitmotive (relația extraconjugală, gesturi disperate necugetate etc.) cu care scenariul se joacă, acestea fiind puse în scenă by the numbers, fără riscuri, de un regizor deja experimentat în a face astfel de filme.
Cu ce rămânem atunci? Ryan Gosling este destul de bun în rolul tânărului manager de campanie (sau ce o fi), dar este devansat în scenele în care trebuie să le dea replica mai experimentaților Philip Seymour Hoffman și Paul Giamatti. Scenariul scris de Clooney, Grant Heslov și Beau Willimon este bazat pe o piesă scrisă de acesta din urmă și a fost proaspăt nominalizat la Oscar - de ce nu? Filmul beneficiază și de o coloană sonoră over-dramatică, care parcă încearcă să compenseze banalitatea restului filmului, compusă de omniprezentul Alexandre Desplat (no really, check out his recent credits: ”The King's Speech”, ”Harry Potter 7” ambele părți, ”The Ghost Writer”, ”The Tree of Life”, ”A Better Life”, ”Carnage”, ”Extremely Loud & Incredibly Close” - damn!)
4 comments:
Gimatti e senzational. Mie mi-a placut filmul si asta datorita evolutiei personajului principal. Dintr-un tanar credul,cu sperante devine un profesionsit, un om pentru care nu conteaza decat victoria.
Pacat ca posterul oficial e mai bun ca filmul :)
:) Da, posterul e prea bun...
Nici eu nu pot sa spun ca nu mi-a placut filmul, dar nu e mai mult decat "mildly engaging"...
Eu cred ca Gosling e in relatia cu cei experimentati asa cum a cerut-o scenariul: mai slab, mai credul, mai putin puternic. Asa i-a cerut rolul, asta a jucat, o dovada a talentului sau, demonstrat anul trecut cu varf si indesat...
In rest, este un thriller (,dar) politic, care ne demonstreaza ca politica e la fel peste tot si nimeni dintre cei implicati nu scapa din chingile ei...
Da, sunt de acord ca personajul lui Gosling a fost gandit ca fiind mai naiv, mai putin experimentat... Asta nu explica cum reuseste sa "castige" in final.
Nu cred ca sunt de acord despre politica. Toate personajele din film sunt implicati, activisti, jurnalisti, politicieni... Este normal sa fie prinsi in chingile politicii.
Post a Comment